Gânduri frânte

Ce de gânduri bune am pierdut azi. Tot timpul să umblii cu o hârtie și ceva de scris la tine, pentru că nu ști niciodată când te lovește gândul bun și inspirația (îmi spune sinele).

*

Azi am privit un lac, mi-a venit brusc în minte următoarea întrebare – de ce nu intră apa în pământ? De ce nu seaca lacul, dar oceanele? În fond, nedumeririle mele se rezumă la un singur lucru – de ce plutește apa? Nedumeririle cele mai ridicole au substratul cel mai profund.

*

Când te apuci de citit, să iei exemplul lui Dan C. Mihăilescu, citește la metru! Unii beau bere la metru, alții citesc cărți la metru, oare care sunt mai câștigați?

*

Cele trei modalități de a citi și de a te specializa în cultură, după Noica – poți să citești cărți, poți să citești autori, sau poți să citești culturi. Eu pot să spun că sunt la nivelul doi, citesc autori. Din păcate cei mai mulți nu trec de nivelul unu…

*

M-am lămurit cum e și cu scrisul pe blog. O societate închisă – eu te citesc pe tine, tu mă citești pe mine – schimburi reciproce de amabilități superficiale. În fond nu contează ce scrii, selecția nu se face după valoare, ci după numărul de urmăritori. Cheia succesului? Urmărește câți mai mulți blogări, pentru că astfel vei fi și tu urmărit de cei pe care îi urmărești, un fel de sex în grup, ce-mi faci tu mie, îți fac și eu ție.

*

Statul are talentul de a pune sub semnul dreptului, ceea ce este defapt o obligație. De exemplu cardul de sănătate. E dreptul tău, zice statul. E o obligație, nu e un drept, zic eu. Un drept nu trebuie să aibă caracter obligatoriu. Eu decid dacă vreau sau nu să îmi exercit un drept. Statul te vrea prost!

*

Să îți spun ceva, dar rămâne între noi, mie chiar îmi place viața, Cioran către Noica. Și câtă speranță îmi pusesem în lipsa ta de speranță Emile. Ce paradox, prin afirmația asta Cioran s-a anulat cum nu credea nici el că va putea vreodată să o facă. Cred că din acest motiv Cioran nu a comis suicidul pe care îl promova în filozofia sa, pentru că el s-a sinucis prin afirmația de mai sus…s-a sinucis prin dragostea de viață. Iată un remediu pentru sinucigași și cei cu gânduri negre – îmbrățișați fraților dragostea de viață, și veți vedea că e și asta o formă de suicid, suicidul eului care vrea să moară și păstrarea în viață a eului care vrea sa trăiască. Moare o personalitate, se salvează alta.

*

Mihai Șora are o filozofie interesantă bazată pe două polarități ale existenței – a fi și a avea. De preferat ar fi să ne încadrăm în domeniul lui a fi decât în cel al lui a avea, spune Șora, în domeniul lui a mărturisii decât în cel al lui a zice, adaog eu.

*

Prefer să fiu decât să am, prefer să mărturisesc, decât să zic.

*

De un singur lucru nu trebuie să îți fie teamă în viață – de propriul gând.


photo by Lee Jeffries.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s