Iată că am ajuns și la final de an. A fost un an 2022 care a consemnat, într-un final, sfârșitul sfârșitului lumii, adică încheierea oficială, prin decret OMS, a stagiunii de spectcol absurd și saltimbanci Covid19. Aplauze la scenă deschisă!!!
Între timp au mai murit niște oameni, fie din cauza unui război inutil și imbecil între două popoare care vorbesc aceeași limbă și au aceleași tradiții, ba chiar au aproape și aceeași istorie, fie din cauza, și aici trebuie să o spunem pe șleau, dar mai șoptit, să nu avem probleme, efectelor adverse ale unui vaccin experimental despre care nimeni nu mai cercetează nimic. În ultima parte a acestui an au tot apărut știri, culmea, apărute și la TV și în mass-media, de persoane, unele cunoscute, care au murit subit – stop cardiac. Aceste cazuri au fost consemnate peste tot în lume. Și ce este mai interesant, toate acestea reprezentau persoane până în 50 de ani și fără patologii severe cunoscute. Nimeni nu a venit cu o explicație amănunțită și logică a acestor decese, mai mult decât dubioase. În tot acest timp câțiva jurnaliști și câteva instituții de presă, trezindu-se acum din somnul cel de moarte, au prezentat câteva detalii, mai puțin cunoscute, despre afacerea Covid, și anume, cum că statul român, de exemplu, a făcut achiziții în perioada plandemiei covid de sute de milioane de euro, de echipamente medicale la suprapreț care nu au fost niciodată folosite, ne mai vorbind de achiziția de milioane de doze de vaccin care zac și acum în depozite urmând să expire. Mai mult decât atât, instituții europene de etică și transparență din cadrul UE au scos la tablă pe unul dintre directorii Pfizer, și i-au pus câteva întrebări incomode. Printre acestea – dacă compania Pfizer, cea atât de promovată în perioada plandemiei, a efectuat teste asupra vaccinului anti-covid scos pe piață (în timp record, apropo), care să demonstreze că vaccinarea cu vaccinul Pfizer previne răspândirea virusului în rândul populației. Răspunsul, debusolant și surprinzător (pentru unii) a fost acesta – nu am făcut astfel de teste, pentru că, dată fiind situația de urgență, nu a existat suficient timp să le facem. Și totuși cu vaccinul produs de Pfizer s-au vaccinat sute de milioane de oameni, poate chiar miliarde, fiindu-le spus că vaccinarea previne răspândirea virusului și îi scapă de o moarte sigură.
Iată că totul nu a fost decât o manipulare și o propagandă fără precedent. Oamenii au fost trași pe sfoară. Dar măcar de ar fi fost doar atât. Pe lângă faptul că prin vaccinare oamenii s-au supus la riscurile unui experiment medical mondial, au și contribuit la creearea unui precedent extrem de periculos. Prin instaurarea pandemiei, s-a făcut dovada, încă o dată, dacă mai era nevoie, că populația acestei planete poate să fie folosită oricând și prin orice mijloace pe post de carne de tun și că îi pot fi încălcate până și cele mai elementare drepturi sub pretextul, atât de nobil, dar vai, atât de fals, al protejării sănătății publice.
Oamenii au crezut, în frica lor patologică, că vaccinându-se se vor proteja atât pe ei cât și pe cei din jur. Până la urmă asta a și fost campania de propagandă covid făcută la nivel mondial – vaccinează-te, arată că îți pasă! Ei bine nu a fost vorba în niciun moment de așa ceva. Vaccinându-se nu s-au protejat nici pe ei nici pe cei din jur. Tot ce au realizat a fost să facă jocurile politice ale unor corporații farmaceutice și ale unor politicieni corupți, care în urma acestei crime împotriva umanității și-au umplut conturile și buzunarele cu miliarde de euro și dolari.
Astăzi, chiar în acest moment, în România cel puțin, există o epidemie de răceală și gripă. În ultimele două luni foarte mulți oameni, atât adulți cât și copii, au umplut holurile spitalelor cu viroze respiratorii. Ba cică nici nu ar mai exista medicamente pentru copii care sa lupte cu răceala. Observ în fiecare zi, prin prisma activității pe care o desfășor în câmpul muncii, că în mijloacele de transport în comun, în magazine, pe stradă, sunt foarte mulți oameni răciți, oameni care tușesc, strănută, prezintă stări evidente de infectare cu un virus gripal. Dar să vezi chestie, nimeni nu are covid! Și pe deasupra nimeni nu poartă mască. Nimănui nu-i mai este frică, nimeni nu se mai protejează cu mânuși, măști și tone de gel dezinfectant, deși, acum mi se pare mult mai evidentă existența unei epidemii decât acum 2 ani.
Nu este de-a dreptul absurd cum procedează masele de oameni? Atâta timp cât instituțiile statului nu le transmit că există o situație de urgență, oamenii nu fac nimic ca să se protejeze. Statul este cel care trebuie să-i avertizeze, să ia măsuri, să-i protejeze. Totul prin stat nimic în afara statului!
Este ca și când, navigând pe o corabie, observi că barca ia apă, dar nu faci nimic și nu te îngrijorezi până când nu vine căpitanul să te înștiințeze. Corabia între timp se scufundă, dar tu încă mai aștepți sfaturile căpitanului, pentru că tu ne ești specialist în navigație…
Sau, exemplul din cealaltă extremă, fiind pe aceeași corabie, căpitanul, care poate să fie un nebun care are halucinații de la prea mult mers pe mare, vine și îți spune că barca ia apă și se scufundă, deși tu vezi limpede că nu e așa, și totuși decizi să părăsești corabia, pentru că nu ești specialist în navigație…
Morala acestor exemple este simplă – ca să îți protejezi viața nu ai nevoie tot timpul de sfaturile specialiștilor, ci de pură observație.
În plandemia de Covid nu a fost niciodată vorba de o criză medicală fără precedent, ci de o problemă de natură socială și politică. Oamenii nu pot, în zilele noastre, să înfăptuiască nimic în afara statului. Nu își pot închipui viața fără un stat atotputernic care să le dirijeze acțiunile. Omul-masă, despre care vorbea Ortega y Gasset în anii 30 ai secolului trecut, este mai prezent acum ca niciodată. Acel om masă de atunci a generat regimurile totalitare fasciste și comuniste. Omul-masă de acum, oare ce va genera? Foarte probabil același lucru. Atât timp cât omul își va da libertatea pe o presupusă securitate, nu va merita nici securitate nici libertate.
Și pentru că oamenilor tot le plac atât de mult statisticile, mă întreb cum ar suna o statistică a deceselor cauzate de morțile subite în ultimul an? Vreau să văd și eu publicată o statistică a deceselor cauzate de atacuri de cord, miocardite, tromboze etc. Și aș mai vrea să aflu, câți dintre cei care au decedat în ultimul an au fost vaccinați și câți nevaccinați. Medicul german Wolfgang Wodarg, spunea într-un interviu pe care l-am tradus anul trecut, (Interviu Wolfgang Wodarg 28 iunie 2021) și care acum bineînțeles că nu mai poate fi găsit pe marele internet în format video, că trebuie să urmărim cu atenție următorul sezon de virusuri gripale (adică sezonul 2022-2023) pentru că, spunea acesta, cei care vor suferi de gripe și răceli severe, vor fi tocmai cei care cu un an înainte s-au vaccinat anti-covid. Și câtă dreptate avea acesta!
