Deșertăciunea iubirii de sine

Chiar dacă nu se află înscrisă în decalog, iubirea de sine în creștinism este păcat fundamental. Luați aminte creștinilor la pericolul năruirii prin iubire de sine.

*

Cum să te iubești mai mult, titlu de carte dintr-o librărie. Cred că unii dintre noi trăiesc cu impresia că nu se iubesc suficient de mult și caută experți în iubire de sine.

*

Suntem atât de perfecți încât nu avem nevoie de cei din jur, ne suntem singuri suficienți. Auzisem de sustenabilitatea unui sistem dar nu de cea a omului.

*

Oamenii se iubesc pe ei înșiși și se urăsc unii pe alții. De ce oare?

*

În comunism se promova cultul personalității conducătorului iubit. În democrație se promovează cultul propriei personalități. Am scăpat de dracu și am dat de tasu. Specific românesc.

*

Ne suntem înșine proprii idoli – o societate plină de Baali-Peori, ar spune omul biblic.

*

Mândria, trufia, vanitatea trec astăzi drept calități și semne ale unei personalități puternice, ne spun psihologii. Vai cât sunteți de bolnavi, ne spun psihiatrii.

*

Mă întreb cum poate simții cineva compasiune, milă, empatie pentru cineva aflat în nevoie, când iubirea de sine și egoul său depășesc orice închipuire? Te mai poți uita ore la un om aflat în suferință cu aceeași ochi cu care te-ai fi uitat dacă cunoșteai modestia, buna cuviință și simplitatea?

*

Toate marile religii și filozofii orientale caută printre altele, și cu precădere, anularea egoului sau diminuarea lui. De ce? Pentru că atunci când ești plin de ego nu poți să fii deschis niciunei învățături, deoarece o corupi.

*

Pentru a deveni înțelepți, mai întâi trebuie să ne acceptăm nimicnicia, să înțelegem că în fața universului suntem precum niște insecte și că nimic nu ne face mai buni decât ceilalți. Să pornim de aici.

*

Mergeți fraților la biserică să faceți exercițiul îngenuncherii și să mai învățați disciplina supunerii. O să vă ajute în viață.

*

Dacă nu mergi la biserică pentru că nu crezi în Dumnezeu, măcar să mergi în scop disciplinar, moral și etic. O să îți înțelegi nimicnicia.

*

Noi? Păi noi nu știm să ne mai refuzăm nimic, merităm totul, așa ne-a modelat societatea, sau poate reclamele de la televizor…numai cei care au supt degetul știu cu adevărat gustul pâinii, vorba lui Ronin.

*

Dar eu nu merit lucrul ăsta? Dar eu nu merit și pe acesta? Am pierdut astfel orice fel de măsură și orice fel de apreciere pentru lucruri. Merităm tot, pentru că suntem cei mai buni, pentru că sunt extraordinari și tot ce facem este fabulos, pentru că întreaga lume se învârte în jurul nostru, ba trebuie să învățăm să ne iubim chiar și mai mult decât o facem. Trebuie să nu lăsăm pe nimeni să ne calce egoul, în caz contrar îl călcăm noi în picioare. Acesta este solipsismul mercantil manifestat la nivel individual. Boală grea și incurabilă de care suferă multă lume.

*

Ne-am înstrăinat unii de alții, nimeni nu mai are curajul să îl privească în ochi pe cel de lângă el. Fiecare trăiește în lumea lui iar atunci când murim sperăm să rămânem vii în lumea altora. Iată până unde merge iubirea de sine.

*

Este ciudat cum se comportă omul în anumite situații, de exemplu – îl acceptă pe cel de langă el numai în măsura în care îi ridică și mai mult stima și iubirea de sine. În fond și la urma urmei, nimeni nu are nevoie de cineva care să-i spună din când în când și adevărul. Și asta pentru că nu ne mai săturăm de fructul dulce al lingușelii. Mă simt mai bine printre copaci decât printre astfel de oameni.

*

Se vorbește peste tot de adevăr – să triumfe adevărul, să iubim adevărul, etc. Dar noi nu cunoaștem adevărul nici față de propria noastră persoană.

*

Un țăran a zis odată o vorbă mare – un om care îți este aproape și ține la tine trebuie să îți spună că ești bun atunci când ești bun și că ești prost atunci când ești prost. Nimic mai mult.

