Întâmplări adevărate

          Aseară am asistat la un concert de muzică clasică la muzeul George Enescu, am fost marcat de momentul violoncelului. Ce instrument grațios, câtă putere, câtă virtute, instrumentul ăsta te cutremură de la primele acorduri, un sunet atât de profund, atât de adânc, parcă sapă cineva în tine cu cazmaua, te mișcă din toate balamalele, și la final te face să plângi, nu ști de ce, dar plângi, și tu, și interpretul, și compozitorul. După concert am ajuns la concluzia că violoncelul este instrumentul muzical care imită cel mai bine sunetul morții. Toate celelalte instrumente cântă, doar violoncelul se jelește. Jale, asta e violoncelul.

*

           Acum câteva seri stăteam în bucătărie, mâncam, doar cu lumina de la hotă aprinsă. Mă uit preț de câteva secunde la hotă, și văd o lumină difuză care se răsfrânge pe faianță și aragaz. Deodată tresar – uite clarobscurul lui Rembrandt! Arta apare unde te aștepți mai puțin.

*

          Astăzi am citit o poezie de Marin Sorescu, Boala. Dar nu faptul că am citit o poezie de Marin Sorescu interesează aici, ci locul unde am citit-o, pe ușa unui oficiu poștal. Arta apare unde te aștepți mai puțin.

*

            Acum câteva zile am venit acasă cu cărți din anticariat, nu mai aveam ce să citesc, așa că a trebuit să îmi cumpăr hrană pentru suflet, spirit și minte. M-au costat 100 de lei. Fratele meu îmi spune – cum să dai mă 100 de lei pe cărți? Îi răspund cu altă întrebare – cum să dai mă 100 de lei pe o cămașă? Întrebarea care se pune nu este – cum? Întrebarea care se pune este – de ce? Așa că data viitoare când te mai duci să îți cumperi ceva, pune-ți această întrebare – de ce? O să fi mai cumpătat.

*

             De ceva timp trec destul de des pe lângă o casă cu un semn mare pe ea – JW.org.  M-am tot întrebat ce o fi oare cu inițialele acestea? Mă rog. Într-o seară bate cineva la ușă. Deschid, doi oameni în vârstă, foarte senini, cu niște pliante. Fiind amabili și vorbind foarte frumos, îmi oferă un pliant și îmi spun că mă așteaptă la un hotel din București, pentru o conferință. Bine, zic, mulțumesc, vă caut eu. Închid ușa, mă uit mai bine pe pliant, și ce vad? JW.org . Jehova Witneses. Uite cum îți bate Dumnezeu la ușă. (Nu m-ai fi căutat dacă nu m-ai fi găsit, spunea Pascal).

*

             Într-o dimineață mă trezesc cu o idee în cap. Da! Eu sunt fericit! Am viața pe care o vreau, pentru că dacă aș fi vrut altceva, aș fi fost în altă parte. Chiar e atât de simplu?!

*

            După ce am citit o carte de a lui Martin Heidegger, Repere pe drumul gândirii, am fost atât de frustrat că nu am înțeles mai nimic, încât am scris cu creionul pe prima pagină, ca subtitlu – sau cum să bați câmpii în filozofie până te ia dracu. Îmi retrag cuvintele, l-am descoperit pe Wittgenstein. Ai dracu nemții ăștia.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s