De când a debutat sezonul rece a apărut și o explozie de cazuri de gripă și răceală. Nu vi se pare cel puțin suspect acest lucru? Corelația dintre vaccinul anti-covid și decesele suspecte, sau cu îmbolnăviri serioase cu virusuri gripale de sezon este imposibil de ascuns. În jurul meu am cunoștințe care au făcut toată schema de vaccinare covid, iar în această perioadă nu mai reușesc să scape de tuse și stări febrile. O tuse sau o gripă care să te țină câteva săptămâni sau luni, este mai mult decât un semn de întrebare. Explicația, spun eu, este simplă. Toți cei vaccinați fie și-au slăbit sistemul imunitar prin vaccinarea covid iar acum nu mai pot să lupte cu o banală răceală de sezon, fie prezintă efectele adeverse târzii ale vaccinării anti-covid. Dar câinii latră, ursul merge. Și ceea ce este și mai interesant e faptul că toate acele companii dezvoltatoare de vaccinuri anti-covid s-au asigurat că nu vor putea fi trase la răspundere în fața legii pentru posibilele efecte adverse ale vaccinurilor produse. Și asta pentru că era o situație de urgență care cerea măsuri urgente. Vă dați seama ce încurajare la escrocherie a însemnat faptul că orice companie medicală a putut și a avut dreptul legal să producă în perioada pandemiei vaccinuri anti-covid, netestate, să le vândă și să nu fie trasă la răspundere pentru posibilele efecte adverse ale unui astfel de vaccin experimental? Easy money, cum spun americanii.
Așadar, chiar dacă șeful Pfizer a fost tras de mânecă în fața Parlamentului european, compania nu va putea fi niciodată socotită răspunzătoare pentru decesele cauzate de vacinare sau pentru efectele adverse grave ale vaccinului, pentru că cei care s-au vaccinat au și semnat pentru acest lucru.
Singura răspundere a acestor corporații medicale va fi, cel mult, una morală, și asta nu înseamnă nimic în zilele noastre.
Între timp, în depărtata Chină, situația este și mai gravă. Poporul chinez, sau o mică parte a lui, a început să se manifeste împotriva regimului comunist de la Phenian care guvernează țara de aproape un secol cu pumn de fier. Este bine știut faptul că încă dinainte de apariția pandemiei de covid chinezii ieșiseră în stradă, iar în Hong Kong situația scăpase de sub control. Dar peste noapte a apărut acest virus ucigaș și toții chinezii au fost băgați cu forța în case astfel că au fost înnăbușite și protestele.
Acum câteva luni, după ce și în China s-a pus capăt pandemiei, protestele au fost reluate. Dar surpriză, chiar în acel moment au fost depistate noi cazuri de covid. Din nou, aceeași partitură, chinezii închiși în case. Imaginile din ultimele săptămâni din China au făcut înconjurul lumii. Securitatea, poliția și armata chineză, au înnăbușit violent toate protestele chinezilor, care s-au cam săturat de atâta pandemie și vor să guste o fărâmă de libertate. Partidul comunist chinez a pus în pracitcă poltica pumnului în gură și a șenilelor de tanc – oameni arestați, bătuți, chiar uciși. Reacția occidentului nu a încetat să apară. Și într-o ipocrizie fără margini, liderii europeni au condamnat China pentru acțiunile ei, spunând că oamenilor nu le pot fi încălcate drepturile și libertățile. Nu poți decât să râzi cu gura până la urechi când auzi o astfel de declarație, venită din partea unor oameni și instituții care au practicat aceeași manieră anti-democratică și împotriva libertății, în perioada plandemiei covid. Hoții strgă hoții. Cam despre asta este vorba.
Oare când în Europa oamenii erau terorizați și li se încălcau drepturile și libertățile în numele sănătății publice, nu era exact același lucru cu ce face acum Partidul comunist chinez? Acum europenii se pun în rolul apărătorilor libertății… Ce glumă proastă… Pot să creadă aceștia că oamenii uită tot ce ei au înfăptuit în perioada plandemiei? Va veni o zi când toți acești asasini ai libertății vor trebui să plătească în fața legii. Sau nu va veni…?
Un lucru e sigur, niciodată în istoria recentă a umanității nu a existat mai puțină siguranță asupra dreptului și libertății oamenilor. Acum mai mult ca niciodată, ceea ce s-a câștigat cu sacrificii enorme de-a lungul istoriei, adică libertatea, a devenit un bun tranzacționabil la care oamenii renunță de bună voie în fiecare moment. Este de-a dreptul incredibil că după atâta timp oamenii încă nu știu ce să facă cu drepturile și libertatea. Tocmai de aceea nici nu le merită. Voi oamenilor de pretutindeni, mai ales voi cei ai secolului 21, nu meritiați decât dictatură și totalitarism, pentru că nu ați învățat nimic din istorie și sunteți condamnați să o repetați.
Aseară, butonând din întâmplare televizorul, am dat peste Marius Tucă și al său Show unde era invitat Dan Bittman. Nu am prins discuția de la început, decât ultimele minute. Reputatul solist al formației Holograf, deja cunoscut pentru atitudinea sa reacționară cu privire la pandemia de covid a propus în direct ca fiecare cetățean care nu este de acord cu măsurile luate de către stat în această presupusă problemă planetară să ia o foaie de hârtie și să protesteze în liniște, scriind un scurt mesaj de două cuvinte pe acea foaie – NU VREAU. Mesajul să fie astfel postat pe rețelele de socializare, si prin el să fie practic exprimate o serie de nemulțumiri legate de mersul actual al societății. El să simbolizeze mâhnirea și frustrarea unor cetățeni care s-au săturat să le fie încălcate drepturile și libertățile, să fie discriminați, mințiți și terorizați zi de zi de o așa zisă pandemie care nu există decât în mintea unor afaceriști, unii dintre ei chiar medici, și a unor politicieni corupți și incompetenți care nu au vrut niciodată binele societății. Ideea mi s-a părut bună, și drept urmare am scris și eu mai jos tot ceea NU VREAU, sau mai bine spus, tot ceea ce nu mai vreau să se întâmple în societate în aceste vremuri tulburi. Vreau vremuri limpezi!
Nu vreau să mai fiu discriminat!
Dacă sunt nevaccinat nu înseamnă că sunt implicit și bolnav și că voi răspândi un virus ucigaș. Dacă sunt sănătos clinic și nu am niciun simptom de boală, înseamnă că sunt sănătos clinic și atât, nu că am o boală care nu se manifestă. Însă luminații medicinii moderne au schimbat peste noapte paradigma și au mutilat adevărul, ei spun toți la unison – dacă nu ai niciun simptom de boală înseamnă că există posibilitatea să ai de fapt virusul dar să nu se manifeste boala. Păi dacă în știință lucrăm cu probabilități, posibilități și potențialuri, am greșit domeniul de expertiză. Medicina se presupune că trebuie să fie o știință exactă, că dacă nu ar fi exactă atunci am juca alba-neagra cu viețile pacienților. Dar stați, tocmai asta se întâmplă în zilele noastre, medicina joacă alba-neagra cu viețile pacienților – care are, are, care nu are, tot are…
Nu vreau să existe antagonizare între vaccinați și nevaccinați!
Vaccinații nu sunt inteligenți și nevaccinații proști. Vaccinații nu sunt toți oaameni de știință, și nevaccinații conspiraționiști și imbecili. Toți suntem oameni si avem dreptul la libera exprimare. Pandemia de covid nu este un adevăr unic care nu suportă niciun fel de critică. Am decis să gândesc cu mintea mea, nu cu mintea medicilor, politicienilor sau televiziunilor, și propria rațiune și cercetare îmi spune să nu cred în pandemie și nici în binefacerile vaccinului anti-covid. Trebuie să fiu arestat sau discriminat pentru asta? Fiecare trebuie să gândească cu mintea lui și să ia decizia pe care o consideră cea mai bună pentru viața sa.
Nu vreau să mi se ceară un certificat verde pentru a vedea un spectacol, pentru a intra în magazine, la mall, la concerte, la băcănie, la frizerie, pe stadion, etc.
O astfel de măsură este discriminatorie, încalcă drepturi și libertăți cetățenești și este de inspirație totalitară. Dacă voiam să trăiesc într-un regim totalitar emigram de mult în Coreea de Nord.