*

Omul din zilele noastre fuge de durere ca dracu de tămâie. Să nu îl doară cumva ceva că se rupe cerul. Și slavă domnului, știința a evoluat atât de mult încât există o pastilă pentru orice fel de dureri, chiar și pentru cele închipuite. Eu zic că e bună și durerea asta la ceva, că altfel nu ar fi existat. În primul rând te face mai lucid, mai conștient, iar în al doilea rând te călește.

*

Băi fraților avem o mare problemă pe care nu pare să o bage nimeni în seamă –  nu mai știm să suferim. Iar atunci când se întâmplă totuși să suferim nu învățam nimic din asta. Intri în suferință bou și ieși vacă. La fel cum se întâmplă cu oamenii care merg degeaba la biserică. Păi suferința trebuie să te pună pe gânduri, să te trezească la adevărata realitate, și în final să te mântuiască, nu să treacă fără să lase urme.

*

E suficient să privești oamenii care merg pe stradă, și ai să vezi cât sunt de înstrăinați și de singuri. Nimeni nu mai are ochi să vadă suferința altuia pentru că stau toți cu ochii în telefoane, nimeni nu mai are urechi să audă strigătul de ajutor al celor năpăstuiți, pentru că au toți căștile în urechi și muzica la maxim. Si dacă se întâmplă să ajute, o fac numai pentru a-și face mai întâi lor un bine, să își crească și mai mult stima și iubirea de sine. Să fim sinceri, nu interesează cu adevărat pe nimeni suferința celuilalt dacă nu e nimic de câștigat. Ăsta se cheamă creștinism negustoresc.

 

 

 

maxime de toamnă

Bunică-mea când îmi vorbește despre cât de grea e bătrânețea, despre cum simți că se scurge viața din tine și ești neputincios, mă bagă în depresie mai rău decât Cioran, și asta pentru că bunică-mea este un exemplu încă viu, pe când Cioran este un exemplu mort. (un gânditor de profunzime)

Nu mai găseam sensul vieții și l-am răsfoit pe Cioran care zice – dacă nu ai niciun motiv pentru care să trăiești, de ce ai avea unul pentru care să mori? Și uite așa rămâi suspendat între două lumi, între două posibilități; între existență și nonexistență; între a fi sau a nu fi. (Hamlet din Popești)

Când spun că ne-am înmulțit precum șobolanii de câmp, dau și un exemplu concludent care să îmi susțină afirmația – noi oamenii am ridicat blocuri, locuințe, acolo unde prosperau odinioară șobolanii, adică pe câmp. Am violat sistematic și fără discernământ habitatul natural al animalelor. În fond nimic surprinzător, aceasta este lupta pentru supraviețuire în regnul animal; hiene mâncând din alte hiene. (ecologistu de ocazie)

Oriunde mergi dai de oameni, nu mai există niciun loc unde să îți poți plânge în singurătate suferințele, nici măcar în munți, spunea Cioran acum jumătate de secol. Astăzi situația s-a schimbat radical, toți oamenii vor să își plângă suferințele în public, până și pe cele mai intime dintre ele. (socioOlogu)

Tot timpul mi-am dorit să cred că orice aș fi făcut în viață consecințele ar fi fost aceleași. Faptul că alegerile pe care le fac îmi pot influența decisiv destinul mă cutremură. E prea multă responsabilitate în a lua decizii. Prefer ca viața să decidă în locul meu, de aceea m-am lăsat în voia predestinării. (deznădăjduitul)

În ceea ce privește iluminarea, mi s-a cam stins lumina. (aproape un mistic)

Extensii de unghii, extensii de păr…pe când și extensii de creier? (un neurochirurg)

Nu am trăit eu cine știe ce dar un lucru e sigur – o să am cel mai tare epitaf din tot cimitirul! (mortu vesel)

Dumnezeu spune – să nu te închini la alți dumnezei în afară de Mine – și dacă aleg să nu mă închin la niciunul? Dumnezeu nu pedepsește pe atei. (un creștin obraznic)

Culmea creștinismului – să citești Biblia și să te îndepărtezi pentru totdeauna de credință. Dacă Sfânta Scriptură a avut la mine efectul invers, e posibil să fiu posedat? (același creștin obraznic)

 

 

 

