Interviu Wolfgang Wodarg 28 iunie 2021

Wolfgang Wodarg este un medic și politician german, lector la Universitatea din Flensburg, care a făcut parte în perioada 1994 – 2009 din Parlamentul german, Bundestag. Deasemenea acesta a făcut parte și din Consiliul Europei ca specialist, fiind președintele Comisiei pentru sănătate publică, poziție din care a pornit o amplă anchetă privind influența exercitată de către companiile farmaceutice asupra Organizației Mondiale a Sănătății în problema instaurării epidemiei de gripă porcină din anul 2009. Wodarg a demonstrat în urma anchetei sale cu experți din Consiliul Europei că firme de lobby ale unor puternice companii farmaceutice, printre care GlaxoSmithKlein, împreună cu personaje din OMS care aveau legături financiare cu aceste companii au influențat decizia acestei organizații privind declararea unei situații de urgență și a unei pandemii cauzată de virusul H1N1. Interesele economice au prevalat asupra celor de sănătate publică, pretinsa pandemie de gripă porcină nefiind nimic altceva decât o falsă pandemie. Am vorbit despre acest aspect în studiul meu de nespecialist realizat anul trecut cu privire la pandemia de covid “Ca să nu mor prost”. Redau aici câteva fragmente grăitoare.

În ianuarie 2010, un reputat medic și deputat german pe nume Wolfgang Wodarg, făcea câteva afirmații care ar trebui să ne pună pe gânduri pe noi, cei care trăim azi aceste vremuri tembele. Ce spune acest doctor? Că mai multe companii farmaceutice au organizat o campanie de panică în rândul populației pentru a pune presiune pe Organizația Mondială a Sănătății pentru a declara o falsă pandemie, astfel încât aceste companii să poată vinde vaccinuri! Acesta mai spune că toată această campanie de manipulare a început în Mexico City (locul de unde a și pornit pandemia de H1N1) atunci când în jur de 100 de cazuri normale de gripă au fost declarate ca fiind începutul unei pandemii mondiale, fără să existe nicio bază științifică asupra acestei afirmații. Același Wodarg spune că, OMS în cooperare cu marile companii farmaceutice și cu cercetătorii lor, au redefinit în nomenclatorul medical termenul de pandemie – astfel că pandemie nu mai este atunci când un număr enorm de oameni au contractat o boală și au murit, din definiția existentă, cu una care spune că pandemie este atunci când există un virus care se răspândește dincolo de granițe și față de care oamenii nu au imunitate. Să doevdești că oamenii nu au imunitate este mai ușor decât să dovedești că oamenii mor din cauza gripei, pentru că în primul rând ai nevoie de niște oameni morți. De unde îi scoți? Pe 12 aprilie 2010, Keiji Fukuda, la momentul respectiv expertul de top în viruși al OMS, a recunoscut că au existat niște neclarități în ceea ce privește comunicarea, și că într-adevăr acest virus s-a dovedit a fi nu atât de fatal pe cât s-a crezut (deși statistica spune că a infectat între 700 de mii și 1.4 miliarde de oameni). Deci cifrele au fost mult exagerate, doar de dragul instaurării pandemiei. Apoi, Margaret Chan, directorul general de atunci al OMS, a angajat 29 de experți epidemiologi din afara organizației pentru a conduce și întocmi un raport de investigație cu privire la felul în care OMS a gestionat situația. În 2010, Fiona Godlee, editor-sef al British Medical Journal, o publicație de prestigiu în domeniul medical, a publicat un articol în care se spunea următorul lucru – În urma unei investigații s-a descoperit faptul că unii experți care au sfătuit Organizația Mondială a Sănătății să instaureze pandemia, aveau legături financiare cu companii farmaceutice care produceau antivirale și vaccinuri. (Fiona Godlee „Conflicts of interest and pandemic flu”BMJ. ) Acele companii farmaceutice au făcut profituri de peste 10 miliarde de dolari de pe urma acestei așa zise pandemii, prin vânzarea de antivirale și vaccinuri inutile.

“The world should of course be thankful that the 2009 influenza A/H1N1 pandemic proved such a damp squib. With so many fewer lives lost than had been predicted, it almost seems ungrateful to carp about the cost. But carp we must because the cost has been huge. Some countries—notably Poland—declined to join the panic buying of vaccines and antivirals triggered when the World Health Organization declared the pandemic a year ago this week. However, countries like France and the United Kingdom who have stockpiled drugs and vaccines are now busy unpicking vaccine contracts, selling unused vaccine to other countries, and sitting on huge piles of unused oseltamivir. Meanwhile drug companies have banked vast profits—$7bn (£4.8bn; €5.7bn) to $10bn from vaccines alone according to investment bank JP Morgan. Given the scale of public cost and private profit, it would seem important to know that WHO’s key decisions were free from commercial influence.

An investigation by the BMJ and the Bureau of Investigative Journalism, published this week, finds that this was far from the case. As reported by Deborah Cohen and Philip Carter, some of the experts advising WHO on the pandemic had declarable financial ties with drug companies that were producing antivirals and influenza vaccines. As an example, WHO’s guidance on the use of antivirals in a pandemic was authored by an influenza expert who at the same time was receiving payments from Roche, the manufacturer of oseltamivir (Tamiflu), for consultancy work and lecturing. Although most of the experts consulted by WHO made no secret of their industry ties … (June, 2010)”.

Observați vreo asemănare cu se întâmplă azi? Cele două pandemii parcă sunt trase la indigo.

Astăzi Wolfgang Wodarg, alături de microbiologistul Sucharit Bhakdi și Michael Yeaddon, fost cercetător la compania Pfizer, sunt printre cei mai vocali medici împotriva pandemiei de covid-19 dar și cei mai cenzurați de către marele internet. Cei trei sunt considerați niște conspiraționiști care răspândesc știri false. Nu există articol pe internet care să nu vorbească despre cât de eronate sunt acuzațiile aduse de către aceștia, fie împotriva vaccinului și vaccinării, fie împotriva măsurilor totalitare și de control al populației luate de către statele lumii. De exemplu articolele de pe Wikipedia despre cei trei cercetători, au fost reactualizate, astfel încât să fie la zi cu noua paradigmă a adevărului și corecte politic. Cei trei cercetători sunt azi desființați și puși la zid chiar de către colegii de breaslă, numai vorbesc de așa zișii jurnaliști plătiți să facă propagandă presupusei pandemii și să îi discrediteze pe toți cei care neagă această mascaradă mondială devenită adevăr universal.

Toate informațiile de pe interent despre cei trei medici au fost atent șlefuite și trecute prin filtrul cenzurii astfel încât aceștia să fie catalogați drept niște imbecili care nu trebuie luați în seamă, cu toate că acești domni sunt oameni de știință la rândul lor, au studii publicate, doctorate susținute, articole și cărți scrise, etc. Interviul de mai jos poate fi accesat în format video pe vimeo.com (https://vimeo.com/636067866), asta până când nu va fi blocat și de pe această platformă de către deținătorii adevărului absolut.

Interviul este datat 28 iunie 2021.

Traducerea și tălmăcirea interviului îmi aparțin în totalitate.

***

Wolfgang Wodarg – Am aflat despre planurile OMS de pregătire împotriva pandemiei (referitor al pandemia de gripă porcină din 2009) când aceasta deja începuse, în momentul în care OMS a invitat la discuții companii și medici cu scopul de a face ceva pentru sănătatea publică, și astfel investitori precum Bill Gates și Melinda Gates Foundation și alte companii, au venit și au oferit bani OMS făcând un parteneriat public-privat cu această organizație – 80% din banii trimși către OMS neputând fi justificați de către acești sponsori. OMS, e de necrezut, este o instituție a corupției, una tipică, care ar trebui să funcționeze pe principii științifice, obiective, fără nicio o intervenție din exterior, fără interese economice de orice natură, și care astfel ar trebui să ne ofere o imagine clară cu privire la diferite probleme legate de sănătatea publică, să promoveze numai adevărul științific. Și OMS din acel moment nu mai putea fi folosită pentru acest obiectiv. Era compromisă datorită corupției, și încă este. Și în acest moment există o lipsă a unei astfel de instituții cum OMS trebuia să fie. Asta este ceea ce am aflat în Consiliul Europei. Am făcut această investigație, am inițiat și am ajutat Consiliul Europei la strângerea informațiilor cu privire la OMS și la gripa porcină, și asupra tuturor contractelor încheiate între state și companii farmaceutice. Peste o sută de țări aveau astfel de contracte (pentru furnizarea de vaccinuri și medicamente) cu privire la gestionarea gripei porcine.

Exista la momentul respectiv o definițe, nu atât o definiție cât mai ales o explicație cu privire la ceea ce însemnă o pandemie și de fiecare dată făcea referire al existența unui număr foarte mare de decese în rândul oamenilor datorită infectării, ca de altfel multe afecțiuni severe, spitale supraaglomerate, era o adevărată catastrofă, o imagine a unei catastrofe medicale, și toți cei din industria medicală puteau să observe că este o pandemie, ca de altfel și oamenii de rând pentru că vecinii s-ar fi îmbolnăvit, oamenii de la muncă s-ar fi îmbolnăvit, în autobuze ai fi văzut oameni tușind – o pandemie nu ai cum să nu o observi, este ceva ce fiecare dintre noi nu poate să nu experimenteze, aceasta era o pandemie. Și OMS a schimbat definiția unei pandemii. Au dat la o parte morții, de acum nu mai era nevoie să existe morți, au introdus ideea existenței unui virus nou, (ca medic știu că viruși noi apar în fiecare an, aceștia trebuie să se înnoiască în fiecare an, deci tot timpul există viruși noi) și au adăugat capacitatea acestuia de a se răspândi în întreaga lume (dar asta este ceea ce face orice virus datorită mulțimii oamenilor care călătoresc) și astfel OMS a creat cadrul pentru a putea să declare o pandemie ori de câte ori dorește și oricând dorește.

Au existat guverne, a existat Japonia, Rusia, China care s-au opus acestei modificări. Guvernul chinez în mai 2009 era furios pe OMS pentru aceste schimbări de definiție, pe care le considera ca fiind costisitoare pentru state, pentru că astfel ar fi trebuit să cumpere vaccinuri, medicamente, împotriva pandemiilor. A existat o conferință de presă atunci, și un jurnalist l-a întrebat pe domnul Fukuda, care era expertul OMS atunci, ce părere are despre reacțiile guvernelor Japoniei, Rusiei, Chinei, cu privire la schimbarea nomenclatorului pandemiei, și domnul Fukuda a răspuns – da, o să discut problema – și nu au discutat-o.

Dacă nu ai cunoaște termenul de pandemie, dacă nu ai avea televizor, și ai întreba oamenii dacă văd în jurul lor ceva care este tipic pentru răspândirea unei boli periculoase, dacă își văd vecinii, colegii de muncă făcând ceva specific, aceștia ar răspunde – da, văd, toți poartă mască. Aha. Și asta ce înseamnă? Sunt bolnavi? Nu, doar poartă mască. Le este frică. Aha, dar toți acești oameni nu mai merg la școală, nu mai merg la muncă, merg toți la medic pentru că au simptome? Nu. Atunci mor oameni? Da, mor și oameni, dar mor oameni bătrâni. Aha. Mor mai mulți oameni decât anul trecut? Da. Am auzit că în statistica oamenilor bătrâni mor mai mulți oameni. Așa am auzit. Nu am fost acolo să văd pentru ca nu am voie.