Nu vreau ca statul să aibă imixtiuni în viața mea privată!
Nu pot să accept ca statul să vină și să îmi spună câți oameni am voie să chem la o petrecere, la o nuntă, la un botez, ba mai mult decât atât, pe cine să chem și pe cine nu. Dacă statul stă cu mine la masă la mine în casă, atunci democrația s-a dus pe apa sâmbetei. Acest intervenționism al statului în treburile personale ale cetățenilor nu există decât în statele totalitare unde statul îi spune ceteățanului chiar și câți copii să facă, ce să mănânce și de câte ori pe minut să respire.
Nu vreau ca nevaccinații să fie văzuți ca o boală și nu ca ființe umane!
Ultima oară când o categorie de cetățeni a fost caracterizată astfel, au fost uciși 6 milioane de oameni. Nu uitați ce ne învață istoria.
Nu vreau ca statul să mă protejeze cu forța!
Nu am nevoie de protecția statului! Îmi pot purta și singur de grijă. Un stat care nu îmi face autostrăzi, care nu îmi strânge gunoiul de pe stradă, care nu îmi face școli și spitale, care nu îmi dă căldură, apă caldă și aer curat, și care mă înfundă în datorie publică externă de sute de miliarde, și-a făcut pe deplin dovada că nu îmi poate purta de grijă. Și atunci de ce să am încredere că acestui stat falimentar îi pasă de sănătatea mea?
Nu vreau ca niște politicieni care până ieri erau văzuți drept cele mai corupte și incompetente personaje, să decidă azi de ce drepturi și libertăți pot beneficia.
Libertatea nu este o monedă de schimb. Eu nu fac troc cu libertățile mele. Și ca să mi le apăr, dacă e nevoie, pot să pun mâna și pe topor, așa cum au făcut strămoșii mei.
Nu mai vreau ca medicii să facă politică și să se îmbogățească de pe urma pandemiei!
Nu pot accepta ca unii manageri de spitale și medici să își deschidă cabinete particulare unde fac testări covid la foc automat și de unde scot profituri uriașe, având astfel tot interesul ca această așa zisă pandemie să continue cât mai mult. Nu pot să accept ca unii medici să își dea cu părerea în altă specialitate decât în medicină. La fel cum nici eu nu sunt lăsat ca nespecialist să îmi dau cu părerea în probleme medicale sau politice. Și cu toate acestea, eu ca cetățean, nu am nevoie de nicio specializare ca să îmi cunosc drepturile și libertățile, și totodată nu am nevoie de nicio specializare ca să decid ce vreau să fac cu corpul meu. Nu am nevoie nici de politicieni și nici de medici pentru a știi cum să-mi trăiesc viața.
Nu vreau ca statul și membrii guvernului să își uite rolul și funcția!
Întregul aparat de stat, de la miniștrii până la președinte, nu este alcătuit decât niște funcționari publici puși acolo de către cetățeni, pentru a servii interesul cetățenilor. Atenție, interesele tuturor cetățenilor, nu doar a unei categorii de cetățeni. Statul trebuie să respecte drepturile și libertățile atât ale vaccinaților cât și ale nevaccinaților. Așa cum respectă de exemplu drepturile bolnavilor de HIV, care și ei sunt virusați.
Nu vreau să mai fiu mințit!
Vreau să mi se spună adevărul, accesul cetățeanului la informația de interes public este garantat de către Constituție. Numărul de îmbolnăviri nu este cel real, datele sunt falsificate. Casa de asigurari de sănătate decontează sume fabuloase către spitalele și medicii care îngrijesc bolnavi covid. Procedura trebuie schimbată, pentru că un medic are tot interesul să treacă în buletinul de analiză al paicentulului ca boală principală covid, chiar dacă bolnavul suferă de fapt de boli mult mai grave. Managerii de spitale sunt subordonați miniștrilor și secretarilor de stat, care au transmis spitalelor procedurile standard în ceea ce privește abordarea problemei covid. Un spital este precum o firmă, trăiește din numărul de pacienți ale căror boli sunt decontate pentru tratament de către Casa de asigurări de sănătate. Dacă un spital nu mai are pacienți, înseamnă că nu mai dă randament și nu mai face profit, drept urmare trebuie închis. Astfel medicii și managerii își pot pierde locul de muncă, secțiile, specializările, etc. Este un cerc vicios. Chiar dacă vorbim de sistemul de stat, managerierea spitalelor se face ca la privat – spitalul trebuie să fie productiv. Statul nu dă bani de pomană unui spital gol. Fără productivitate un spital trebuie închis deoarece consumă resurse inutil. Cu această pandemie spitalele l-au prins pe Dumnezeu de picior. Este momentul cel mai prielnic pentru medicii și managerii de spitale să dea lovitura. Unde vă este jurământul, domnilor?
Nu mai vreau să se încalce Constituția României!
Politicienii au măcelărit timp de doi ani Constituția țării, și s-au folosit de anumite articole din Constituție pentru a-și justifica măsurile de inspirație totalitară. Toate măsurile luate sunt abuzive și neconstituționale. Ajunge!
Nu mai vreau ca România să fie condusă prin hotărâri de guvern și ordonanțe de urgență, vreau să fie condusă prin legi.
Într-o țară democratică se respectă legea, pentru că nimeni nu este mai presus de lege. În toată această perioadă de pandemie, de ce oare nu s-au dat legi organice care să reglementeze drepturile și libertățile cetățenești, ci doar hotărâri de guvern și ordonanțe de urgență? Răspusnul este simplu – Constituția României spune că drepturile și libertățile cetățenești nu pot fi restrânse decât dacă există o situație excepțională, doar pe o perioadă determinată de timp și doar prin lege. Deci nu prin ordonanțe de urgență sau hotărâri de guvern. Într-un stat de drept există o ierarhie a actelor legislative, și mai presus de orice act legislativ este legea. Legea bate orice hotărâre de guvern și orice ordonanță de urgență. La fel cum la poker chinta roială bate orice carte. Ei bine, legea e chinta roială, dar ce să vezi, statul a schimbat regulile jocului, azi cu chinta pierzi partida.
Nu mai vreau ca statul să își terorizeze cetățenii!
După doi ani de pandemie am înțeles cu toții despre ce este vorba. O pandemie cu gradul de deces sub 1% din infectați nu este o pandemie ci o răceală de sezon și o minciună planetară.
Nu mai vreau propagandă, vreau adevăr!
Vreau ca OMS să fie trasă la răspundere pentru instaurarea pandemiei de covid. Președintele etiopian al acestei instituții trebuie judecat de o înaltă curte de justiție. Vreau ca televiziunile și canalele mass-media să nu mai primească bani din partea statului pentru a face propagandă pro-covid. Actul jurnalistic trebuie să fie unul obiectiv, nu dictat de interese economice.
Nu vreau ca statul să decidă ce trebuie să fac cu corpul meu!
Nu vreau să bag în corpul meu un vaccin insuficient testat ale cărui efecte nu pot fi nici măcar anticipate. Pentru mine schema de vaccianare s-a încheiat în copilărie. De acum încolo nu voi mai face niciun vaccin, decât în cazul în care ajung, din întâmplare, într-o zonă din Africa unde băntuie malaria și holera.
Nu vreau ca statul să mă oblige, prin măsuri indirecte, să fac ceva ce este împotriva convingerilor și a voinței mele.
Vaccinarea nu poate să fie obligatorie. Deocamdată. Dar prin măsuri indirecte statul forțează cetățenii să ia parte la acest experiment planetar. Majoritatea celor vaccinați nu au făcut-o din convingere, pentru că au crezut cu adevărat că există un virus gripal ucigaș și o pandemie planetară, ci pentru a beneficia de niște drepturi și libertăți, care oricum ar fi trebuit să fie garantate de către legile țării. S-au vaccinat ca să poată călătorii, ca să poată merge la spectacole, restaurante, și așa mai departe. Din punctul meu de vedere, cine se vaccinează nu din convingere ci în primul rând pentru a obține aceste dispense, este un cretin.