Maxime minimale

Uite una bună inspirată din realitate. Aștepți liniștit tramvaiul împreună cu nevastă-ta însărcinată și vine unu cu un bemve înmatriculat în Bulgaria, fără permis, pierde mașina de sub control, intră pe contrasens, se izbește de stația de tramvai și te face pilaf, și pe tine și pe nevastă-ta și pe copilul din ea. Trei dintr-o lovitură. Ba nu, patru, că moare și boul de la volan. Și ca să vezi ironia sorții, la zece metri mai încolo se afla strada renașterii. După o astfel de tragedie vine un creștin și zice – păi dacă nu au fost în pelerinaj la Medjugorje. (ÎPS Ateist)

*

Lumea e plină de oameni care procrează ca o măsură de precauție pentru o bătrânețe dificilă. (Un impotent)

*

Munca înobilează omul! Eu nu mă ghidezi după astfel de lozinci proletare. Tocmai de aceea sunt un parazit pentru o societate care are nevoie numai de oameni utili, oameni cu care să aibă ce face, oameni pe care să îi poată devora. Mă gândesc la Cronos cum își devora fii de frică să nu fie la rândul său devorat de către ei. Ce bine că nu sunt unul dintre fii, dar nici Cronos nu mă simt. (Marx și Engels vs Goya)

*

După ce în zadar am încercat să mă afirm pe plan artistic și profesional, căci am fost pe rând magician, muzician, scriitor, poet, critic literar, filozof, teolog, ba chiar și actor, mi-am descoperit o nouă vocație – animal de companie, dresat, pentru că îmi pun singur zgarda de gât. (Patrocle iubitul lui Ahile)

*

Cel mai bun instrument pentru poeții noștri contemporani e sapa! Că și ei au adus poezia în sapă de lemn. Vorbesc și eu ca opinia publică, nimic personal. (Poetu frustrat)

*

Sunt unii oameni care fug de plăcerile lumești tocmai în munți, și își spun pustnici. Dar de ce să te împotrivești? Mai bine îmbrățișează. (Mr. Satan)

*

Sunt fericit, astăzi mi-am definitivat discursul pentru nunta amicului meu. Sunt foarte mulțumit de el, scurt și la obiect. Dragă amice, tu ești dovada vie că poți să reușești în viață și cu un vocabular de 100 de cuvinte. Poți să îți întemeiezi o familie chiar dacă în copilărie ți-ai futut toate verișoarele. Poți să găsești o femeie din familie bună care să fie îndrăgostită de tine chiar dacă o înșeli sistematic. Poți să devi un om respectat în societate chiar dacă pentru tine respectul față de ceilalți a lăsat de fiecare dată de dorit. Casă de piatră omule. Tu ai reușit. (Spărgătoru de nunți)

*

Am unele amintiri de care nici un vreau să îmi aduc aminte. (Traumatizatu)

*

În zilele noastre nu mai e loc să te afirmi în niciun domeniu artistic, toate sunt supra populate, că e aproape imposibil să fii remarcat fără să nu faci ceva ieșit din comun, să șochezi. Cea mai bună soluție ar fi probabil să devi un criminal în serie și să faci din asta o artă, așa ca în tăcerea mieilor. Succesul e garantat. I-a gândaște-te, o poezie proastă e o poezie proastă orice ai face, dar o poezie proastă pusă lângă victima ta drept semn distinctiv, devine peste noapte literatură fantastică și subiect de film. (Hannibal Lecter)

*

Am stat zilele astea și m-am gândit, nu sunt într-o poziție deloc avantajoasă. Sunt cel mai tânăr membru al familiei, iar dacă natura va acționa cronologic, atunci eu voi fi ultimul din familia mea care voi muri. Mă întreb oare de mine cine va avea grijă la bătrânețe? Deja simt fiorul solitudinii. Cred că trebuie să mă gândesc mult mai serios la căsătorie și la procreare, nu că aș simți vreo înclinație către asta ci mai degrabă pentru a-mi asigura bătrânețile. În fond nu aș face decât să urmez pașii părinților mei, și ai bunicilor, și ai stră bunicilor, și ai stră stră bunicilor…pașii rațiunii de a fi ai întregii umanități. (Un familist convins)

*

Mă uit la bătrânii de pe stradă, sunt din ce în ce mai mulți, îi văd prin parcuri târându-și după ei povara vieții, cadavre ambulante și nimic mai mult. Simt repulsie, miros de stârv și naftalină. Nu e nimic demn în a fi bătrân. Bătrânețea e ce mai nenorocită boală. (Octogenaru)