Deci aceasta este imaginea pe care o avem. Or asta nu este o pandemie, pandemia a fost doar o imagine răspândită prin mass- media făcându-ne să ne fie teamă, dar ceea ce oamenii trăiesc, ceea ce experimentează nu este deloc ceea ce se încadrează în termenii definitorii inițiali ai unei epidemii sau pandemii.

Înțelesul cuvântului epidemie a fost schimbat. Și acum epidemia are mult de a face cu frica nu atât cu boala în sine. Dacă enumeri numărul de boli, diagnosticuri de pneumonii, stări febrile infecțioase, sau de oameni care mor subit cu ceva anume, nu vedem mai mulți decât în mod obișnuit. Mergi în spitale și nu vezi mai mulți pacienți decât în mod obișnuit. Doctorii chiar au mai puțini pacienți decât îm anii anteriori. Deci nu trăim ceea ce în mod obișnuit denumim ca fiind o pandemie. Pandemia a devenit azi un brand pentru frică.

Reporter – Și atunci de unde scot numărul de cazuri de infectări?

Wodarg – Vedeți dumneavoastră, s-a întâmplat ceva în Wuhan, acolo există un laborator, unde fac experimente cu coronavirusuri și alte virusuri în așa fel încât unora le amplifică potențialul patogen prin modificări genetice, iar aceste lucruri se încadrează la termenul de arme biologice, care nu sunt permise în lume, și cu toate acestea sunt multe laboratoare care lucrează cu astfel de subiecte. Este posibil ca unii oameni să fi fost infectați cu astfel de virusuri, virusuri care au avut contact cu oamenii care lucrau în acel laborator, cu virușii care au fost împerecheați în culturi de laborator. Aveau acei viruși, nu a trebuit să îi caute, existau deja creați în laborator. Și niște oameni din spitalul din Wuhan au fost infectați cu acele virusuri, cu siguranță, și au fost extrem de bolnavi, și cred că unii au și murit. Acestea întâmplându-se ni s-a arătat că acesta este începutul unei noi pandemii, dar în același timp în ianuarie 2020, un alt lucru a început, și acesta a fost apariția unui test, un test PCR, care a fost inventat de domnul Christian Dorsten (de la institutul Charite din Berlin). Acest test a fost descris de către domnul Dorsten cum trebuie făcut (întreaga metodologie se găsește pe internet) și a fost acceptat de către OMS care a spus că acolo unde testul este pozitiv avem un caz de covid-19. Și astfel au început să numere cazurile. Dar ce numărau de fapt era activitatea de testare. Și cu cât testau mai mult cu atât găseau mai multe cazuri. Or, nu există nicio legătură de cauzalitate între ceea ce s-a întâmplat în laboratorul din Wuhan (poate un accident) și răspândirea testelor. Cele două chestiuni sunt total diferite. Ele nu trebuie conectate. Pentru că testul poate fi pozitiv cu virusuri care există deja. Testul este pozitiv cu toate virusurile beta-corona, cu multe virusuri SARS, care există deja de 20 de ani în întreaga lume. Cel care a făcut testul știa precis că un astfel de test va da multe cazuri pozitive.

Reporter – Să clarificăm, testul depistează virusurile corona și SARS în general?

Wodarg – Da. De exemplu virusurile SARS sunt virusuri foarte lungi, al căror ARN are peste 30.000 de mii de litere în codul lor de informație genetică. Și acest test PCR extrage doar o foarte mică parte din ele, sau două părți din ele. Așadar doar două cuvinte dintr-o carte întreagă! Caută două cuvinte, și vei găsi aceleași două cuvinte în multe cărți. Sau poți să iei cuvinte care sunt doar într-o singură carte pentru că sunt cuvinte noi nefolosite înainte. Deci cu aceste secvențe poți să alegi, folosind testul PCR, chiar înaintea testării, câte rezultate vor fi pozitive. Dacă iei o secvență care poate fi în multe variante de virusuri, vei avea multe teste pozitive.

Reporter – Să clarificăm. Deci ce testeză un test PCR?

Wodarg – Deci un test PCR nu poate descoperi decât o anumită secvență de acid nucleic din ARN-ul unui virus. Asta face testul. El multiplică această informație care este în virus. Testul este pozitiv deasemenea când descoperă un mic fragment de virus. Nu are nevoie de întregul virus, el caută doar un fragment, chiar dacă asta poate să însemne că a existat un virus la un moment dat sau că există un virus care se află în mucuoasă sau chiar dacă ai atins un virus. Nu trebuie să fii înfectat sau să ai o infecție ca să fie depistat. Îl poți avea pe piele, în mucus, dar nu ai reacții, pentru că virusul nu poate să intre în celule, fiind prea slab ca să se multiplice, deci nu provoacă o infecție, dar îl vei descoperi când vei face testul PCR.

Reporter – Deci acest test este specific pentru virusurile SARS sau pentru covid-19?

Wodarg – Da. Nu cunosc însă toate virusurile unde acele secvențe pot exista. Poate că sunt alte virusuri unde testul este deasemenea pozitiv. Domnul Dorsten a folosit secvențe computerizate deja cunoscute din virusurile SARS. Și erau virusuri de la lilieci din Europa, SARS. Și a spus – acest test va fi pozitiv cu multe virusuri SARS existente, și a trimis testul în spitalul din Wuhan, dar fără să zică cine… domnul Dorsten nu a publicat cine i-a spus asta. Dorsten a spus – am trimis testul PCR către Wuhan, ei au folosit testul și au spus da, testul iese pozitiv la pacienții noștri din spital. Deci testul era deasemenea pozitiv la pacienții din clinica din Wuhan. Dar dacă testul a ieșit pozitiv atât pentru pacienții din Wuhan cât și pentru virusurile găsite la lilieci în Europa, înseamnă că nu este un test foarte specific pentru acest tip de virus care a fost lăsat liber în Wuhan. Asta sugerează că este un test nespecific cu multe rezultate pozitive în întreaga lume. Și asta au făcut, așa au produs așa zisele cazuri la oameni sănătoși cu teste pozitive. Este o pandemie a testelor, nu una a virusului. Și ceea ce măsurăm când folosim testul PCR, este activitatea celor care testează.

Reporter– Acum avem aceste vaccinuri propuse împotriva covid-19. Ce părere aveți?

WodargDacă vrei să câștigi bani cu vaccinuri, ai nevoie de noi infecții, noi boli, noi piețe, unde să îți poți vinde vaccinul. Ceea ce este extrem de delicat este faptul că sunt oameni interesați în crearea de boli infecțioase. Aceasta este o problemă foarte serioasă. Nu are nicio legătură cu igiena, ci cu criminologia. Acolo unde vor să vândă vaccinuri au nevoie de oameni bolnavi pe care să facă studii clinice. Deci când apare o explozie a unei boli, și vor să facă studii clinice cu vaccinul lor ca să protejeze oamenii împotriva acestei boli, apare un conflict de interese. Dacă ai metode normale de protecție, cum ar fi igiena, distanțarea, izolarea, dând sfaturi oamenilor cum să se comporte, metode convenționale, și oprești astfel rapid răspândirea bolii, nu mai poți avea suficiente cazuri pentru studiile tale clinice, pentru vaccinul sau medicamentul tău. Așa apare conflictul de interese. Și acei oameni care sunt interesați în producerea de noi vaccinuri sau medicamente împotriva infecțiilor nu ar trebui să fie acolo, nu ar trebui să ia parte la gestionarea crizei epidemiologice, pentru că nu au niciun interes să oprească această criză. Sunt interesați în primul rând să existe oameni bolnavi pe care sa își testeze remediile. Și acesta este un foarte mare conflict de interse. Și în viitor ar trebui să evităm astfel de situații.

Avem deja o experiență vastă cu izbugnirea epidemiei de Ebola în Guinea, e epidemie care putea să fie oprită. Am un prieten acolo care are un laborator în Conakri, putea să facă toate testele necesare pentru descoperirea cazurilor, și putea să facă acest lucru foarte devreme când primele cazuri au apărut. Și-a oferit ajutorul însă specialiștii din OMS au spus că se ocupă ei, e treaba lor și a Națiunilor Unite. Toate aceste organizații erau acolo ca să îi ajute pe acei oameni, profesionist și responsabil. Însă au trecut luni până când au început treaba și între timp boala se răspândise la multe alte țări din împrejurimi, și au existat mii de victime. Puteau fi salvate acele vieți dar nu s-a întâmplat. Iar acest lucru este cât se poate de grav. Probabil că au existat interese. A existat o firmă care a dezvoltat un vaccin împotriva Ebola, și acesta este primul vaccin din lume care folosește virusuri modificate genetic sau microorganisme. Și firma respectivă a primit dreptul de folosință datorită acestei urgențe. Avea deja studiile clincie, și astfel a profitat de această criză Ebola pentru a vinde vaccinuri. Este bine să avem vaccinuri, dar nu este bine să prelungești o astfel de situație pentru a produce un vaccin. Asta nu ar trebui să se întâmple niciodată. Trebuie să fim conștienți de existența acestor conflicte de interese.

Pandemia de covid-19, așa cum o denumesc ei, este o pandemie a testelor, care, evident, iarna dă mai multe rezultate pozitive decât vara, pentru că există coronavirusuri iarna, ca de altfel și beta-coronavirusuri. Aceste coronavirusuri existau de ani de zile, dar până acum nu aveam un test cu care să le depistăm. Aveam doar 4, 5 tipuri diferite de coronavirusuri unde existau teste pentru ele. Dar coronavirusurile apar în fiecare an, fac parte din sezonul de gripă și răceală. Coronavirusul este unul dintre multele virusuri de răceală. Ceea ce au făcut când au început să testeze, a fost ceva paralel, într-o lume paralelă – există lumea gripei și lumea testelor gripale. Au vorbit de o infecție, deși doar testul era pozitiv. Iar testul în sine nu demonstrează existența unei infecții. Și astfel ne-au făcut să ne temem, iar asta a fost baza și pretextul pentru campania de vaccinare – avem nevoie de un vaccin pentru acest nou coronavirus, au spus. Apoi, au observat că existau mai multe cazuri pozitive al oamenii care nu erau vaccinați decât la cei vaccinați. Au făcut un studiu pe 20 de mii de oameni și au fost 106 cazuri de covid-19 la cei nevaccinați, și 8 cazuri la cei vaccinați. Dar 106 de cazuri la cei nevaccinați din 20 de mii, nu reprezintă nimic. Deci au prevenit cu vaccin infecția cu covid-19 doar la o sută și ceva de cazuri care este mai puțin de 1%, ceea ce spune că acest vaccin nu face nicio diferență. Ceea ce au măsurat a fost dacă testul iese pozitiv sau nu, nu au măsurat dacă erau cazuri severe, dacă puteai să transmiți boala, nimic. Aceste aspecte nu au fost incluse în studiile clincie. S-a studiat doar dacă după vaccin mai apar cazuri pozitive în urma testelor PCR.