Nu mai vreau să fiu manipulat din toate părțile!
Statul se folosește în această așa zisă pandemie de toate mijloacele pentru manipularea cetățenilor – prin canalele mass-media și social-media. În propaganda covid s-au investit multe miliarde din banii publici și peste tot nu auzi decât minciuni. Totul este o spălare pe creier. Nu, mulțumesc!
Nu vreau să iau parte la un experiment planetar!
Am dreptul și libertatea de a alege, de mă autodetermina și de a face ce doresc cu viața mea, atâta timp cât nu lezez drepturile și libertățile celorlalți. J.J. Rousseau spunea acum 300 de ani că a fi liber nu înseamnă să faci ce vrei, ci înseamnă ca prin libertatea ta de a face ce vrei să nu lezezi libertatea celuilalt de a face ce vrea, și în același timp ca voința ta să nu fie supusă voinței altuia, și nici tu să nu supui voința altuia voinței tale. Deci libertatea presupune un perfect echilibru între membrii societății. Un respect reciproc. În drepturi și libertăți cetățenii se întâlnesc la mijloc, într-o perfectă dialectică. Eu vin cu ideea mea despre libertate, tu cu ideea ta, dar libertatea adevărată nu este nici a mea nici a ta, ci ea se află între noi și este libertatea noastră, reprezintă rezumatul ideilor noastre de libertate personală. Astfel, în situația actuală, dacă eu decid să nu mă vaccinez și să îmi iau un certificat verde, e libertatea mea, iar dacă tu decizi să te vaccinezi și să ai certificat verde, e libertatea ta. Atunci ca să putem să funcționăm în societate, și să nu ne dăm în cap, trebuie să ajungem la o cale de mijloc. Fiecare dintre noi trebuie să înțeleagă că nu deține libertatea nici dacă e vaccinat și nici dacă e nevaccinat. În continuare noi trebuie să fim la fel de liberi ca și până în noua paradigmă. Dar dacă totuși se schimbă paradigma, atunci este nevoie de dialog social și majoritatea să decidă. Majoritatea, nu o mână de politicieni corupți și incompetenți. Asta este democrația și acesta este capitalismul – checks and balances. Dacă nu mă vaccinez nu înseamnă că lezez dreptul la viață al celor vaccinați din moment ce vaccinul te protejează de virus, sau cel puțin parțial. După cum nici cei vaccinați nu îmi lezează mie dreptul la viață. Deci suntem chit. Nevaccinații își pot cel mult leza dreptul la viață între ei. Ceea ce este oricum un nonsens.
Nu mai vreau să se falsifice testele covid!
În fiecare zi suntem bombardați cu miile de cazuri de covid. Mă întreb, oare chiar în fiecare zi oamenii se testează cu miile, stau la cozi interminabile la teste, doar așa de dragul testelor sau pentru că au strănutat? Testele rapide sunt irelevante, iar testele pe bune, cele reglementate, trebuie făcute de către personal specializat în laboratoare specializate. Câte astfel de laboratoare are România și câți laboranți? Insuficenți, cu siguranță, pentru a se demonstra că în fiecare zi se dau rezultatele a câtorva mii de teste specializate. Există o pandemie a testelor nu a covidului. În acest ritm niciodată nu vom sacăpa de această pandemie. Vaccinații dacă s-ar apuca de teste rapide ar umple la rândul lor statisticile și spitalele. Este un cerc vicios.
Nu mai vreau să aud că nu mai sunt paturi la ATI!
Internați la ATI au fost și vor fi întotdeauna. Avem în întreaga țară câteva mii de paturi, acest număr de paturi raportat la numărul de locuitori este insignifiant. Dacă făceam o statistică acum 3 ani, înainte de pandemie, am fi observat că aceste paturi erau la fel de ocupate. Asta se întâmplă în spitale, tot timpul există oameni internați, paturi ocupate, saloane pline, medici suprasolicitați, etc. Nimic nou sub soare. Singura diferență este că azi se vorbește despre acest lucru la televizor și în mass-media de dimineață până seara. Dacă de exemplu s-ar vorbi la televizor în fiecare zi despre accidentele de mașină așa cum se vorbește despre covid, ar reieșii că există o pandemie de accidente de mașină, și că în fiecare zi mor sute de persoane datorită acestui lucru. Concluzia ar fi să nu mai mergem cu mașina?!
Nu mai vreau să aud că mor oameni de covid, când de fapt mor cu covid și datorită unor boli grave asociate.
Timp de 2 ani am auzit în fiecare zi aceeași minciună – oameni care mor de covid, când de fapt mureau datorită altor boli. După 2 ani încă se mai bate monedă pe aceeași minciună. Și o minciună spusă timp de 2 ani devine adevăr și statistică.
Nu mai vreau să aud minciuna sfruntată cum că vaccinul nu te imunizează ci te ajută să nu faci o formă gravă a bolii.
Aceasta este o narațiune care circulă de ceva timp în întreaga lume, asta din momentul în care, după ce inițial vaccinul era văzut ca salvatorul planetei, care te imuniza și te salva de la o moarte sigură, s-a observat că, surpriză, vaccinații făceau covid, deci vaccinul nu te imuniza. Și atunci, marile companii farmaceutice dezvoltatoare de vaccinuri, ca să își promoveze în continuare produsul au aruncat în lume această narațiune mincinoasă cum că vaccinul nu te imunizează în totalitate, ci te ajută să nu faci o formă gravă a bolii. Și turma oamenilor lipsiți de rațiune, căci masele nu au rațiunea lor proprie și sunt cel mai ușor de manipulat, au crezut această minciună și o cred în continuare – este unul dintre multele argumente pro-vaccin. Adevărul spune că vaccinul este aproape inutil și cu efecte adverse necunsocute în totalitate. Tocmai de aceea faci covid chiar dacă ești vaccinat, ba mai mult, răspândești virusul ca și un nevaccinat. Dacă eu am o boală gravă și mă vaccinez anti-covid și după vaccin fac o formă ușoară de covid, așa cum zice prospectul vaccinului, e foarte posibil ca eu de la acea formă ușoară să mor. După cum pot să mor de la orice altă infecție. Și atunci care este rostul vaccinării dacă nu mă protejează în totalitate? Un vaccin care trebuie făcut în 3, 4, 5 doze, nu este un vaccin, ci o păcăleală.
Nu mai vreau să fiu sechestrat în casă și să ies pe stradă doar cu foaie de parcurs!
Vreau să mă plimb liber pe unde doresc.
Nu mai vreau ca tinerii să învețe carte de acasă!
Vreau ca tinerii să meargă la școală, să socializeze, pentru a nu ajunge niște sociopați.
Nu mai vreau ca restaurantele să dea faliment o dată pe an!
Vreau să pot merge la restaurant ca un om normal și să mă bucur de interacțiune fizică.
Nu mai vreau să mă simt ca trăind într-un mare lagăr de concentrare!
Vreau să simt că trăiesc într-o democrație.
Nu mai vreau ca poporul să fie spălat pe creier!
Vreau ca oamenii să gândeacă cu mintea lor.
Nu mai vreau să port mască pe stradă!
Vreau să respir aer curat nu plastic made in China.
Nu mai vreau să cumpăr spirt si dezinfectant!
Vreau să cred că am un sistem imunitar dezvoltat care mă apără de răceală și gripă.
Nu mai vreau să nu am siguranța zilei de mâine!
Vreau să îmi fac planuri de viitor.
Nu vreau să îmi pierd locul de muncă!
Vreau să muncesc ceea ce îmi face plăcere.
Nu vreau să nu am acces al cultură!