*

Indiferent de cât de mult m-aș gândi că într-o zi voi muri, tot nu sunt capabil să conștientizez acest lucru. Și asta mă enervează la culme. Am în minte sentimentul veșniciei chiar dacă știu că e o himeră, iar în inimă am sentimentul iubirii, care e tot o himeră. Nu știu ce o să mă fac cu atâția monștrii. (Il Pensieroso)

*

Când începi să fii sincer cu tine vine furtuna. Când începi să fii sincer cu ceilalți vine uraganul. (The weather man)

*

Mi-am dat odată întâlnire cu o tipă de pe internet. Nu mai făcusem asta niciodată. Mi-a plăcut o propoziție din descrierea profilului ei – nu suport minciuna și oamenii falși. Mereu am avut o slăbiciune pentru astfel de truisme care, în mintea celor ce le folosesc, ar trebui să-i diferențieze de restul oamenilor, să îi facă speciali. Nu am putut să-i rezist, ea chiar era specială. După prima noastră întâlnire mi-a zis că mă iubește. I-am dat 10 lei și un pachet de gumă și am rugat-o frumos să nu mă mai caute niciodată. (Lover boy)

*

Dă-mi doamne și mie siguranța de sine a prostului. (Deșteptu)

*

Îți vine să te piși când vezi câte orgolii ai de mângâiat. (Viku Zenescu)

*

Știu că sunt de vina pentru tot ce mi s-a întâmplat, dar nu eu sunt de vină pentru mediul de căcat. (zmeu ninja)

*

Și când te gândești că unii dintre noi mai trăiesc doar din elan…parcă mi s-a cam dus și mie elanul. (Nihilistu)

 

Gânduri dintr-un telefon cu butoane

Acum înțeleg de ce unii dintre noi iubesc toamna. Incapabili să observăm și să apreciem preaplinul verii, abundența și căldura năucitoare, ne trezim din lâncezeală toamna, și ne dăm brusc seama că vara a trecut fără să ne bucurăm cu adevărat de ea. Și atunci, plini de vină, ne oprim în fața primului peisaj tomantic, în fața primului copac cu frunze arămii, și îi dăm toată atenția, îi dedicăm poezii, îl slăvim ca pe un zeu egiptean, pentru a compensa faptul că nu l-am apreciat la momentul potrivit, când bietul copac ne oferea umbră și fructe. Acum, când el nu ne mai oferă decât neînțelese stări sufletești, îl plângem și ne gândim la cât de plini de viață am fost și noi odată dar nu am știut să ne culegem roadele. (Omul și copacul).

*

Suntem atât de mulți…chiar și în cartierul meu, deși merg de mai bine de cinci ani pe aceeași stradă, la aceeași oră, văd în fiecare zi alți oameni. (Asfixiat).

*

În zilele noastre nimeni nu mai scrie despre moarte. Prea ocupați cu cotidianul, am uitat de misterul vieții și al morții. Numai în biserici se mai vorbește despre ființă și timp. (Sein und Zeit. Heidegger).

*

Încearcă să scrii nu ca să te impresionezi, ci ca să te lămurești. (ContraVanitate).

*

Nu te poți gândii lucid la moarte ziua, noaptea îți vin cele mai negre gânduri. Cum ar fi putut scrie Cioran filozofia sa dacă nu ar fi suferit de insomnii. Noaptea în beznă ești doar tu cu gândul tău, de aceea e fecund să meditezi asupra vieții noaptea când nu ești distras de lucrurile exterioare. (Patologie sau Peratologie?).

*

Marea problemă a lecturii din totdeauna – citim fără să luăm aminte, de parcă tot ce citim sunt niște basme pentru copii și nu ar avea nicio aplicare în viața de zi cu zi. (Zădărnicie).

*

Îndrăgosteala este invers proporțională cu activitatea sexuală. Cu cât ai o viață sexuală mai activă cu atât îți este mai greu să te îndrăgostești. Pasiunile puternice, dramele sentimentale, se declanșează numai după o lungă perioadă de inactivitate sexuală, când organele de reproducere controlează în mare parte fiecare aspect din viața individului. Atunci, acest instinct primar de reproducere, este transformat (sau mai degrabă abstractizat) prin intermediul creierului și al limbajului evoluat, în iubire romantică, sentimente, trăiri puternice. Acestea nu sunt decât instinctele sexuale abstractizate de către creier, pentru ca individul să obțină cu mai mult succes sadisfacerea necesităților sexuale și de perpetuare a speciei. (Psihanaliză. Schopenhauer. Freud. Deducții. Reducții).