Reporter – Deci nu au verificat dacă pacienții erau bolanvi sau nu. Toate studiile clinice se bazează pe același test?

Wodarg – Da. Se uitau după cazuri pozitive cu ceva simptome. Dar nu cazuri severe de covid-19 ci doar simptome banale precum cele cauzate de răceala de sezon – curgerea nasului, dureri de cap, gât uscat. Nu au verificat nici măcar dacă gâtul uscat provenea de la infecția cu alte virusuri gripale din cele peste 100 care există. Au văzut test pozitiv și gât uscat, și au făcut o simplă legătură de cauzalitate. Și asta au încercat să prevină cu vaccinul și au prevenit la mai puțin de 1% din cei vaccinați. Ceilalți erau deja imuni, nu au făcut niciun covid. Au făcut vaccinul, și-au însușit toate riscurile vaccinării și nu i-a ajutat cu nimic. Ei erau deja imuni, pentru că avem imunizare de turmă, încrucișată, care nu are nimic de a face cu ce se întâmplă în sânge, ci care are multe de a face cu ce avem în gât. Avem un sistem imunitar în gât care este foarte puternic și care prinde toți virușii, de aceea ne curge nasul, tușim. Avem un sistem limfatic puternic cu celule T care în fiecare an se înnoiește și se adaptează la noile virusuri. Învățăm asta în grădiniță – când le curge nasul copiilor, aceștia vin acasă și dau mai departe virusul și părinților dar părinții sunt deja imuni de pe vremea când și ei erau la grădiniță. Deci iei contact prima dată cu un coronavirus în grădiniță, și când ajungi la 10 ani ești deja 100% imunizat. Există o imunizare de turmă încă din copilărie împotriva coronavirusurilor. Există studii făcute în China care arată că, chiar și cu populații diferite avem peste 90% imunizare împotriva coronavirusurilor. Iar cele noi care apar dau de lucru sistemului nostru imunitar ca să se adapateze dar nu ne fac foarte bolanvi, doar în foarte puține cazuri unde ceva este în neregulă cu sistemul imunitar, unde persaonele respective nu au avut contact cu virusuri pentru o lungă perioadă de timp, dacă au stat izolați, etc. Doar acele cazuri pot deveni grave. Pentru că acolo sistemul imunitar nu a fost expus și nu are nicio pregătire în a lupta cu virusurile. Este ca și când nu te-ai antrenat niciodată și deodată vrei să urci pe vârful muntelui. Atunci probabil că inima ta va ceda și vei muri.

Reporter – Deci studiile clinice pentru aceste vaccinuri sunt metodologic valabile?

Wodarg – Testele pentru vaccinuri nu. Nu sunt valabile, nu sunt relevante. Pentru că nu observă ceea ce ar trebui să observe. Și nu sunt relevante pentru că nu s-au făcut teste toxicologice. Vaccinurile sunt făcute să stimuleze celulele noastre. Dar nu știm ce celule din corp stimulează. Niște celule unde se duce vaccinul. Dar nu știm care. Vaccinul se duce undeva, depinde unde intră acul în mușchi – vaccinul poate intra în sânge, în sistemul limfatic, sau poate rămâne acolo unde se face injecția. Nu știm unde ajunge. Dar acele celule care au intrat în contact cu acest vaccin, produc proteine-țepușă, țepușe de coronavirus. Noi știm că aceste țepușe corona sunt foarte toxice, și știm asta de când vin împreună cu coroanvirusurile când intră în sânge. În mod normal nu intră în sânge aceste țepușe, pentru că avem un sistem de apărare. De aceea nu ne îmbolnăvim de la coronavirus. Însă atunci când intră în sânge, ne îmbolnăvim serios, și acum, cu vaccinarea, ni le injectăm direct în mușchi, și eventual în sânge. Trecem astfel peste sistemul natural de protecție al organismului. Tocmai de aceea există atâtea cazuri severe de efecte secundare. Este cât se poate de nenatural acest proces. Inamicul vine acum pe ușa din spate, și surprinde sistemul nostru imunitar, lucru cu care nu este obișnuit și acest lucru este foarte periculos când sistemul nostru imunitar experimentează așa ceva. Și anul următor virușii normali reapar, și întâlnesc un sistem imunitar care a avut deja o experiență foarte neplăcută chiar în sânge. Și asta poate provoca o suprareacție a sistemului nostru imunitar. Ne este teamă pentru acei oameni care sunt vaccinați când vor avea contact cu un virus pe cale naturală. Trebuie să fim atenți când numărăm cazurile de coronavirus iarna viitoare. Un lucru este cel mai important, să întrebăm dacă acea persoană a fost sau nu vaccinată. Și sunt destul de sigur că acei oameni vaccinați vor reprezenta cazurile severe, iar cei nevaccinați doar vor experimenta o răceală normală.

Reporter – Deci, în opinia dumneavoastră, aceste vaccinuri împotriva covid-19, sunt sigure și eficiente?

Wodarg – Aceste vaccinuri făcute prin inginerie genetică nu sunt în primul rând necesare, pentru ca avem imunitate, imunitate încrucișată de turmă, foarte eficientă. În al doilea rând nu ne ajută prea mult și în al treilea rând este un vaccin foarte nou, foarte periculos, nu știm mai nimic despre el, nu s-au făcut suficiente teste toxicologice, și există deja multe efecte adverse – vedem deja tineri murind de miocradită, și oameni cu cheaguri de sânge. În Berlin, o treime din cei aflați în îngrijire paliativă și care au fost vaccinați, au murit imediat după vaccinare. Avem deasemenea un sistem foarte prost de vigilență farmacologică, și ale autorităților de sănătătate, care încearcă să ascundă efectele secundare și nu ne spun ce se întâmplă cu adevărat. Avem toate motivele să nu avem încredere în aceștia. Deci va trebui să aflăm singuri ce se petrece.

Încă ceva. Atunci când ne vaccinăm, cei care ne vaccinează au toate datele noastre. Știu ce vaccin am primit, numărul lotului, și primesc un raport. Suntem astfel participanți la un studiu clinic asupra căruia nu s-a discutat în prealabil, și nu ne-am dat acordul. Pentru că există o stare de urgență, se folosește acest vaccin, care este un vaccin pentru stare de urgență, și de aceea orice este permis. Doar cei care produc vaccinul știu ce conține acesta, fără ca nimeni să îi controleze. Asfel că pot face multe experimente pe populații fără ca nimănui să îi pese. Ar putea la fel de bine să ne infecteze cu soluție salină, care nu are niciun efect secundar, și atunci producătorii pot spune – iată că vaccinul este sigur, nu produce efecte secundare. Sau pot să injecteze un virus întreg, nu doar secvența ARN a acestuia, sau pot să injecteze doar o parte din virus, sau doar proteina țepușă. Nimeni nu controlează acest proces, nu există niciun fel de transparență. Și documentarea studiilor clinice este complet netransparentă. Cei care vor azi să producă medicamente sau vaccinuri pe bază de modificări genetice, sau de orice altă natură, pot acum să lucreze liniștiți, au o întreagă piață de testare, pot să facă orice datorită acestei așa zise stări de urgență. Iar interesul acestor companii este să prelungească cât mai mult această stare de urgență pentru că încă nu au terminat studiile și testele. Toată această situație nu ne ajută pe noi, îi ajută pe ei.

Reporter – Deci vedem o fundamentală lipsă de control în ceea ce privește vaccinarea.

Wodarg – Da. Există o fundamentală lipsă de control, și avem o problemă cu conflictele de interese, cu vigilența farmacologică. Acele agenții care oferă dreptul de folosință al vaccinurilor sunt aceleași agenții care urmăresc și efectele secundare ale acestora. Așadar, dacă fac o greșeală, ar trebui să își recunoască propria greșeală. Astfel că ascund totul. Situația nu trebuie să fie așa. Întotdeauna trebuie să fie o altă agenție, transparentă, care să se ocupe de verificarea efectelor secundare ale unui medicament, nu aceeași agenție care dă dreptul de folosință. Nu pot astfel avea încredere în aceste agenții. Există un conflict de interese.

Reporter – Ce ați spune cuiva care ia în considerare să se vaccineze?

WodargNu face acest vaccin! Nu te ajută, nu te protejează, ai 1% șanse mai mici să te infectezi dacă faci vaccinul, ești deja protejat și fără vaccin. Vaccinul nu este necesar, și vaccinul este periculos, este riscant. Și atunci de ce să îl faci? Nu există niciun motiv pentru a te vaccina. Pe de altă parte, chiar cei care au făcut vaccinul și agențiile care dau dreptul de folosință, sunt suspicioși cu privire la faptul că încă mai pot infecta alte persoane. Așadar nu este nicio folosință. Nu vei fi liber să călătorești, vei fi controlat fără îndoială, pentru că următorul virus urmează să vină, următoarea schemă așteaptă să fie implementată. Vor să perpetueze acest joc al vaccinării cu pașapoarte de vaccinare, pașapoarte de imunitate, și cu orice metodă de a controla populația care nu are nimic de a face cu sănătatea. Deci trebuie să oprim acest lucru.

Este o mare presiune. Eu nu mă uit la televizor, dar observ că acei oameni care se uită azi la televizor sunt spălați pe creier în fiecare zi cum că vaccinul este necesar, că covid-19 este o pandemie foarte periculoasă, sunt spălați pe creier de către ziare, de media, și dacă nu caută critic informații alternative, cred ceea ce li se spune. Iar dacă au totuși o îndoială, colegii de muncă îi judecă – nu ești vaccinat? Și angajatorul spune – eu angajez numai oameni vaccinați, nu vreau să am probleme cu statul. În unele companii aeriene există politica ca toți angajații să fie vaccinați. Iar pasagerii pot călătorii doar cu dovada vacinării și imunizării. Și deja la o companie aeriană 4 piloți care erau vaccianți au murit. Există deja probleme cu personalul în multe companii, pentru că angajații se revoltă – suntem tineri, nu vrem să ne vaccinăm, nu ne este frică de infecție, ci de vaccin. Sunt astfel amenințați că vor fi dați afară. Va apărea o criză a personalului în aviație – lipsa de stewarzi, lipsa de piloți.

Îmi pare foarte rău de ce se întâmplă. Îmi pare foarte rău că există niște oameni lacomi care vor să facă bani ucigându-ui pe alții și neinteresând-ui de sănătatea acestora, mințind. Îmi pare foarte rău de toți acei colegi ai mei care erau critici odinioară, și acum deodată s-au oprit. Pentru că le este frică să își piardă locul e muncă. Dacă vrei să mituiești ca să obții ceea ce vrei, există o șmecherie – poți să mituiești cel mai eficient dacă mituiești șeful unei întreprinderi. Nu trebuie să mituiești lucrătorii, dacă ai șeful ai toată compania. Aceeași situație e aplicată guvernelor. Dacă ai cancelarul, ai ministerele și așa mai departe. Sunt atât de mulți cercetători buni în institutul Robert Koch, și în alte instituturi, care obișnuiau să lucreze foarte critic, foarte științific, si unii chiar continuă să o facă acum în timpul pandemiei, ne dau în continuare numărul de cazuri așa cum făceau până acum, și putem să vedem astfel că nimic nu s-a schimbat – nu mor mai mulți oameni decât până acum. Dar șefii lor spun – da, dar trebuie să înțelegem în alt fel situația, testul este cel mai important. Și astel crește statistica artificial. Este o situație schizofrenică.