Vreau să mă cultiv spiritual și intelectual pentru că fără cultură nu există viață împlinită și fericită.
Nu vreau să fiu considerat iresponsabil pentru că nu mă vaccinez!
Vreau să îmi păstrez integritatea corporală fără să fiu discriminat.
Nu mai vreau să nu fiu lăsat să protestez!
Vreau să îmi exercit acest drept constituțional fundamental.
Nu vreau să trăiesc într-un sistem totalitar!
Vreau să mă bucur de binefacerile capitalismului și ale democrației în care m-am născut.
Memoriu sub formă de rechizitoriu cu privire la încălcarea de către statul român, în perioada instituirii pandemiei de SARS-nCov-2, prin reprezentanții săi – Președinte, Guvern și Parlament, a mai multor articole din Constituția României și din tratatele internaționale ce privesc drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor.
Dat fiind faptul că România este un stat de drept, democrat și social, în care drepturile și libertățile cetățenilor sunt protejate, garantate, și respectate, în conformitate cu Constituția țării, și în spiritul idealurilor Revoluției din 1989, prezentul memoriu vine să atragă atenția opiniei publice și a specialiștilor în drept constituțional și internațional, că în Republica România, tocmai aceste deziderate fundamentale ale umanității, care se regăsesc și în tratatele internaționale pe care România le-a ratificat, inclusiv în Declarația Universală a Drepturilor Omului, sunt încălcate în mod sistematic încă de la instituirea și pe teritoriul țării noastre a pandemiei de SARS-nCov-2. Acest memoriu își dorește să tragă un puternic semnal de alarmă asupra situației actuale din Republica România, și solicită tuturor organelor competente, fie că sunt interne sau internaționale, să se sesizeze din oficiu și să pornească o amplă anchetă pentru a aduce în fața legii pe cei răspunzători de aceste încălcări ale drepturilor și libertăților individuale, pentru că, în conformitate cu articolul 16, alineatul 2 din Constituția României, nimeni nu este mai presus de lege!
Conform Declarației Universale a Drepturilor Omului, ignorarea şi dispreţuirea drepturilor omului au dus la acte de barbarie care revoltă conştiinţa omenirii, si este esenţial ca drepturile omului să fie ocrotite de autoritatea legii pentru ca omul să nu fie silit să recurgă, ca soluţie extremă, la revoltă împotriva tiraniei şi asupririi. Această declarație universală a fost adoptată de către Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite, la 10 decembrie 1948, și a fost semnată și de către România, la data de 14 decembrie 1955, după ce țara noastră a fost admisă în rândurile statelor membre ONU. După cum Constituția României spune la articoul 20, alineatul 1 – dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte, și la alineatul 2 – dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile, statul român are obligativitatea de a respecta acordurile internaționale la care este parte semnatară și pe care le-a ratificat în consecință.
Capetele de acuzare prezente în acest memoriu sunt următoarele: încălcarea de către statul român a articolului 1 alin. 3, art. 4 alin. 1, art. 22 alin 1, art. 23 alin. 1, art. 25 alin. 2, art. 26 alin. 2, art. 29 alin. 1, art. 30 alin. 1 si 2, art. 31 alin.1 și 4, art. 32 alin.1, art. 33 alin. 1, art. 34 alin.1 și 2, art. 39, art. 41 alin.1, art. 47 alin. 1, și art. 53 alin. 1 și 2, din Constituția României, revizuită pe 2003. Încălcarea de către președintele României, Klaus Werner Iohannis, a articolului 80 alin. 2, art. 82 alin. 2, art. 84 alin. 1, art. 90, și art. 93 alin.1 din Constituția României, revizuită pe 2003. Încălcarea de către Guvernul României a articolului 115, alineatele 4 și 6 din Constituția României, revizuită pe 2003. De asemenea nepunerea în aplicare de către Ministerul Public a articolului 131 alineatul 1 din Constituția României. Deasemenea acuzăm statul român de încălcarea tratatelor internaționale, în speță a Declarației Internaționale a Drepturilor Omului, la articolele 3, art.12, art.13 alin.1 și 2, art. 18, art.19., art.23 alin.1, art. 25 alin. 1, art. 26 alin.1, art. 27 alin. 1. Fiecare cap de acuzare este argumentat sub formă de rezumat în actualul memoriu, urmând ca expunerea detaliată să fie făcuta de către un procuror sau de către Avocatul Poporului în fața unei instanțe supreme.
Expunerea acuzațiilor
Statul român a încălcat articolul 1, paragraful 3 din Constituția României, privind drepturile, libertățile cetățenilor și demnitatea acestora, prin măsurile abuzive și lipsite de logica evoluției pandemiei la nivel național și internațional.
Statul român a încălcat paragraful 5 din Constituție, în punctele ce urmează a fi menționate, iar președintele ales al Republicii România, a încălcat suveranitatea poporului. Prin acțiunile și deciziile sale de inspirație totalitară, se subînțelege că Președintele României și-a asumat suveranitatea în nume propriu, subminând astfel puterea poporului, și nedând socoteală nici unei autorități superioare pentru actele sale normative pe care avea dreptul să le pună în aplicare, cum ar fi declararea stării de urgență.
I Statul român a încălcat articolul 4, paragraful 1 din Constituție, după cum urmează.
ARTICOLUL 4 (1) Statul are ca fundament unitatea poporului român şi solidaritatea cetăţenilor săi.
Statul român, prin măsurile agresvie luate de prevenire a răspândirii noului coronavirus, a atentat la unitatea poporului român și la solidaritatea dintre cetățeni. Măsurile luate, lipsite total de eficiență în ceea ce privește protecția sănătății publice (după cum numărul îmbolnăvirilor ne arată), nu au făcut decât să conducă la dezbinarea societății și a populației, creând vrajbă și ură între cetățeni și asta datorită faptului că există la ora actuală o scindare a societății în ceea ce privește măsurile luate de către stat – pe de o parte cei care sunt de acord cu măsurile luate, pe de altă parte cei care sunt împotrivă. Această scindare are toate șansele de a escalda mai târziu, pe măsura acumulării de tensiuni interne, într-un conflict civil cu potențial de a pune în pericol însăși stabilitatea statală, economică și socială a țării. Astfel, statul și-a încălcat obligația de a păstra unitatea poporului, și a acționat împotriva interesului național.
II Statul român a încălcat articolul 22, alineatul 1 din Constituție.
ARTICOLUL 22 (1) Dreptul la viaţă, precum şi dreptul la integritate fizică şi psihică ale persoanei sunt garantate.
Statul român nu a putut garanta dreptul la viață și integritate fizică și psihică a cetățenilor în timpul pandemiei. Numărul mare de decese datorat covid în spitale, demonstreză faptul că statul nu a putut fi garantul sănătății cetățenilor. În al doilea rând, prin măsurile luate, restrictive și nejustificate, statul a atentat la integritatea fizică și mai ales psihică a cetățenilor. La integritatea fizică pentru că a instituit măsuri nejustificate științific și ilegale constituțional de purtare a măștii tot timpul, ceea ce a contribuit în multe cazuri la degradarea stării fizice a persoanelor perfect sănătoase. Referitor la purtarea măștii, aceasta trebuie purtată doar de către cei bolnavi pentru a-i proteja pe cei care sunt sănătoși, o spun la unison specialiștii, și o spunea și ministrul sănătăți la începutul pandemiei – citez – masca poate cauza mai mult rău decât bine dacă este purtată de un om sănătos – ministrul sănătății, martie 2020.