*

E în regulă să îți iei un câine atunci că nu mai ai cui să dai ordine. E mai rău atunci când îți iei o pisică pentru că nu mai ai pe cine să mângâi. (Question- Chat ou Chien?).

*

Lumea este reprezentarea mea, iar eu sunt reprezentarea voinței mele. (Arthur).

*

Singura specializare pe care trebuie să o ai dacă vrei să te numești doctor, e chirurgia. Cei care au ales altfel nu se pot numi doctori, ci mai degrabă farmaciști.(Malpraxis).

*

În zilele noastre, dacă ești copil, și vezi lumea altfel, nu te va susține nimeni, ba mai mult decât atât, vei primii tratament medicamentos și terapie, ca să fii și tu ca ceilalți copii. Iată cum ne ucidem geniile. (Autism?).

*

E trist când nici măcar acasă nu te mai simți ca acasă. (Sfârșit).

 

Vorbe de duh

                Vedeți, prin asta suntem noi oamenii superiori animalelor, stăm la masă și bem – discuție filozofică într-un birt. Poate fi și acesta un început în filozofie, de ce nu. Din acest punct de vedere, cred că noi românii, suntem mai ai dracu decât grecii antici, am scos filozofia din agora, și am dus-o direct în cârciumă.

*

            Încă de la cele mai fragede vârste, părinții de modă nouă își îndrumă forțat copiii către arte, în special muzică clasică, deși mulți copii nu prezintă nici-o perspectivă în acest domeniu. Acum câteva zile am asistat la un atelier de interpretare la muzeul George Enescu. Tineri elevi de la o școală de muzică, și-au etalat măestria la pian. Mulți chemați, puțini aleși, a fost vorba mai mult de mândria părinților decât de voința copiilor. Spiritul trebuie lăsat liber.

*

             La o școală de oriunde s-au introdus uniforme. Părinții copiilor nemulțumți la culme. Nu de uniforme ar trebuii să fie nemulțumiți, ci de uniformizarea gândirii care se practică la școală.

*

   Ce bine atunci când nu te înțelege nimeni, înseamnă că ești pe drumul cel bun.

*

Ar trebuii ca statul să ofere fonduri pentru proiecte de cercetare…în filozofie!

*

Unde triumfă dragostea, triumfă defapt specia, asta zice un personaj din Banchetul lui  Kierkegaard. Mi-e teamă să nu aibă dreptate danezul…

*

Dacă preoții din ziua de azi primesc salariu ca orice alt angajat la stat, mă întreb, oare pe Hristos cine l-a angajat, și pe ce salariu?

*

Dacă practici preoțimea ca pe o meserie oarecare, atunci nu ești preot, ci mercenar de suflete. Mai bine te făceai tâmplar.

*

Uneori e bine să mai stai de vorba și cu tine, măcar de dragul diversității.

*

Nu știu dacă terapia prin sex îți vindecă trupul de vreo boală, dar sigur îți îmbolnăvește spiritul.

Gânduri frânte

Ce de gânduri bune am pierdut azi. Tot timpul să umblii cu o hârtie și ceva de scris la tine, pentru că nu ști niciodată când te lovește gândul bun și inspirația (îmi spune sinele).

*

Azi am privit un lac, mi-a venit brusc în minte următoarea întrebare – de ce nu intră apa în pământ? De ce nu seaca lacul, dar oceanele? În fond, nedumeririle mele se rezumă la un singur lucru – de ce plutește apa? Nedumeririle cele mai ridicole au substratul cel mai profund.

*

Când te apuci de citit, să iei exemplul lui Dan C. Mihăilescu, citește la metru! Unii beau bere la metru, alții citesc cărți la metru, oare care sunt mai câștigați?

*

Cele trei modalități de a citi și de a te specializa în cultură, după Noica – poți să citești cărți, poți să citești autori, sau poți să citești culturi. Eu pot să spun că sunt la nivelul doi, citesc autori. Din păcate cei mai mulți nu trec de nivelul unu…

*

M-am lămurit cum e și cu scrisul pe blog. O societate închisă – eu te citesc pe tine, tu mă citești pe mine – schimburi reciproce de amabilități superficiale. În fond nu contează ce scrii, selecția nu se face după valoare, ci după numărul de urmăritori. Cheia succesului? Urmărește câți mai mulți blogări, pentru că astfel vei fi și tu urmărit de cei pe care îi urmărești, un fel de sex în grup, ce-mi faci tu mie, îți fac și eu ție.