Discutam cu Sukharit Bhakdi despre cheagurile de sânge, pentru că citisem studii diferite despre chagurile de sânge și covid-19. Am citit publicații din ianuarie 2021, și s-au publicat aceste studii pentru că institutul Paul Ehrlich voia să ne arate cât de periculos este covid-19. Pentru că existau acele proteine țepușă din coronavirus, și au analizat țepușele, doar țepușele. Au dat la o parte corpul virusului, l-au folosit  în altă manieră, și în laborator l-au pus împreună cu sânge, și au observat cheaguri de sânge, și au văzut că acele țepușe chiar au produs o alăturare de celule, o fuziune celulară, cauzată de proteinele țepușă, iar celulele adunate au murit. Și același institut, asta este ceea ce m-a surprins, a dat dreptul de folosință pe piața medicală din Germania și controlează ca noi să fim vaccianți cu un produs modificat genetic, care produce exact acele proteine-țepușă în organismul nostru. Știu că acest lucru se întâmplă. Nu au vorbit despre vaccinare ci doar despre periculoasele proteine-țepușă din coronavirus. Și acum ca să cuantifice riscul au scos un studiu. Nu vorbesc niciun moment despre celulele țepușă pe care le stimulează să se producă atunci când introduc în organismul oamenilor vaccinul. I-am întrebat, și mi-au spus că nu e nicio problemă, că vaccinul e făcut în mușchi și rămâne acolo și nu creează nicio complicație. Dar noi vedem sute, mii de efecte secundare care pot fi explicate simplu prin această fuziune celulară sau prin cheaguri de sânge cauzate de proteinele țepușă din vaccin, atunci când acestea se întâlnesc cu trombocitele din organismul oamenilor.

Sunt 3 consecințe care pot veni în urma vaccinării, efecte secundare cauzate de acesta. Primul – apar cheaguri de sânge când trombocitele intră în contact cu acele proteine-țepușă. Al doilea, când proteina țepușă este produsă de celulele endoteliale (când vaccinul ajunge în endoteilu produce țepușe, care afectează vasele de sânge și produce chaguri). Și al treilea este fuziunea celulelor care produce astfel sângerări și cheaguri de sânge deasemenea.

Totodată este un mare risc de infertilitate cauzat de către vaccinare, pentru că este demonstrat de publicații științifice, că vaccinul se răspândește în organism și că nu rămâne în mușchi, și după ceva timp se poate găsi în acele organe care sunt necesare reproducerii – în ovare, în tesitcule, și creează probleme în aceste organe. Și când acele celule din organismele respective sunt afectate poate rezulta infertilitate. Însă nu avem studii toxicologice ale vaccinului, dar sunt mulți indicatori care arată că trebuie să oprim vaccinarea oamneilor și că trebuie să facem acele sudii toxicologice înainte să utilizăm vaccinul pe milioane de viitoare victime. Este iresponsabil ceea ce se întâmplă, nu există niciun comitet de etică, există doar o așa zisă urgență, și totul este permis. Este o crimă ceea ce se întâmplă.

Interviu Wolfgang Wodarg – 7 ianuarie 2010

Textul de mai jos face parte din interviul acordat de către medicul și politicianul Wolfgang Wodarg cotidianului francez l’Humanite, în anul 2010, cu privire la instaurarea de către Organizația Mondială a Sănătății a unei pretinse pandemii de gripă porcină (virusul H1N1) și a unor măsuri urgente de prevenție, din care făcea parte și obligativitatea vaccinării populației. Wodarg a pornit atunci o amplă anchetă, din postura sa de președinte al Comisiei pentru sănătate din cadrul Consiliului Europei, pentru a scoate la suprafață ceea ce se ascunde în spatele acestei stări de urgență mondială. Descoperirile au fost zguduitoare.

Interviul l-am găsit tradus pe jurnalul.ro (https://jurnalul.ro/viata-sanatoasa/sanatatea-familiei/wolfgang-wodarg-gripa-a-au-organizat-psihoza-532313.html), și pe blogul ortodox saccsiv (https://saccsiv.wordpress.com/2010/01/15/interviu-cu-wolfgang-wodarg-presedintele-comisiei-de-sanatate-a-consiliului-europei-in-care-acesta-ataca-afacerea-gripei-porcine/)

Interesant este faptul că interviul original nu mai poate fi accesat la sursa ințială, adică pe site-ul cotidianului l’Humanite. (http://www.humanite.fr/Grippe-A-Ils-ont-organise-la-psychose). De ce oare?

Nu dețin niciun drept asupra traducerii interviului. Am decis să îl repostez pe blogul meu pentru a scoate încă o dată în evidență metoda aproape identică prin care, în anul 2019, la fel ca în 2009, Organizația Mondială a Sănătății, împreună cu marile companii farmaceutice și cu girul unor politiceni și medici corupți, au instaurat o falsă pandemie a unui virus gripal, care a cauzat o adevărată psihoză în rândul populațiilor. Asemănarea între cele două așa zise pandemii este izbitoare. Diferența este că acum 10 ani pandemia de gripă porcină a fost demascată și dejucată la timp de ancheta Consiliului Europei, care a demonstrat legăturile financiare dintre unii membrii ai OMS și companii farmaceutice producătoare de vaccinuri și antivirale. Din păcate pandemia din 2019 a fost atât de bine pusă la punct (metodele au fost perfecționate) încât nicio organizație de control nu a putut să scoată la suprafață adevărul, iar printr-o campanie agresivă de inspirație totalitară, prin manipulare și propagandă, statele au impus vaccinarea și pașapoartele de liberă circulație, creând astfel un precedent extrem de periculos și o situație unică în istorie. Drept consecință, astăzi miliarde de oameni se vaccinează cu un vaccin experimental despre care nu știu mai nimic și care are deja foarte multe efecte adverse încât îl face un vaccin complet nesigur, iar celor ce nu se conformează li se încalcă drepturile și libertățile fundamentale. După cum spuneam, trăim vremuri tembele.

***

– Ce v-a trezit suspiciuni despre influenţa laboratoarelor asupra deciziilor luate cu privire la gripa A?
– Wolfgang Wodarg: Ne confruntăm cu un eşec al marilor instituţii naţionale, care au sarcina de a avertiza cu privire la riscuri şi de a lua atitudine în cazul unei pandemii. În aprilie, la primul semnal de alarmă din Mexic, am fost uluit de cifrele avansate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) pentru a justifica declararea unei pandemii. Am avut imediat suspiciuni: cifrele erau foarte mici, iar nivelul alarmei foarte ridicat. Nu erau nici o mie de bolnavi şi se vorbea deja de pandemia secolului. Iar alerta extremă decretată se baza pe noutatea virusului. Însă afecţiunile gripale se dezvoltă foarte rapid, cu viruşi care iau mereu alte forme şi se instalează la noi gazde, animale, oameni etc. În sine, nu era nimic nou aici. În fiecare an apare un nou virus de acest tip „gripal”. În realitate nu exista nici un motiv să se dea alarma la acest nivel, fapt care a fost posibil deoarece la începutul lunii mai OMS a modificat definiţia pandemiei. Înainte de această dată, trebuia nu numai ca boala să izbucnească în mai multe ţări odată, ci să aibă şi consecinţe foarte grave, cu un număr de cazuri mortale peste mediile obişnuite. S-a eliminat acest aspect în noua definiţie, rămânând doar criteriul ritmului de răspândire a bolii. Şi s-a susţinut că virusul este periculos pentru că populaţia nu a dezvoltat imunitate împotriva lui. Ceea ce era fals. Pentru că s-a observat că persoanele cu vârste peste 60 de ani aveau deja anticorpi. Adică fuseseră deja în contact cu virusuri similare. De aceea, nu au existat persoane peste 60 de ani care să se îmbolnăvească.Şi totuşi, tocmai lor li s-a recomandat să se vaccineze cât mai repede. Între lucrurile care mi-au trezit suspiciuni a fost aşadar pe de o parte această hotărâre de a trage alarma, iar pe de altă parte, unele aspecte foarte ciudate. Cum ar fi, de pildă, recomandarea OMS de a administra două injecţii cu vaccin.
Niciodată nu s-a mai procedat aşa. Nu exista nici o justificare ştiinţifică pentru acest lucru.A mai fost şi recomandarea de a utiliza numai vaccinuri speciale brevetate. Nu exista însă nici un motiv să nu se adauge, ca în fiecare an, particule antivirale specifice acestui nou virus H1N1, în „completarea” vaccinului împotriva gripei sezoniere. Nu s-a întâmplat aşa, preferându-se să se folosească materiale brevetate pentru vaccin, elaborate şi fabricate deja de marile laboratoare pentru a fi gata în caz de izbucnire a unei pandemii. Şi procedând astfel, persoanele vaccinate au fost puse în pericol fără nicio ezitare.

– Ce pericol?
– Wolfgang Wodarg: Pentru ca produsele să poată fi puse la dispoziţie cât mai rapid, în unele vaccinuri s-au folosit adjuvanţi ale căror efecte au fost insuficient testate. Cu alte cuvinte: s-a dorit folosirea cu orice chip a acestor produse noi brevetate, în loc să se pună la punct alte vaccinuri, în conformitate cu metodele tradiţionale de producţie mult mai simple, mai fiabile şi mai puţin costisitoare. Şi acest lucru fără nicio o raţiune medicală. Numai în scopuri de marketing.

Şi ce explicaţii s-au dat?
– Wolfgang Wodarg: Pentru a înţelege, trebuie să ne întoarcem la episodul gripei aviare din 2005 – 2006. Cu acel prilej s-au definit noile planuri internaţionale destinate să facă faţă unei alarme pandemice. Aceste planuri au fost puse la punct în mod oficial pentru a se asigura fabricarea rapidă a vaccinurilor în caz de alarmă, ceea ce a dus la negocieri între companiile farmaceutice şi state. Pe de o parte laboratoarele s-au angajat să dezvolte preparatele, pe de altă parte statele le-au promis să le cumpere pe toate. După această învoială ciudată, industria farmaceutică nu îşi mai asuma niciun risc economic angajându-se la alte producţii. În plus, era asigurată că va da lovitura în cazul declanşării unei pandemii.

– Contestaţi diagnosticele stabilite şi gravitatea, chiar posibilă, a gripei A?
– Wolfgang Wodarg: Da, este o gripă cât se poate de normală. Ea nu cauzează nici o zecime din decesele provocate de gripa sezonieră clasică. Singurul lucru important care a condus la formidabila campanie de panică la care asistăm este faptul că reprezintă o ocazie de aur pentru reprezentanţii laboratoarelor, care ştiau că vor trage lozul cel mare în cazul declarării unei pandemii.