La integritatea psihică pentru că toate măsurile au fost de natură totalitară, menită să instituie teama în rândul societății, și nu să asigure o adaptare treptată a cetățenilor la măsurile excepționale luate. Oamenii au fost terorizați de mesaje alarmiste, au fost agasați zi de zi în mass-media cu statistica deceselor cauzate de covid. Nu a existat un dialog deschis cu societatea civilă, astfel încât măsurile luate să aibă un impact minim asupra desfășurării vieții cetățenilor. Din contră, statul și guvernul aflat al conducere, au luat măsuri care au afectat, în unele cazuri, iremediabil, viața cetățenilor. Implementarea măsurilor s-a făcut prin cea mai ineficientă metodă cu putință – amenințarea cetățenilor cu amenzi și dosare penale prin intermediul organelor de poliție și jandarmerie. Ca fapt divers, statistica arată că numărul sinuciderilor în această perioadă a crescut alarmant, și asta se poate pune pe seama măsurilor luate de către autorități și a instaurării unei adevărate psihoze în rândul populației (acest aspect trebuie bine anchetat de către specialiști).
III Statul român a încălcat articolul 12 din Declarația Drepturilor Omului, care spune – Nimeni nu va fi supus la imixtiuni arbitrare în viaţa sa personală, în familia sa, în domiciliul lui sau în corespondenţa sa, nici la atingeri aduse onoarei şi reputaţiei sale. Orice persoană are dreptul la protecţia legii împotriva unor asemenea imixtiuni sau atingeri.
Or, statul român a intervenit în viața personală a cetățenilor prin măsurile luate de distanțare socială. În perioada stării de urgență, familiile au fost separate prin imposiblitatea vizitării rudelor aflate în alte orașe, iar adunările familiale și de altă natură, inclusiv cele care țin de ritul religios (căsătorie, botez, înmormântare), au fost restrânse la un număr de maxim 6-8 persoane, ceea ce reprezintă în mod evident o imixtiune ilegală a statului în treburile familiale ale cetățenilor. Statul continuă să facă acest lucru prin promulagarea unor hotărâri de guvern fără acoperire legală care au drept obiectiv menținerea distanțării sociale dintre persoane, chiar și din rândul aceleași familii.
IV Statul român a încălcat articolul 23, alineatul 1 din Constituție:
(1) Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile, precum și articolul 3 din Declarația Universală a Drepturilor Omului – Orice fiinţă umană are dreptul la viaţă, la libertate şi la securitatea persoanei sale.
Prin măsurile luate împotriva răspândirii covid 19, statul român a încălcat în mod direct libertatea cetățenilor. Toate măsurile au atentat mai mult sau mai puțin tocmai la elementul esențial al unei democrații – libertatea cetățenilor. Măsurile sunt cunoscute, enumerăm câteva – li s-a interzis cetățenilor dreptul la libera circulație, dreptul la muncă, dreptul al educație, dreptul la autodeterminare, dreptul la liberă exprimare. De asemenea siguranța persoanei a fost și ea vizată de măsurile luate. Deși măsurile trebuiau să asigure securitate cetățenilor și sănătății publice, măsurile luate au făcut tocmai contrariul. Oamenii și-au pierdut siguranța zilei de mâine – peste două milioane de șomeri în 8 luni. Multe măsuri de siguranță au venit împotriva dorinței cetățenilor – măsurile au fost tocmai de aceea impuse cu forța. Niciun cetățean nu a fost întrebat dacă dorește să primeacsă siguranță din partea statului pe timpul pandemiei. Sub pretextul protejării vieții cetățeanului, nicio autoritate statală nu poate încălca drepturile și libertățile fundamentale ale omului. Protecția nu se poate face împotriva voinței persoanei. Suntem consternați de faptul că, din câte observăm, până acum statul nu a făcut decât să își asigure propria existență, și nu a reușit să facă nimic pentru a asigura și existența cetățenilor. Nu statul trebuie să prevaleze asupra cetățenilor, cum nici cetățenii nu trebuie sa prevaleze asupra statului, ci trebuie să existe un echilibru de forțe de tipul checks and balances. Să nu uităm că Statul există pentru a satisface nevoile cetățenilor – nu cetățenii trăiesc pentru stat ci statul pentru cetățeni. Tocmai de aceea statul a încălcat astfel și articolul 26, alineatul 2 din Constituție – Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăşi, dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau bunele moravuri. Cetățenii au simțit în această pandemie că nu își mai aparțin, viețile lor s-au aflat în mâinile guvernanților, ceea ce este inadmisibil într-o democrație. Prin măsurile luate, s-a încălcat dreptul persoanelor de a dispune de ele însăși după cum doresc, fără să încalce drepturile altor cetățeni sau ale statului.
V Statul român a încălcat articolul 25, alineatul 2 din Constituția României și articolul 13 alineatele 1 și 2, din Declarația Universală a Drepturilor Omului:
(1) Dreptul la liberă circulaţie, în ţară şi în străinătate, este garantat. Legea stabileşte condiţiile exercitării acestui drept.
Articolul 13 din Declarația Universală a Drepturilor Omului
Orice persoană are dreptul de a circula în mod liber şi de a-şi alege reşedinţa în interiorul graniţelor unui stat.
Orice persoană are dreptul de a părăsi orice ţară, inclusiv a sa, şi de reveni în ţara sa.
Statul a încălcat acest articol prin interzicerea liberei circulații, nu numai în țară sau străinătate, ci și pe stradă. Circulația a fost interzisă cu desăvârșire într-un anumit interval orar în perioada stării de urgență, și mai apoi, în starea de alertă deplasarea a fost permisă doar în grupuri mai mici de 6 persoane cu distanțarea socaială aferentă dintre acestea. Granițele au fost închise iar măsurile luate în starea de urgență împotriva libertății de deplasare au adus aminte de regimurile totalitare. Nu credeam că vom mai apuca să trăim acele vreumuri de mult apuse. Situația epidemiologică existentă la momentul respectiv nu impunea o astfel de măsură, cum de altfel nu impune nici la ora actuală.
VI Statul român a încălcat articolul 29, alineatul 1 și 2, și articolul 30, alineatul 1 și 2 din Constituție.
ARTICOLUL 29 (1) Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrare convingerilor sale. Cenzura de orice fel este interzisă.
ARTICOLUL 30 (1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile. (2) Cenzura de orice fel este interzisă.
VII Deasemenea statul a încălcat și articolele 18 și 19 din Declarația Universală a Drepturilor Omului:
Articolul 18 – Orice om are dreptul la libertatea gîndirii, de conştiintă şi religie; acest drept include libertatea de a-şi schimba religia sau convingerea, precum şi libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerea, singur sau împreună cu alţii, atît în mod public, cît şi privat, prin învăţătură, practici religioase, cult şi îndeplinirea riturilor.
Articolul 19 – Orice om are dreptul la libertatea opiniilor şi exprimării; acest drept include libertatea de a avea opinii fără fără imixtiune din afară, precum şi libertatea de a căuta, de a primi şi de a răspîndi informaţii şi idei prin orice mijloace si independent de frontierele de stat.
În timpul pandemiei, statul a practicat o cenzură agresivă a tuturor opiniilor care nu erau în concordanță cu situația de fapt. Toți cei care s-au exprimat împotriva măsurilor, sau au negat existența virusului, neatentând astfel sub nicio formă la siguranța statului sau a sănătății publice, ci doar exercitându-și dreptul constituțional și internațional de a avea o opinie, au fost cenzurați de pe mijloacele mass-media online, și intimidați prin mijloace subversive să se mai exprime fiindu-le recomandat să se informeze doar din surse oficiale, recomandare făcută la modul imperativ de către autorități, ceea ce contravine liberății individuale de informare. Măsura a fost justificată ca fiind împotriva răspândirii de știri false în rândul populației. Totuși, fiecare cetățean este liber să se informeze de unde dorește și cum crede de cuviință. Prin această decizie statul a reiterat teoria adevărului unic. Tindem să credem că acesta a fost doar un pretext, pentru că, repetăm, cetățeanul este liber să se exprime așa cum dorește în public, atâta timp cât nu încalcă alineatul 7 din articolul 30 al Constituției României, care spune – Sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri.