*

Statul are talentul de a pune sub semnul dreptului, ceea ce este defapt o obligație. De exemplu cardul de sănătate. E dreptul tău, zice statul. E o obligație, nu e un drept, zic eu. Un drept nu trebuie să aibă caracter obligatoriu. Eu decid dacă vreau sau nu să îmi exercit un drept. Statul te vrea prost!

*

Să îți spun ceva, dar rămâne între noi, mie chiar îmi place viața, Cioran către Noica. Și câtă speranță îmi pusesem în lipsa ta de speranță Emile. Ce paradox, prin afirmația asta Cioran s-a anulat cum nu credea nici el că va putea vreodată să o facă. Cred că din acest motiv Cioran nu a comis suicidul pe care îl promova în filozofia sa, pentru că el s-a sinucis prin afirmația de mai sus…s-a sinucis prin dragostea de viață. Iată un remediu pentru sinucigași și cei cu gânduri negre – îmbrățișați fraților dragostea de viață, și veți vedea că e și asta o formă de suicid, suicidul eului care vrea să moară și păstrarea în viață a eului care vrea sa trăiască. Moare o personalitate, se salvează alta.

*

Mihai Șora are o filozofie interesantă bazată pe două polarități ale existenței – a fi și a avea. De preferat ar fi să ne încadrăm în domeniul lui a fi decât în cel al lui a avea, spune Șora, în domeniul lui a mărturisii decât în cel al lui a zice, adaog eu.

*

Prefer să fiu decât să am, prefer să mărturisesc, decât să zic.

*

De un singur lucru nu trebuie să îți fie teamă în viață – de propriul gând.

---

photo by Lee Jeffries.

Întâmplări adevărate

          Aseară am asistat la un concert de muzică clasică la muzeul George Enescu, am fost marcat de momentul violoncelului. Ce instrument grațios, câtă putere, câtă virtute, instrumentul ăsta te cutremură de la primele acorduri, un sunet atât de profund, atât de adânc, parcă sapă cineva în tine cu cazmaua, te mișcă din toate balamalele, și la final te face să plângi, nu ști de ce, dar plângi, și tu, și interpretul, și compozitorul. După concert am ajuns la concluzia că violoncelul este instrumentul muzical care imită cel mai bine sunetul morții. Toate celelalte instrumente cântă, doar violoncelul se jelește. Jale, asta e violoncelul.

*

           Acum câteva seri stăteam în bucătărie, mâncam, doar cu lumina de la hotă aprinsă. Mă uit preț de câteva secunde la hotă, și văd o lumină difuză care se răsfrânge pe faianță și aragaz. Deodată tresar – uite clarobscurul lui Rembrandt! Arta apare unde te aștepți mai puțin.

*

          Astăzi am citit o poezie de Marin Sorescu, Boala. Dar nu faptul că am citit o poezie de Marin Sorescu interesează aici, ci locul unde am citit-o, pe ușa unui oficiu poștal. Arta apare unde te aștepți mai puțin.

*

            Acum câteva zile am venit acasă cu cărți din anticariat, nu mai aveam ce să citesc, așa că a trebuit să îmi cumpăr hrană pentru suflet, spirit și minte. M-au costat 100 de lei. Fratele meu îmi spune – cum să dai mă 100 de lei pe cărți? Îi răspund cu altă întrebare – cum să dai mă 100 de lei pe o cămașă? Întrebarea care se pune nu este – cum? Întrebarea care se pune este – de ce? Așa că data viitoare când te mai duci să îți cumperi ceva, pune-ți această întrebare – de ce? O să fi mai cumpătat.

*

             De ceva timp trec destul de des pe lângă o casă cu un semn mare pe ea – JW.org.  M-am tot întrebat ce o fi oare cu inițialele acestea? Mă rog. Într-o seară bate cineva la ușă. Deschid, doi oameni în vârstă, foarte senini, cu niște pliante. Fiind amabili și vorbind foarte frumos, îmi oferă un pliant și îmi spun că mă așteaptă la un hotel din București, pentru o conferință. Bine, zic, mulțumesc, vă caut eu. Închid ușa, mă uit mai bine pe pliant, și ce vad? JW.org . Jehova Witneses. Uite cum îți bate Dumnezeu la ușă. (Nu m-ai fi căutat dacă nu m-ai fi găsit, spunea Pascal).