– Faceţi nişte acuzaţii foarte grave. Cum a fost posibil un astfel de proces în cadrul OMS?
– Wolfgang Wodarg: Un grup de persoane de la OMS are o legătură foarte strânsă cu industria farmaceutică.

– Ancheta Consiliului Europei va opera şi în această direcţie?
– Wolfgang Wodarg: Dorim să se facă lumină peste tot ce a putut duce la această formidabilă operaţiune de dezinformare. Dorim să ştim cine a decis, pe baza căror probe ştiinţifice şi care a fost exact influenţa industriei farmaceutice în luarea deciziilor. Şi trebuie să prezentăm nişte revendicări guvernelor. Obiectivul comisiei de anchetă este ca în viitor să nu mai existe alte alarme false de acest tip. Ca oamenii să aibă încredere în analiza şi expertiza instituţiilor publice naţionale şi internaţionale. Acestea sunt acum discreditate pentru că milioane de persoane au fost vaccinate cu produse care prezintă riscuri pentru sănătate.Nu era necesar. Acest lucru a dus şi la o proastă gestionare a banului public.

– Deţineţi cifre concrete privind amploarea acestei proaste gestionări?
– Wolfgang Wodarg: În Germania este vorba de 700 de milioane de euro. Însă e foarte greu să aflăm cifrele exacte, deoarece există şi o cotă de revânzări de vaccinuri către ţări străine, şi mai ales, pentru a nu trăda „secretul profesional” firmele nu dezvăluie cifrele din contractele încheiate cu statele şi eventualele clauze de despăgubire prevăzute.

– Ancheta consiliului Europei va cerceta şi activitatea de „lobbying” a laboratoarelor pe lângă institutele naţionale de sănătate?
– Wolfgang Wodarg: Da, vom analiza atitudinea unor institute precum Robert Koch din Germania sau Pasteur în Franţa, care trebuiau să-şi consilieze guvernele în mod critic. Aşa s-a întâmplat în unele ţări. În Finlanda şi Polonia, de exemplu, s-au ridicat voci critice care au spus: „Nu avem nevoie de aşa ceva”.

– Putem spune că această formidabilă operaţiune de dezinformare la nivel planetar a fost posibilă şi pentru că industria farmaceutică îşi are „reprezentanţii” ei în guvernele celor mai puternice ţări?
– Wolfgang Wodarg: În ministere mi se pare evident. Nu pot să-mi explic cum e posibil ca nişte specialişti, oameni foarte inteligenţi care ştiu pe de rost problemele afecţiunilor gripale, să nu fi observat ce urma să se întâmple.

– Ce s-a întâmplat atunci?
– Wolfgang Wodarg: Fără a vorbi de corupţia directă, de care sunt sigur că există, există o mulţime de moduri în care laboratoarele îşi pot exercita influenţa asupra deciziilor.
Am văzut la modul concret cum, de exemplu Klaus Stöhr, care era şeful catedrei de epidemiologie a OMS în perioada gripei aviare, fiind astfel cel care a întocmit planurile de preîntâmpinare a pandemiilor cum am menţionat mai sus, a primit între timp o funcţie înaltă la compania Novartis. Şi legături similare există între Glaxo sau Baxter (etc.) şi membrii influenţi ai OMS. Aceste mari firme îşi au oamenii lor în aparatele de conducere şi acţionează în aşa fel încât să se ia deciziile politice potrivite. Şi anume cele care le permit să pompeze cât mai mulţi bani de la contribuabili.

– Dar, în cazul în care ancheta dvs. are succes, cetăţenii nu vor fi îndreptăţiţi să pretindă guvernelor să ceară explicaţii de la aceste mari grupuri?
– Wolfgang Wodarg: Da, aveţi dreptate, e una dintre problemele majore legate de această anchetă. Într-adevăr, statele vor putea să se sesizeze pentru a contesta contractele încheiate în condiţii, să spunem, nu tocmai curate. Dacă se poate dovedi că influenţa firmelor a dus la declanşarea procesului, atunci vor trebui determinate să ceară rambursări. Dar asta e doar partea financiară, mai există şi partea umană, a persoanelor care au fost vaccinate cu produse insuficient testate.

– Ce au riscat fără să aibă habar, aceşti oameni în stare bună de sănătate atunci când s-au vaccinat?
– Wolfgang Wodarg: Repet, vaccinurile au fost create prea repede, unii adjuvanţi au fost insuficient testaţi. Ceea ce e mai grav, vaccinul creat de Novartis a fost produs într-un bioreactor pe bază de celule canceroase. O tehnică ce nu a mai fost folosită până acum.

– De ce, evident, eu nu sunt specialist, dar cum s-ar putea face un vaccin din celule bolnave?
– Wolfgang Wodarg: În mod normal, se folosesc ouă de găină pe care se cultivă virusurile. Trebuie să se lucreze pe celule vii. Pentru că virusurile se pot înmulţi numai în acest fel, deci şi produsele antivirus. Dar acest proces are un defect mare, este lent, e nevoie de foarte multe ouă. Durează şi este complex pe plan tehnic. O altă tehnică ce prezintă un potenţial remarcabil este cultivarea virusului pe celule vii în bioreactoare. Pentru aceasta, este nevoie de celule care să crească şi să se dividă foarte repede. Seamănă puţin cu metoda folosită pentru cultura iaurtului, care are loc tot într-un bio-reactor. Dar, în acest context, celula e atât de bulversată în mediul său şi în creşterea sa, încât se dezvoltă ca o celulă canceroasă. Şi pe aceste celule cu randament foarte mare se cultivă virusurile. Numai pentru fabricarea vaccinului trebuie să se extragă din nou virusul din aceste celule pe care a fost implantat. Şi se poate întâmpla ca în timpul procesului de fabricaţie a vaccinului să rămână resturi de celule canceroase în produs. Aşa cum se întâmplă şi în fabricarea clasică, cu ouă. Ştim că, în cazul vaccinării împotriva gripei clasice, pot apărea reacţii adverse la persoanele alergice la ovalbumina din albuşul de ou. Prin urmare, nu putem exclude faptul că proteinele, resturile dintr-o celulă canceroasă prezente într-un vaccin produs în bioreactor, pot genera o tumoare la persoana vaccinată. Deci, potrivit principiului prudenţei, înainte ca un asemenea produs să fie permis pe piaţă, trebuie să existe certitudinea de 100% că aceste efecte sunt realmente excluse.

– Şi nu există?
– Wolfgang Wodarg: Nu. AME (Agenţia Europeană a Medicamentelor), instituţie aflată sub autoritatea comisarului european pentru economie, cu sediul la Londra, care acordă autorizaţii de introducere a vaccinurilor pe piaţa din Europa, a dat undă verde pentru comercializarea produsului, argumentând că acest mod de fabricare nu constituie un risc „semnificativ”. Acest lucru a fost privit foarte diferit de numeroşi experţi din Germania şi de o instituţie independentă, care dimpotrivă, şi-au exprimat îngrijorarea şi obiecţiile. Am luat avertismentele în serios. Am studiat dosarul şi am intervenit în Comisia pentru sănătate din Bundestag din care făceam parte pe atunci, pentru ca vaccinul să nu fie folosit în Germania. Am afirmat că nu mă opun elaborării vaccinurilor cu această tehnică. Dar trebuie să avem mai întâi garanţia totală a siguranţei lor. Prin urmare, produsul nu s-a folosit în Germania, unde guvernul a reziliat contractul cu Novartis.

– Cum se numeşte acest vaccin?
– Wolfgang Wodarg: Obta flu.

– Dar asta înseamnă că în alte ţări europene, cum ar fi Franţa, produsul poate fi comercializat fără probleme?
– Wolfgang Wodarg: Da, a obţinut permisiunea de la AME şi poate fi folosit oriunde în Uniunea Europeană.

– Ce alternativă propuneţi pentru a evita alte scandaluri de acest gen?
– Wolfgang Wodarg: Trebuie ca OMS să fie mai transparentă, să ştim clar cine decide şi ce tip de relaţie există între cei ce fac parte din organizaţie. Ar trebui de asemenea să fie flancată de cel puţin o cameră care să poată reacţiona foarte critic şi în care oricine să se poată exprima. Consolidarea controlului public este esenţială.

– Nu este vorba de un alt sistem capabil să trateze o chestiune ce de fapt vizează un bine comun al cetăţenilor de pe întreaga planetă?
– Wolfgang Wodarg: Oare putem lăsa producerea de vaccinuri şi administrarea acestei producţii pe mâna unor organizaţii al cărui obiectiv este de a câştiga cât mai mulţi bani posibil? Sau producerea de vaccinuri nu intră, prin excelenţă, în sectorul pe care statele trebuie să îl monitorizeze şi să îl pună în aplicare ele însele? De aceea, cred că ar trebui să se abandoneze sistemul brevetelor pentru vaccinuri, adică posibilitatea monopolizării producerii vaccinului de către un grup mare. Pentru că această posibilitate presupune sacrificarea a mii de vieţi, în numele respectării drepturilor de monopol.Aveţi dreptate, acea revendicare, cel puţin pentru mine, a luat aspectul evidenţei.

Interviu realizat de Bruno Odent

7 ianuarie 2010

Poemul Ioanei

Poate-o mână nevăzută

Poate voia întâmplării

M-au trimis aiurea-n lume

Cu privirea incețoșată.

.

Poate pânza necusută

Ce nu se vede niciodată

Din adâncurile mării

Sub perdelele de spume.

.

Foșnind în forța furtunii, frământându-se frenetic

A adus acum la viață un cadavru ipotetic.

.

Ce-a ieșit la suprafață trecând Aheronul înot,

Pășind apoi fără teamă pe a Cerberului coamă

Și-ajuns acum între oameni, el vede și simte tot.

.

El știe că înălțimea e și jos cum e și sus

El știe că răsăritul coincide c-un apus

Pentru el viața e moartă și doar moartea are viață

Și-ntorcându-se înapoi, el se deplasează-n față –

.

Pentru el sunt doar direcții sigiliate într-un plan.

.

Cu sandale-naripate el ajunge la Olimp

Și accelerând prin spațiu, el se-ntoarce în timp.

.

Pentru el totul e proaspăt, dar nimic nu e străin

Și în ceața depărtării, el este mereu vecin –

Cuprinzând mereu întregul, e condamnat la scindare

Și transformă mereu punctul într-un semn de întrebare.

.

Prin gura lui certitudinile sunt cântate ca păreri

  • El, prezența universală venită de nicăieri.