Cetățenii care s-au exprimat împotriva pandemiei, nu au încălcat nicio lege, și niciun simbol național, nu au incitat la ură și nici la agresiune. Pandemia covid nu este un simbol național, și nici un adevăr absolut, astfel că oricine are dreptul să aibă o opinie, chiar dacă este total diferită de cea a oficialităților, și poate chiar eronată. Lipsa de credință în pandemie a devenit aproape un delict, ceea ce reprezintă un dereglaj grav al democrației. Deasemenea, prin măsurile luate în perioada stării de urgență, statul a atentat la libertatea credințelor religioase ale cetățenilor pentru că s-au interzis pelerinajele, s-a interzis accesul în lăcașurile de cult pentru a asista la slujbele religioase (unele lăcașuri au fost închise total), s-au interzis deasemenea tainele fundamentale ale bisericii – nunta și botezul. Astfel s-a încălcat dreptul la cult și la îndeplinirea riturilor religioase, ceea ce contravine Declarației Universale a Drepturilor Omului. Religia creștină spune că biserica este casa domnului și mădularul credinței ortodoxe – ritualul creștin este creat de așa natură încât el să se desfășoare în interiorul bisericii si nu în aer liber. Doar în situații speciale se poate face altfel – de exemplu sfințirea unei biserici sau sfeștania.
VIII Statul român a încălcat articolul 31, alienatul 1 și 4 din Constituție:
Statul a ascuns în mod deliberat informații esențiale privind pandemia de covid – bugete, cheltuieli, situația reală din spitale, și așa mai departe. Prin injectarea unor fonduri consistente (peste 40 de milioane de euro) în mijloacele de informare în masă – televiziuni, presă scrisă și online, statul a încălcat obligativitatea de a oferi cetățenilor informații corecte și adevărate. Instituțiile mass-media au făcut astfel propaganda covid pentru care au fost plătite, instaurând și mai mult panică nejustificată în rândul populației. Suntem convinși că statul ar fi putut investi mult mai bine cele 40 de milioane de euro decât în reclamă pro-covid la televizor. Mesajele comandate nu au fost altele decât cele pe care instituțiile media private ar fi avut oricum obligația să le transmită cetățenilor în cazul unei pandemii și a unui pericol real asupra sănătății populației. Delictul pentru care s-ar putea face vinovat statul în această situație este deturnare de fonduri în scopuri propagandistice.
IX Statul român a încălcat articolul 32, alineatul 1 din Constituție, și articolul 26, alineatul 1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
ARTICOLUL 32 (1) Dreptul la învăţătură este asigurat prin învăţământul general obligatoriu, prin învăţământul liceal şi prin cel profesional, prin învăţământul superior, precum şi prin alte forme de instrucţie şi de perfecţionare.
Articolul 26 (1) Orice persoană are dreptul la învăţătură.
Elevilor și studenților li s-au interzis dreptul la învățătură, nu prin ridicarea efectivă a acestui drept, ci prin închiderea unităților de învățământ. Mulți dintre ei au pierdut examene importante și ore de curs care vor trebui cumva recuperate. În schimb s-a instituit școala online, care, după cum bine știm, a fost un fiasco total. Statul român are obligația să ofere dreptul la educație tuturor cetățenilor, iar învăţământul trebuie să urmărească dezvoltarea deplină a personalităţii umane şi întărirea respectului faţă de drepturile omului şi libertăţile fundamentale, așa cum spune Declarația Universlă a Drepturilor Omului. Este de neconceput să închizi unitățile de învățământ într-o țară unde oricum gradul de alfabetizare este în scădere vertiginoasă. În statele europene vecine școlile nu au fost închise nici măcar în scenariul roșu. În schimb, guvernanții noștri au hotărât închiderea unei școli dacă există 3 cazuri de covid în 7 zile succesive. Măsurile nu au fost așadar deloc în asentimentul realității și a bunei înțelegeri a situației. Închiderea școlilor reprezintă un atentat asupra dreptului la educație al copiilor, și încalcă atât Constituția cât și tratatele internaționale.
X Staul român a încălcat articolul 33, alineatul 1 din Constituție, și articolul 27, alineatul 1 din Declarația Drepturilor Omului.
ARTICOLUL 33 (1) Accesul la cultură este garantat, în condiţiile legi.
Articolul 27 (1) Orice persoană are dreptul de a lua parte în mod liber la viaţa culturală a colectivităţii, de a se bucura de arte şi de a participa la progresul ştiinţific şi la binefacerile lui.
Cetățenilor li s-a interzis accesul la cultură prin măsurile de închidere a muzeelor, cinematografelor, sălilor de spectacole, și așa mai departe. Accesul la cultură este un element esențial pentru o dezvoltare spirtuală armonioasă a cetățenilor. Închiderea, apoi deschiderea parțială, mai apoi din nou închiderea centrelor culturale, a reprezentat un eșec al măsurilor luate de guvernanți și un atentat asupra culturii, măsuri care nu se justifică sub nicio formă.
XI Statul român a încălcat articolul 34 alineatele 1 și 2 din Constituție:
ARTICOLUL 34 (1) Dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat. (2) Statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei şi a sănătăţii publice.
Avem toate motivele să credem că statul a pus în aplicare Constituția numai acolo unde a dorit. A aplicat discreționar articolele din Constituție – pe unele le-a aplicat exagerat abuzând de ele în mod repetat, iar pe altele le-a ignorat complet sau le-a încălcat flagrant. Articolul 34 a fost pus în aplicare în mod sistematic, și este principalul pretext pentru măsurile luate. Statisticile însă arată că măsurile luate nu numai că nu au avut niciun efect, ba mai mult decât atât, au contribuit la înrăutățirea sănătății publice. Toate măsurile luate au condus ca până în luna octombrie, numărul de cazuri covid 19 să explodeze (cel puțin așa spun rezultatele testelor efectuate). Deci, iată dovada incontestabilă că măsurile luate, deși punitive, nu au avut niciun efect. Statul nu numai că nu a ocrotit sănătatea publică, dar mai mult decât atât, a afectat-o în mod negativ. Concentrându-se exclusiv pe problema covid, statul a uitat de restul pacienților. Toate resursele și tot personalul medical capabil a fost reorientat către suport covid, în timp ce pacienții cu boli grave și cronice au fost tratați superficial sau deloc. Din această cauză numărul deceselor datorate altor afecțiuni în afară covid a crescut exponențial. Statistica oficială însă nu reflectă realitatea, pentru că protocoalele standard spun că un pacient infectat cu covid și care decedează, va fi trecut în certificatul de deces ca ucis de covid. Astfel că nu se poate avea deocamdată o statistică reală a cazurilor paralele de decese datorate altor afecțiuni. Ba mai mult decât atât, o statistică recentă vine și spune că în țara noastră, comparativ cu anul trecut rata îmblonăvirilor cu boli grave și foarte grave a scăzut cu pâna la 50%, ceea ce este fără îndoială o gravă eroare de statistică sau un grav viciu de procedură. Asta se datorează acelorași protocoale standrad. Această problemă trebuie rezolvată urgent de organele abilitate, pentru a putea avea o imagine reală a situației.
XII Statul român a încălcat articolul 39 din Constituție:
ARTICOLUL 39 – Mitingurile, demonstraţiile, procesiunile sau orice alte întruniri sunt libere şi se pot organiza şi desfăşura numai în mod paşnic, fără nici un fel de arme.
Sub pretextul pandemiei covid, mitingurile și protestele au fost interzise, ca mai apoi să fie permsie pentru un număr maxim de 100 de persoane cu repectarea normelor sanitare în vigoare. Din această cauză, societății civile nu i s-a acordat șansa de a își spune doleanțele în spațiul public prin protest pașnic. 100 de persoane nu este un număr reprezentativ pentru o populație de aproximativ 20 de milioane.