*

             Într-o dimineață mă trezesc cu o idee în cap. Da! Eu sunt fericit! Am viața pe care o vreau, pentru că dacă aș fi vrut altceva, aș fi fost în altă parte. Chiar e atât de simplu?!

*

            După ce am citit o carte de a lui Martin Heidegger, Repere pe drumul gândirii, am fost atât de frustrat că nu am înțeles mai nimic, încât am scris cu creionul pe prima pagină, ca subtitlu – sau cum să bați câmpii în filozofie până te ia dracu. Îmi retrag cuvintele, l-am descoperit pe Wittgenstein. Ai dracu nemții ăștia.

Maxime și aforisme personale

Frustrări

• Sfânta Treime a celor ce lucrează la birou – cafea, țigări și Coca-Cola.

• Femeia nu poate să iubească cu adevărat pe nimeni pentru că se iubește prea mult pe sine.

• Ce fericită ar fi femeia dacă pe stradă ar exista numai oglinzi.

• La cărțile din ziua de azi 80% din prețul cărții este coperta, 10% este numele autorului, 5% premiile pe care le-a câștigat, și restul de 5% este conținut propriu-zis.

• M-am decis să citesc și să scriu, pentru a nu îmi pierde mințile.

• Filozoful și ignorantul sunt precum apa și uleiul, pot trăi în aceeași societate dar nu se vor putea amesteca niciodată, vorba neamțului -Feuer und Wasser kommt nicht zusammen.

• Trendul a ucis cultura.

• Dacă ești doar o ființă rațională și îți lipsește conștiința de sine, nu ești om, ci doar un animal care gândește cum să-i fie bine.

• Rațional este și un câine, dar conștient poate fi doar omul.

• Rațiunea te ajută să îți găsești hrana, să îți găsești partenerul de reproducere, să îți găsești un adăpost, dar conștiința este cea care te face să înțelegi viața în mod fundamental.

• Când eu voi muri, cu mine va muri tot universul.

• Moartea poate fi în fond doar o schimbare de decor.

• Întreaga cunoaștere umană, trebuie pusă sub semnul transformării și al inconstanței.

• Cu fizica cuantică omenirea a ajuns la un nou nivel de înțelegere a universului, dar suntem deabia la litera A.

• Când omul va înțelege pe deplin fizica și mecanica cuantică atunci va putea spune că a învățat alfabetul cu care poate fi tradus universul.

• Într-adevăr, ne-au trebuit 13,8 miliarde de ani de evoluție, ca să ne dăm seama că totul în univers este inconstant.

• Universul se sfârșește acolo unde mintea omului nu mai poate să pătrundă.

• Un amic mă întreabă acum câteva zile – dar tu pentru ce trăiești? I-am răspuns – nu știu pentru ce trăiesc, dar știu sigur pentru ce nu trăiesc, drept urmare voi descoperi sensul vieții prin eliminare.

• Viața lui Emil Cioran – un exemplu perfect de incompatibilitate al unui spirit înalt cu societatea în care trăiește.

• În filozofie, e de preferat să urmezi calea pesimistă. Nu cunosc nici un filozof pozitivist care să fi făcut carieră.

• Citește ziaristica lui Eminescu, și vei înțelege de ce liberalismul este cangrena societății.

• Depresia nu este nimc altceva decât plictiseală patologică.

• Sensul vieții se descoperă prin eliminare, nu prin adăugire. Elimină tot ce nu este necesar din viața ta și vei vedea cât de simplă este viața. Dacă în schimb vei adăoga tot mai mult, o vei complica teribil, și nu vei ajunge niciodată la liman.

• Pe drumul către înțelepciune se merge întotdeauna singur.

• Cea mai bună investiție a banilor este în cărți și sănătate.

• Prefer să citesc autori care nu mai sunt în viață, asta mă face să mă simt mai viu.

• Atunci când voi muri, pe crucea mea vreau să fie trecute următoarele – născut în secolul XX, decedat în secolul XXI – iată primul om care a trăit două secole! Căci poți să trăiești viața ca durată, sau o poți trăi ca trăire.

• Ce tragedie să te naști și să mori în același secol!