Acest poem nu îmi aparține. Toate drepturile intelectuale sunt rezervate autoarei. 

foto – todd hido

Despre ratatul ordinar

De bună seamă că, nici într-o lume ideală, nu putem fi toți învingători, pentru că întotdeauna, fără excepție, succesul unora e dependent de insuccesul altora. Despre gestionarea insuccesului s-au scris povești multe, cum că ar fi calea către reușită, cum că te-ar face mai experimentat sau alte asemenea. Poveștile ar putea fi adevărate, dar nu pentru toată lumea, ci doar pentru aceia care definesc insuccesul ca pe o barieră circumstanțială, un accident sau, mai degrabă incident, o amânare a succesului, fără prea mari rezonanțe emoționale. În aceste condiții nu poți vorbi despre insuccesul adevărat, acela care sapă la temelia imaginii tale și a întregii personalități, care te lasă amputat de bucăți mari de voință și demnitate. Insuccesul creează ratatul, loserul, pierzătorul. Iar ratatul ordinar este, în cele mai multe cazuri, un intelectual de condiție medie, care știe cu certitudine că există, dar nu înțelege de ce i se întâmplă existența, se risipește în obiective mici având conștiința negării obiectivelor majore, are speranța că de mâine, de marți sau de anul viitor va schimba soarta, va căuta asiduu sensuri acolo unde nu e nimic. Apoi se va întâmpla dezastrul, poate pe la 40 de ani, când ratatul ordinar va înțelege într-o fracțiune de secundă, ca într-o epifanie, că maximul de potență a fost atins deja și că loc de mai bine nu există, dar există din belșug loc de mai rău. Speranța moare, ca semn de înțelepciune matură și e înlocuită de blazarea neputinței de a-și depăși condiția, lăsând urme lizibile într-un obraz fără culoare. Ratatul ordinar este veșnicul câștigător al locului al doilea, loc demn de laudă și de consolare, sau locul desemnat pentru cel mai mare pierzător. În apărarea sa, ratatul ordinar poate aduce oricând dovada că te poți baza pe el și că merită să îl prețuiești și poate că, dincolo de tărâmul nevrotic, succesul e discutabil. (adolescentrebelcom.wordpress.com) (despre ratatul ordinar) .

Acum ceva timp, un blogger pe care îl urmăresc cu interes, datorită umorului, stilului concis, a ironiei fine și a lucidității cu care își scrie scurtele povești, publica textul de mai sus, text care nu se încadrează întocmai cu stilul pe care acest blogger îl abordează de obicei. Acesta este un text care iese din context, și poate de aceea mi-a atras atenția în mod special. Nu știu de ce, dar de la prima citire m-am regăsit în totalitate în cele spuse. Parcă mă priveam într-o oglindă. Apoi am mai citit textul de câteva ori, și sentimentul la final a fost același – iată un portret care se potrivește multora, mi-am spus în sinea mea, iată un portret care mi se potrivește și mie ca o mânușă. Niciodată nu m-am regăsit atât de limpede în câteva rânduri cum m-am regăsit în articolul scris de acest blogger. Ce-i drept nu m-am simțit foarte bine după ce am digerat articolul, dar în același timp am simțit nevoia să mai adaug ceva, ceva ce nu a fost spus, și nici nu putea fi spus din moment ce textul abordează o temă la modul general, cu care fiecare dintre noi poate rezona sau nu. Mi s-a ridicat mingea la fileu, și am scris cele de mai jos pentru a mă lămuri pe mine cu mine însumi.

Insuccesul creează ratatul, loserul, pierzătorul. Într-o societate care este organizată după un sistem de performanțe bine conturat, după filozofia câștigătorul ia tot, doar locul unu se premiază, și în care competiția și concurența sunt promovate pe toate mediile și prin toate mijloacele de la cele mai fragede vârste, în care individualismul și egoismul ne caracterizează pe toți, insuccesul și frica de a eșua, da a nu da randamentul scontat, fac din omul zilelor noastre un nevrotic și un sociopat. Rezultatul final este ratatul ordinar, care nu este cum am crede vreun tâmpit sau vreun idiot de duzină, nici pe departe, ratatul ordinar este cel care a încercat să își depășească condiția dar care, din diferite motive, a eșuat lamentabil.

Ratatul ordinar este, în cele mai multe cazuri, un intelectual de condiție medie, care știe cu certitudine că există, dar nu înțelege de ce i se întâmplă existența(…). Ratatul ordinar este cel care, în sinea lui speră că la un moment dat universul va lucra și pentru el, și îl va recompensa pentru eforturile sale. El speră într-o lege a retribuției, și de ce nu, speră că divinitatea îi va face și lui dreptate, cu toate că este un ateu convins. Vede în lume numai nedreptăți și nedreptățiți, iar el se consideră cel mai nedreptățit dintre toți, poate de aceea din punct de vedere politic este atras de ideologiile de extremă stânga sau de extremă dreapta. El este într-adevăr un intelectual mediocru, dar atenție, nu este un analfabet, și se poate observa asta foarte ușor din faptul că nu se pricepe la „șmecherii și combinații”, el nu face parte din categoria acelor băieți deștepți care nu știu să scrie și să citească dar se pricep de minune la afaceri, însă pe de altă parte ratatul ordinar nici nu excelează în vreun domeniu anume, își pune întrebări, ce-i drept, pe care mulți nu și le pun, dar atât. Pentru că întrebările sale sunt fără răspuns, nu va înceta să caute asiduu sensuri acolo unde nu e nimic, ca în final, când va ajunge în jurul vârstei de 40 de ani, să înțeleagă, ca într-o fracțiune de secundă, ca într-o epifanie, că maximul de potență a fost atins deja și că loc de mai bine nu există, dar există din belșug loc de mai rău. De acum încolo ratatul ordinar va fi guvernat de o singură idee – tot răul trebuie pus înainte. Din acest motiv va fi complet paralizat în fața vieții, fiind-ui teamă să își mai asume vreo responsabilitate.

Ratatul ordinar este incapabil să își conștientizeze prezentul, să trăiască clipa și momentul, fiind terifiat de gândul că orice clipă, orice moment ține ma puțin decât o respirație și prin urmare nu merită să-i acorzi niciun fel de atenție. Ca să își mai spele din păcate, ratatul ordinar poate aduce oricând dovada că te poți baza pe el și că merită să îl prețuiești, el fiind un avid dependent de părarea celor din jur, de socializare, de interacțiune, de prietenie, cu toate că nu vrea să arate asta, și de cele mai multe ori are un comportament de mizantrop, comportament ce vine din superioritatea cu care îi privește pe ceilalți, cei care nu își pun întrebări existențiale ca și el. Statutul său de intelectual de condiție medie îl face de multe ori să se înfrupte din fructul dulce al vanității și al iubirii de sine, chiar dacă, paradoxal, acestea sunt lucrurile pe care obișnuiește să le reproșeze celorlalți, fiind ferm convins că lumea în care trăiește este insuportabilă tocmai datorită oamenilor vanitoși și narcisiști.

Neavând ochi să privească decât în exterior, lipsindu-i cu desăvârșire simțul autocritic, el nu își observă propria nimicnicie și propriile defecte. În schimb este un excelent analist al moravurilor societății în care trăiește, și nu de puține ori intră în conflict cu cei cu care nu împărtășește aceleași idei și principii. Fiind convins că este un stoic, cu vădite influențe cinice (printre autorii să preferați regăsindu-se Seneca și Diogene), afirmă sus și tare că nu mai există speranță pentru această lume, și implicit nici pentru el, doar că el, ratatul ordinar, a ajuns la un anumit grad de înțelepciune care îi dă dreptul să facă această afirmație situându-se cumva în afara lumii pe care o damnează, însăși această afirmație o consideră ca fiind o vorbă plină de înțelepciune, de la cineva care a înțeles într-un final cum stă treaba cu viața asta. Defapt, nu și-a dat seama de nimic. Este la fel de neștiutor ca oricare om de condiție medie, și tocmai de aceasta condiție medie, de această mediocritate fără margini care o poartă cu el ca pe o povară a încercat să fugă toată viața lui. Nu este ciudat cum în viață de ceea ce îți este frică tocmai de acel lucru nu scapi?

Constantin Noica spunea cândva că intelectualul, omul de cultură, și în special omul cu cultură filozofică, nu își va face dovada calităților sale de gânditor și om de spirit decât după 40 de ani. Până atunci omul acesta se află în perioada de acumulare, toate cunoștințele sale fiind păstrate într-un creuzet din care, după 40 de ani de procese fizico-chimice, vor ieși mari creații culturale. Doar geniile reușesc să facă acest lucru mai devreme. Subsemnatul așteaptă cu sufletul la gură împlinirea cele patru decenii de viață pentru a da marele examen. Până atunci nu se consideră decât un intelectual de condiție medie, adică un ratat ordinar, cu potențial de a deveni un ratat extra-ordinar. Uneori trebuie să fim și sinceri cu noi înșine și să nu ne ascundem în spatele unor eufemisme, chiar dacă asta înseamnă să ne dăm singuri la gioale.

Poezia Ioanei

Acum ceva timp postam Poezia Ilenei. Nu știu de ce, dar acel poem al actriței Ileana Brâncoveanu mi s-a părut într-un mare fel, parcă curpindea în el întreaga modernitate și postmodernitate. Am simțit atunci nevoia să îl împărtășesc și cu alți oameni, să le arăt și altora și să le spun – băi fraților, citiți și voi această poezie și minunanți-vă!

Autoarea mi-a mărturisit personal că este un poem scris pe loc, dintr-o singură răsuflare, nu știe cum a apărut și nici de ce. Auzind aceste cuvinte ale Ilenei, m-am gândit la ce spunea Nora Iuga într-un interviu referitor la poezie:

Nu noi suntem cei care dictăm apariția dispoziției pentru a scrie o poezie, ci ea vine nechemată, ea vine când vrea ea (…) noi nu putem să părăsim poezia, să spunem – gata, acum nu mai scriu!, poezia este cea care trebuie să ne părăsească; se comportă exact ca o femeie, ne cucerește sau ne abandonează.

Astăzi voi posta o altă poezie, tot a unei poete necunoscute, o poetă care eu sper ca în viitorul apropiat să iasă din obscuritate și să își scoată la lumină manuscrisele pentru a-și primi aprecierile bine meritate, sau, de ce nu, criticile constructive sau deconstructive (că tot se poartă de ceva timp deconstructivismul). Poezia pe care o voi posta aparține Ioanei Săbău. Fără să fi avut oportunitatea de a citi mai mult de patru dintre poemele sale în manuscris (și cred că sunt singurul care a avut acest privilegiu), pot spune că poezia Ioanei este la graniță cu Styxul. Este o poezie neagră, sumbră, plină de tenebre și greu de digerat pentru iubitorii de superficialități literare. Pe de altă parte trebuie menționat că, chiar și o poezie ce se vrea a fi sumbră, din dorința de a atinge un anumit grad de profunzime și expresivitate, poate devenii superficială și exagerată, tocmai din această dorință de a spune lucruri cât mai grele în versuri cât mai complicate și a impresiona cititorul cu stări de angoasă autoinduse. Mă voi da chiar pe mine drept exemplu și ultimul meu pohem unde în mod intenționat am exagerat până la ridicol o anumită stare de spirit pe care am avut-o la un moment dat, încercând să ofer astfel cititorului o imagine cât mai teribilă și macabră asupra vieții mele, care de altfel este foarte liniștită și lipsită de probleme existențiale. Dar să nu uităm că la fel proceda și Cioran.

Nu este cazul Ioanei Săbău, pentru că ea nu fentează poezia cu autosugestii. La prima cetire(sic!) poeziile ei m-au dus cu gândul la simbolismul lui Bacovia, și asta pentru că miros a moarte, doar că ceea ce îmi păreau a fi simboluri, în poeziile Ioanei erau defapt lucruri în sine, cel puțin așa le-am perceput (dar cine știe ce o fi cu adevărat în mintea poetului?). Cred că ceea ce Ioana exprimă în poeziile sale nu sunt imagini ale unor stări, ci sunt chiar stările respective așa cum au fost simțite, trăite și întipărite pe retină. Nu vreau să mă pierd acum într-o critică de periferie asupra poeziilor Ioanei pentru că nu sunt în măsură să o fac (deși cred că deja am făcut-o); doar atât vreau să mai spun, că poeziile ei sunt sincere, nu sunt scrise de dragul de a fi scrise pentru a devenii mai târziu maculatură, iar fiecare stare sufletească exprimată în poeziile ei, dacă nu a fost trăită în totalitate, cel puțin poate fi considerată verosimilă; și asta pentru că am tot auzit întrebarea multor profani – oare cât de sinceră este poezia lui X? el chiar trăiește ceea ce scrie, sau o face de dragul artei? Ei bine, cred că Ioana Săbău scrie ce trăiește și trăiește într-adevăr tot ceea ce scrie.


 

20 și ceva noiembrie

 

Nu ai idee

Câine

Cât de mult îmi doresc

Să mă adulmeci

Să-mi aduci cadavre

Pe jumătate

Putrezite

În dinții

Pe care

Ți-ai ascuțit

În carnea mea

Moale

Nu ai idee

Câine

Cât mi-aș dori

Ca această izgonire

Să fie de fapt

Un aport

Un bumerang

Care întârzie,

Dar

Vine

Înapoi

 

Nu ai idee

Câine

Cât de mult aș vrea

Să revii

Ușor dresat

Să-mi mai aduci

Stârvuri

În dinții

Plini de

Sânge

Cu care mi-ai

Mușcat

Carnea

Câine.


 

desen – Ioana Săbău

Seventeen steps for a good life

  • Choose designer lingerie, in the vain hope of kicking some life back into a dead relationship.
  • Choose handbags, choose high-heeled shoes, cashmere and silk, to make yourself feel what passes for happy.
  • Choose an iPhone made in China by a woman who jumped out of a window and stick it in the pocket of your jacket fresh from a South-Asian firetrap.
  • Choose Facebook, Twitter, Snapchat, Instagram and a thousand others ways to spew your bile across people you’ve never met.
  • Choose updating your profile, tell the world what you had for breakfast and hope that someone, somewhere cares.
  • Choose looking up old flames, desperate to believe that you don’t look as bad as they do.
  • Choose live-blogging, from your first wank till your last breath; human interaction reduced to nothing more than data.
  • Choose ten thing you never knew about celebrities who’ve had surgery.
  • Choose screaming about abortion, choose rape jokes, slut-shaming, revenge porn and an endless tide of depressing misogyny.
  • Choose 9/11 never happened, and if it did, it was the Jews.
  • Choose a zero-hour contract and a two hour journey to work, and choose the same for your kids, only worse, and maybe tell yourself that it’s better that they never happened. And then sit back and smother the pain with an unknown dose of an unknown drug made in somebody’s​ fucking kitchen.
  • Choose unfulfilled promise and wishing you’d done it all differently.
  • Choose never learning from your own mistakes.
  • Choose watching history repeat itself.
  • Choose the slow reconciliation towards what you can get, rather than what you always hoped for. Settle for less and keep a brave face on it.
  • Choose disappointment and choose losing the ones you love then as they​ fall from view, a piece of you dies with them until you can see​ that one day in the future, piece by piece they will​ be all gone and there will be nothing left of you to call alive or dead.
  • Choose your future, choose life.

Renton’s Trainspotting 2 quotes.

Anton Cehov – despre educație

          Textul de mai jos nu îmi aparține, l-am descoperit din întâmplare acum ceva timp pe internet, mi s-a părut mai mult decât interesant, astfel că l-am salvat în calculator și îl redau în întregime aici, cu mulțumirile de rigoare celui care l-a postat prima dată și celui care a realizat traducerea din limba rusă.


*

          Cum poate fi definit un om educat? La această întrebare a încercat să răspundă și scriitorul Anton Cehov într-o scrisoare pe care i-a trimis-o fratelui sau Nikolai, un pictor talentat, dar cu multe slăbiciuni, care își nesocotea măiestria și ducea o viață dezordonată. Autorul rus a sintetizat opt însușiri pe care orice persoană educată ar trebuii să le aibă, printre acestea numărându-se și onestitatea sau altruismul.

Scrisoare către Nikolai

          Mi te-ai plâns adeseori că “nimeni nu te înțelege”. De asta nu s-au plâns nici măcar Goethe și Newton. S-a plâns numai Hristos, dar El nu vorbea despre propria persoană, ci despre învățătura Sa. Toți te înțeleg perfect. Dacă nici măcar tu nu te înțelegi, nu-i învinui pe ceilalți.

          Te asigur că, în calitate de frate și apropiat al tău, te înțeleg și din tot sufletul te compătimesc. Toate calitățile tale eu le cunosc foarte bine, le apreciez și am cel mai adânc respect pentru ele. Eu, dacă vrei, ca dovadă că te înțeleg, pot să ți le enumăr.

          După mine ești bun, prea bun aș zice, mărinimos, nu ești egoist, te împarți până la ultimul bănuț, sincer. Îți sunt străine invidia și ura, ești ingenuu, îți este milă de oameni și animale, nu ești meschin, nu ești ranchiunos, ai încredere în semenii tăi. Ai fost înzestrat de sus cu ceva ce nu are toată lumea: ai talent. Acest talent te situează deasupra a milioane de oameni, deoarece la 2.000.000 de oameni le revine un pictor.

          Talentul te situează mai presus: chiar dacă ai fi fost broască râioasă sau țestoasă și atunci te-ar fi respectat, pentru că talentului i se iartă totul. Ai un singur neajuns. De la el ți se trag toate problemele. Defectul tău e lipsa totală de educație. Iartă-mă, desigur, dar veritas magis amicitiae (adevărul mai presus de prietenie).

          Ideea e că viața are propriile condiții. Pentru a te simți ca peștele în apă într-un mediu de intelectuali, pentru a nu fi străin în mijlocul ei și să nu te apese, trebuie să fii binecrescut. Talentul te-a adus în acest mediu, îi aparții, dar…te atrage în afara lui și trebuie să balansezi între publicul cultural și locuitorii de vizavi. Își pune amprenta și proveniența din clasele de jos. E greu să o învingi, deosebit de greu.

Oamenii educați, în opinia mea, trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

  1. Ei respectă personalitatea umană, de aceea sunt întotdeauna indulgenți, blânzi, amabili, îngăduitori. Ei nu se răscoală din cauză că le lipsește un ciocan sau o bucată de gumă de ras pierdută; locuind cu cineva, ei nu fac din asta o favoare și la plecare nu zic: “cu dumneavoastră e imposibil de trăit”. Ei iartă și gălăgia și frigul și carnea arsă și iuțimea și prezența în locuința lor a persoanelor străine.
  2. Nu sunt compătimitori numai cu cerșetorii și pisicile. Ei suferă și pentru ceea ce nu se poate vedea cu ochiul liber.
  3. Ei respectă proprietatea altora și de asta își plătesc datoriile.
  4. Sunt curați la suflet și le este frică de minciună ca de foc. Nu mint nici măcar în privința fleacurilor. Minciuna este jignitoare pentru cel ce o ascultă și îi scade respectul față de cel care o spune. Ei nu pozează, se comportă pe stradă la fel ca acasă, nu aruncă cu praf în ochii celor mai mici. Nu sunt flecari și nici indiscreți atunci când nu li se cere. Din respect pentru urechile celorlalți, ei adesea tac.
  5. Ei nu se depreciază pentru a obține compasiune și ajutor de la ceilalți. Nu cântă pe strunele altor suflete, pentru ca drept răspuns, aceștia să ofteze și să-i răsfețe. Ei nu spun: “pe mine nu mă înțelege nimeni!”.
  6. Nu sunt vanitoși. Nu se lasă atrași de strălucirea diamantelor false, nu țin să facă cunoștință cu celebrități, nu se entuziasmează de primul întâlnit la “salon”. Nu caută să fie cunoscut în toate berăriile.
  7. Dacă au talent, îl respectă. Pentru asta sunt gata să sacrifice liniștea, femeile, vinul, agitația.
  8. Ei caută să-și cultive simțul estetic. Nu pot să adoarmă îmbrăcați, nu admit ca peretele să aibă crăpături pline de ploșnițe, să respire aer murdar, să pășească pe podeaua plină de scuipat și nu se mulțumesc cu mâncarea pregătită la lampa de gaz. Ei încarcă să-și înnobileze și să-și stăpânească instinctul sexual. În această privință, ei sunt educați și deloc vulgari. (…) Ei nu fac abuz de vodcă. Nu miros dulapurile, deoarece știu că nu sunt niște porci. Ei beau doar când sunt liberi sau la ocazii alese, pentru că au nevoie de o minte sănătoasă într-un corp sănătos.

          Și încă multe altele. Așa sunt cei educați. Pentru a crește mai sus de nivelul mediu, în care ai rămas prins, nu este deajuns să citești numai din Pickwick și să înveți pe de rost monologul lui Faust. Nu este de ajuns să pleci în Yakimanka (un cartier din Moscova) pentru ca peste o săptămână să fugi de acolo.

          Aici este nevoie de muncă neîntreruptă, zi și noapte, să citești necontenit, să studiezi, voință. Trebuie prețuită orice oră. Călătoriile în Yakimanka și înapoi nu te vor ajuta. Trebuie să renunți la modul tău de viață definitiv și să cotești brusc. Vino la noi, sparge sticla de rachiu și apucă-te de citit!