• Dacă alfabetul ar fi avut o sută de litere, am fi fost mai inteligenți?

• Binele și răul există în cantități infinite.

• Diferența dintre bine și rău – răul este întotdeauna sincer.

• Binele înseamnă luptă continuă.

• Când ajungi să contemplezi la propria existență, nu mai poți să iei aspectele vieții moderne în serios.

• Credincioșii și filantropii de azi…eroi de mucava. Nimic în interior.

• Sentimentele nu pot exista singure, ele trebuie să aibă pereche.

• Ce îmi doresc de la viață? O moarte fără durere.

• Prin înmulțirea excesivă ne-am pierdut înfățișarea de oameni, am devenit șoareci de câmp.

Maxime și aforisme personale

Divinitate

• Procrearea nu se face după voia omului, ci după voia Domnului.

• Omul poate să fie cu frică de Dumnezeu, s-au poate să nu îl intereseze acest aspect al vieții, și să se identifice cu animalele.

• Ateii nu au sărbători religioase – deci să lucreze de Crăciun și de Paști.

• Pe Dumnezeu nu îl vei putea găsi cu ajutorul rațiunii ci doar cu sufletul.

• Divinitatea nu se poate explica rațional.

• Dumnezeu este iraționalitate – Dumnezeu nu este în minte, el este în spirit.

• În zadar vei încerca să cauți o explicație rațională a divinului.

• A fi ateu, înseamnă să crezi în creația creatorului dar să nu crezi în creator.

• Existența lui Dumnezeu este o probabilitate, dar credința în Dumnezeu este o certitudine.

• Pariul lui Pascal – dacă Dumnezeu nu există și eu totuși cred în El, nu am pierdut nimic. Dar dacă Dumnezeu există și eu nu cred, atunci am pierdut totul. Credința în Dumnezeu este o măsură de precauție, pe care e bine să ți-o iei.

• Cea mai importantă invenție a omenirii ar putea fi, nu roata, nu motorul cu reacție și nici motorul cu abur, nici măcar becul sau calculatorul, ci Dumnezeu.

• De ce numai dracul este împielițat și nu și îngerul? pentru că spre deosebire de înger, dracul se poate înfățișa în carne și oase.

• Credința în Dumnezeu nu acceptă jumătăți de măsură.

Maxime și aforisme personale

Oameni

• Oamenii se întreabă atât de senini ce se întâmplă după moarte, de parcă ar fi convinși că moartea este doar un moment de trecere.

• Ne întrebăm cu toții ce se întâmplă după moarte, dar după viață ce se întâmplă?

• Oamenii din ziua de azi se află cu toții într-o continuă competiție – care să moară primul.

• Orice lucru care devine un bun pentru toată lumea, își pierde treptat din valoare până devine un lucru de nimic.

• Odată intrat în gloată, vei fi asimilat.

• Dacă toți oamenii s-ar gândi profund la semnificația vieții, lumea ar rămâne nemișcată.

• Planeta asta e populată de multă lume, dar de prea puțini oameni.

• Omenirea își va pierde treptat capacitatea lingvistică, om cu om se vor putea înțelege numai prin semne sau onomatopee.

• Un om sănătos, care nu a cunoscut vreodată agonia cauzată de durerea trupului, nu va putea niciodată să devină un spirit înalt.

• Cel mai fericit om este nebunul – Elogiu nebuniei!

• La început oamenii se înmulțeau pentru a perpetua specia, căci exista în orice clipă pericolul extincției. Azi de ce se mai înmulțesc oamenii?

• Oamenii din ziua de azi se uită la doctori ca la Dumnezeu.

• Oamenii atunci când nu mai găsesc nici un sens vieții, fie se sinucid, fie întemeiază familii.

• Îmi este greu să cred că la două sute de ani de la revoluția industrială omenirea începe să se clatine. Asta înseamnă să afirmăm că omul a reușit cu inteligența sa, să distrugă în două secole ce s-a clădit în treisprezece miliarde de ani.

• Omul trebuie adus într-o situație limită pentru a-și restabili prioritățile în viață.

• Oamenii refuză în mod deliberat și conștient să se gândească la moarte, cu toate că, moartea este singura constantă a vieții.

• Oamenii inteligenți au un aspect fizic frumos, au trăsături fizice aproape perfecte. Cred cu tărie că inteligența modelează atât aspectul interior cât și cel exterior al omului.