Citat-Anton-Cehov

leapșă

Da, deci am primit și eu de la http://opisicaneagra.ro o nominalizare, dar nu pentru Oscar sau Ursul de Argint ci pentru leapșă, un nou joc al blogărilor. Trebuie să răspund la niște întrebări și să mulțumesc blogărului care m-a nominalizat. Deci mulțumesc pentru nominalizare opisicaneagra. Întrebările propuse de aceasta sunt următoarele:

  1. Ultima carte citită, cum fu? Ludwig Wittgenstein – Însemnări postume. O carte de filozofie a limbajului, ale cărei fraze te obligă să le citești de două ori pentru a le înțelege și unele sunt imposibil de înțeles, seamănă cu ceea ce scria Nichita Stănescu. Wittgenstein spune despre filozofia sa următoarele – Uneori poți înțelege o propoziție numai când o citești într-un tempo adecvat. Propozițiile mele trebuie citite încet. (p.112)
  2. Citatul preferat. Decât sărac și bolnav, mai bine bogat și sănătos.
  3. De ce blog, de cît timp?. Am mai spus-o, eu scriu și citesc pentru a nu-mi pierde mințile în acest ocean de plictiseală care este viața. Pe blog scriu de puțin timp, cred că de un an. Am avut tentatvie eșuate mai demult, pe când urmăream blogul Georgianei Mihăilă (opisicaneagra), mi-am zis că și eu am ceva de zis, dar m-am înșelat, pe atunci nu aveam nimic de zis.
  4. Locul preferat din univers. Anticariatul Unu de pe strada Academiei. Când intru acolo, mă simt precum un copil într-un magazin de jucării.
  5. Care este ultima publicație pe care ai cumpărat-o (revistă, ziar)? Când? Nu cumpăr ziare și nici reviste, doar cărți din anticariat. Totuși în tinerețile mele cumpăram ziare de sport, ProSportul și Gazeta Sporturilor, asta pe vremea când fotbalul era un sport care se practica din plăcere, deci cam acum vreo 10-15 ani.
  6. Ce site urmărești constant? hotnews.ro
  7. Preferi să te uiți la un film sau optezi pentru un serial? (Ultimul film vizionat vs. serial preferat). Optez pentru amândouă. Ultimul film vizionat – Portretul luptătorului la tinerețe. Serialul preferat – Dr. House și Two and a half men
  8. Mai ții minte care a fost primul tău id de mess? ultrasdavid, încă îl mai folosesc
  9. Trei însușiri ale blogului ideal. Nu știu ce să zic, un blog bun și făcut bine este opisicaneagra.ro, chiar dacă acum a căpătat statut de site, un alt blog bun este cel a lui Alex Burda, http://vorbinddespre.wordpress.com, merită vizitat.
  10. Produsul cosmetic preferat. Nu mă cosmetizez prea mult, prefer produsele cosmetice 100% naturale. Folosesc în mare parte cosmetice de la Plafar – Vivanatura, DejaVu.
  11. Câine sau pisică? Câine, pentru că, vorba lui Louie Anderson din Viața cu Louie, pisica linge untul și pe urmă, ghhh…mori. Nu știu dacă mori dar ți se poate întâmpla ceva rău.

Acum cică trebuie să nominalizez și eu niște blogări, mai exact 11 blogări, pe care nu știu de unde să-i iau, drept urmare ma aflu în imposibilitatea de a mai da leapșa mai departe.

Ελλάς

Pensia lui Arhimede
cigar_label_600dpi

În luna iunie a acestui an, presa germană vuia: tocmai aflase că în Grecia e rentabil să fii mort, întrucât îţi primeşti pensia ca şi cum încă ai respira.
Nemţii aveau şi motive să facă iureş, din moment ce ei strângeau cureaua pentru a plăti lenea, hoţiile şi şmecheriile celui mai sudic popor balcanic.
Atunci au apărut şi primele cifre. Fuseseră descoperite 4.500 de persoane decedate, dar care continuau să-şi primească banii lunar, cu mare regularitate. Ba, pe deasupra, încasau şi cea de-a 13-a pensie, ca tot omul venerabil. Sigur că banii nu-i luau chiar distinşii decedaţi, pentru că le-ar fi fost mai greu, dacă nu chiar imposibil, dar se găsea cineva prin familie să-şi umple teşchereaua.
La o socoteală simplă, s-a stabilit că paguba anuală, făcută pentru confortul celor 4.500 de morţi, este de 16 milioane de euro, dar timidele autorităţi de la Atena se temeau că frauda ar putea fi şi mai mare.
De aceea, ameninţate că nu vor mai primi bani nici de la FMI, nici de la UE, s-au apucat să-şi numere centenarii.
Un oficial chiar se îndoia că în Grecia anului 2011 ar trăi 9.000 de oameni care au trecut de 100 de ani, ceea ce ar constitui cea mai mare concentrare de centenari din lume.
Păi, dacă trăiesc oamenii sănătos… Muncesc puţin, dorm mult, beau vin şi mănâncă măsline – cum să nu fie longevivi ca broasca-ţestoasă? Au mai trecut două luni şi s-a întâmplat o nouă ghiduşie.
În luna august, când cel mai mare fond de pensii din Grecia, IKA-ETAM, a descoperit doar în sistemul său 1.473 de pensionari-fantomă. Şeful fondului a declarat că persoanele care au încasat pensiile rudelor decedate vor fi trimise în judecată, cu scopul de a recupera pierderi lunare de două milioane de euro.
Acum câteva zile ne-au venit noi veşti despre pensiile de pe lumea cealaltă. Acolo cică se trăieşte bine, ba chiar foarte bine! Acelaşi fond de pensii din Grecia, IKA-ETAM, anunţa că în ultimul deceniu a plătit pensii ilegale în valoare totală de până la 8 miliarde de euro, ceea ce înseamnă o medie de 800 de milioane de euro pe an!
Banii respectivi au fost ridicaţi de rude sau au rămas, pur şi simplu, în conturi bancare. Schema cu pensii pentru morţi e simplă: mulţi greci „uită” să anunţe fondurilor de pensii moartea unei rude, pentru a continua să încaseze pensia acesteia, bazându-se pe logistica învechită a administraţiei elene.
În acest fel, ar fi păcat să nu încaseze nimeni pensia unor cetăţeni antici care au făcut gloria Cetăţii, precum Aristotel, Socrate, Platon, Homer, Sofocle sau Arhimede. Dacă nici ei nu merită, atunci cine?! Căci, vorba unui filosof contemporan, aceştia sunt mai vii ca oricând.
Ce mai tura-vura: sunt nemuritori. Carevasăzică, merită pe vecie o pensie de la stat! Şi noi, care credeam că ţăcănitul ăla de la Cluj – care-şi ţinea mama sub pat, moartă de doi ani, pentru a-i încasa pensia – a bătut recordul mondial… N-am inventat noi Jocurile Olimpice, grecii le-au inventat! Inclusiv Jocurile Olimpice ale hoţiei.
MERITĂ SALVATĂ GRECIA?
În oraşul agricol Larissa sunt mai multe Porsche Cayenne decât persoane care declară un venit anual de 50.000 de euro..!!!

Valoarea medie a pensiilor în Europa (in Euro).
  1.         Luxemburg (3.000 Euro)
  2.         Norvegia (1760)
  3.        Grecia (1620)
  4.         Danemarca (1411)
  5.          Elvetia (1393)
  6.         Italia (1141)
  7.         Franta (1108)
  8.         Islanda (1046)
  9.         Suedia (1060)
  10.         Finlanda (1050)
  11.         Austria (1026)
  12.         Spania (877)
  13.          Belgia (847)
  14.         Germania (791)
  15.         Malta (615)
  16.         Slovenia (604)
  17.         M. Britanie (460)
  18.         Polonia (437)
  19.         Cehia (390)
  20.         Portugalia (354)
  21.         Ungaria (332)
  22.         Croatia (321)
  23.         Estonia (288)
  24.         Letonia (258)
  25.         Lituania (220)
  26.         ROMANIA (177)
  27.         Bosnia (171)
  28.         Bulgaria (145)
  29.          Albania (55)

Te mai miri că nemții sunt supărați pe greci, care au o pensie medie peste cea a elvețienilor, de două ori mai mare decât a germanilor, sau de peste trei ori mai mare decât a britanicilor, etc?!

                             Să te temi de greci chiar și atunci când le faci daruri                            

                     

        Al Doilea Război a devenit Mondial pt apărarea Poloniei,dar la Ialta,polonezii i-au fost daţi lui Stalin.
Bileţelul lui Churchill îi cerea Tătucului 90% din Grecia.Acolo, în Grecia, populaţia era majoritar comunistă, dar Mediterana nu putea fi lăsată la cheremul flotei sovietice.
Grecia a rămas în lumea aşa-zis liberă (liberă, în orice caz, de comunism).Dar cum să o faci să-şi uite poftele de comunizare?
Făcându-i daruri.
Băncile occidentale au început să cumpere câte bonuri de tezaur au avut chef grecii să vândă.
Şi au avut chef să vândă în valoare de multe, multe miliarde de dolari (apoi, euro).
Acum, iată, s-au acumulat 320 de miliarde de euro, care figurează, desigur, ca datorie suverană: 30.000 de euroi pe cap de grecotei.Record mondial.
Tot trăind din daruri, grecii s-au învăţat cu banul uşor câştigat.
Şi-au dat dar din dar: a 13-a şi a 14-a pensie, al 13-lea şi al 14-lea salariu.
Trai, nineacă, pe banii occidentalilor, britanici şi nemţeşti, în principal.
Aşa era aranjamentul financiar supravegheat de NATO.
Ca să moară comunismul din capul grecului, hai să-i dăm un trai aşa cum crede el că l-ar avea dacă ar da ţara pe mâna comuniştilor!
Guvernanţii, după ce au plecat coloneii de la conducerea ţării, l-au mituit pe grec în fel şi chip.
L-au iertat de taxe.
L-au lăsat să facă evaziune fiscală.
Şi bugetul?
Cu ce se umplea bugetul dacă taxele erau o glumă?
Cu daruri de la occidentali, care continuau să cumpere bunuri greceşti de tezaur.
Până când, dom’le?
Până la prima mare criză financiară.
Şi după aia?
Austeritate?
Nu merge, căci grecul sărăcit o dă înapoi spre comunism.
Iertare de datorii?
Nu merge, căci băncile britanice şi nemţeşti ar da faliment.
Muncă (investiţii)?
Nu merge, căci grecul s-a învăţat cu lenea bine plătită, iar dacă îi aduci muncitori străini iese pe străzi şi dă foc oraşelor.
Aşa a apărut în lume un experiment unic: stat supersocial pe banii altora.
Aceştia, ăia cu banii, nu prea mai au nici ei bani.
Pot să-i tipărească!
Da, pot.
Dar asta ar însemna inflaţie pe euro.
Să-i dăm pe greci afară din zona euro ca să-şi producă ei propria lor inflaţie, fără să contamineze toată zona!
Păi, nu merge nici aşa.
Ar fi un precedent care ar scoate tot sudul zonei euro din zonă: Spania, Portugalia, Italia.
Căci şi aceste ţări erau pofticioase de comunizare şi au fost şi ele mituite cu daruri otrăvite din aceleaşi bănci occidentale.
Să le cumpere chinezii bonuri!
Nu le vor cumpăra, căci nu sunt atât de proşti.
Chinezii vor să cumpere euro-bonuri, garantate de Banca Centrală a UE, dar Germania nu vrea astfel de bonuri de tezaur care n-ar face decât să se ducă în dar către aceeaşi gaură neagră din Grecia, în loc să se ducă spre bunăstarea neamţului, de zece ori mai harnic decât grecul.
Să-şi vândă grecul tot ce are: munţi, temple, statui, zei, flota!
Acolo se va ajunge.
Dar lent, lent.
Ca nu cumva grecul, bruscat prea tare, să-i scoată pe comunişti din cimitire şi să-i pună în muzee.
Nu vor aduce mai mulţi turişti, dar le vor da o lecţie occidentalilor: să te temi de greci şi când le faci daruri. 
Ivona Cristescu