XIII Statul român a încălcat articolul 41, alineatul 1 din Constituție, și articolul 23, alineatul 1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului:
ARTICOLUL 41 (1) Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncă este liberă.
Articolul 23 (1) Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii sale, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la ocrotirea împotriva şomajului.
Cetățenii ale căror firme au intrat în insolvență datorită măsurilor luate de către stat împotriva pandemiei, în special cei din industria HORECA, au rămas fără loc de muncă, și au fost obligați să intre în șomaj tehnic, încălcându-se astfel dreptul la muncă garantat de Constituție. Prin măsurile luate, statul, în mod direct, a creat o gaură de două milioane de lucrători în economie. Aceștia, împotriva voinței lor au fost puși pe liber și nu au mai putut să își exercite în mod liber meseria aleasă. Li s-a interzis astfel un drept fundamental, dreptul de a-și câștiga existența prin muncă cinstită și liber aleasă.
XIV Statul român a încălcat articolul 47, alineatul 1 din Constituție, și articolul 25, alineatul 1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului :
ARTICOLUL 47 (1) Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent. – Articolul 25 (1) Orice om are dreptul la un nivel de trai care să-i asigure sănătatea şi bunăstarea lui şi familiei sale, cuprinzînd hrana, îmbrăcămintea, locuinţa, îngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale necesare; el are dreptul la asigurare în caz de şomaj, boală, invaliditate, văduvie, bătrîneţe sau în celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenţă, în urma unor împrejurări independente de voinţa sa.
Prin măsurile luate, statul a slăbit puternic economia, și nu a mai putut să asigure tuturor cetățenilor un nivel de trai decent. Introducerea forțată în șomaj nu poate fi încadrată la trai decent pentru un cetățean. În momentul de față, două milioane de oameni trăiesc în țara noastră din șomaj și sunt departe de a avea un trai decent, iar acest lucru îi împiedică să asigure sănătatea și bunăstarea familiilor lor, ceea ce conduce în final la mizerie și sărăcie în rândul populației.
XV Statul român a încălcat articolul 53, alineatele 1 și 2 din Constituție:
ARTICOLUL 53 – 1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. (2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii.
Guvernul nu a ținut cont de acest articol din Constituție, și a emis în luna octombrie o hotărâre de guvern care încalcă flagrant drepturile și libertățile cetățenilor. Astfel, printr-o hotărâre de guvern, și nu printr-o lege organică așa cum prevede Constituția, s-au restrâns anumite drepturi și libertăți, printre care obligativitatea purtării măștii în spații deschise. Hotărârea este ilegală și neconstituțională. Trebuie însă să se stabiliească dacă într-adevăr sănătatea publică este în pericol datorită acestui virus, să existe un consens la nivel de specialiști și de societate civilă. Măsurile trebuie luate în cunoștință de cauză, nu prin dictate. Există multe indicii care vin să susțină contrariul. Gravitatea acestui virus nu pare să fie mai însemnată decât a unui virus gripal de sezon. Iar decesele se datorează aproape în totalitate unor comorbidități fatale – cancer, boli de inimă, etc. Pentru o mai bună înțelegere recomandăm compararea datelor cu cele oferite de ultima pandemie, cea din 2009-2010 din America de Nord și de Sud. Informațiile sunt relevante. Și atunci, la fel ca acum, reacția Organizației Mondiale a Sănătății a fost invers proporțională cu gravitatea epidemiei. Într-un final s-a demonstrat că reacțiile au fost exagerate și că nu a existat în niciun moment un pericol real asupra sănătății mondiale.
Ne putem întreba, sunt necesare aceste măsuri dictatoriale în societatea noastră democratică? Statul vine și spune că da. Opinia publică e împărțită, la fel și părerile specialiștilor. Dar să nu uităm că poporul este suveran, și într-o astfel de situație, de interes național, nu statul împreună cu o anumită parte favorizată a specialiștilor sunt în măsură să ia decizia finală, ci trebuie să existe, dacă nu unanimitate, cel puțin o proporție covârșitoare a popualției și a specialiștilor care să susțină aceste măsuri. Tocmai de aceea, Preșdintele României putea, și ar fi trebuit să organizeze un referendum la nivel național. Pentru că, după cum și Constituția spune, fiecare persoană este liberă să dispună de propria viață așa cum dorește. Este această pandemie o situație deosebit de gravă? Nici măcar cifrele și statisticile oficiale (panicarde), asupra cărora planează suspiciuni de ceva timp, nu vin să susțină acest lucru.
XVI Președintele României a încălcat articolul 80, alineatul 2 din Constituție:
ARTICOLUL 80 (2) Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice. În acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate.
Președintele Republicii a eșuat în a veghea la respectarea Constituției, după cum prezentul memoriu evidențiază, ba mai mult decât atât, a contribuit la încălcarea ei cu premeditare, împreună cu partidele de guvernământ. Iar în al doilea rând, Președintele nu și-a exercitat rolul de mediator între stat și societate. S-a comportat de la începutul pandemiei, nu ca un mediator, ci ca un profesor care pune la colț societatea și o pedepsește ori de câte ori e nevoie. Or, nu un astfel de comportament trebuie să aibă un președinte. Președintele nu a fost imparțial pe durata pandemiei, și nu și-a respectat cetățenii care l-au ales în funcție. S-a erijat în apărătorul partidului de guvernământ pe care l-a și condus, și a făcut campanie electorală fățișă partidului din care făcea parte până să fie ales în funcție.
XVII Președintele României a încălcat articolul 82, alineatul 2 din Constituție:
ARTICOLUL 82 (2) Candidatul a cărui alegere a fost validată depune în faţa Camerei Deputaţilor şi a Senatului, în şedinţă comună, următorul jurământ: „Jur să-mi dăruiesc toată puterea şi priceperea pentru propăşirea spirituală şi materială a poporului român, să respect Constituţia şi legile ţării, să apăr democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a României. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!”.
Aflat sub jurământ, Preșdintele a încălcat Constituția, a promulgat o lege care atentează la drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor (a se vedea legea 55 din luna mai), a promulgat o hotărâre de guvern complet ilegală și neconstituțională, iar în ceea ce privește propășirea spirituală și materială a poporului român, Președintele a eșuat în acest demers pentru că propășirea spirituală face referire la cultură, sub toate aspectele ei, or cetățenii nu au avut acces pe deplin la cultură, ci cel mult la un hibrid cultural. Iar propășirea materială face referire la bunăstarea financiară și economică, iar la acest capitol măsurile luate de către guvern au lovit direct economia, care la momentul de față, în ciuda previziunilor și optimismului unor membrii ai guvernului, se află în cădere liberă, iar efectele vor fi resimțite din plin începând de anul viitor, cînd se vor face rectificările bugetare.
XVIII Președintele României a încălcat deasemenea și articolul 84, alineatul 1 din Constituție:
ARTICOLUL 84 (1) În timpul mandatului, Preşedintele României nu poate fi membru al unui partid şi nu poate îndeplini nici o altă funcţie publică sau privată.
Deși nu este practic membru al niciunui partid, Președintele s-a comportat ca și când ar conduce de drept atât țara cât și partidul din care a făcut parte până să fie ales președinte. Și-a arătat simpatiile pentru partidul de guvernământ, și a făcut campanie electorală acestuia. Prin acest lucru, infracțiunea de care se face vinovat este de conflict de interese. Președintele a abuzat de asemenea de imunitatea garantată de poziția ocupată.
Președintele se face vinovat că, într-o situație de așa natură încât la mijloc se află interesul național, nu a cerut poporului să își exprime voința prin referendum, așa cum spune articolul 90 din Constituție. A luat astfel decizii care nu au reflectat voința majorității populației. Acest aspect stă și la baza articolului 21, alineatul 3 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, care spune că voinţa poporului trebuie să constituie baza puterii de stat.
Președintele României a abuzat de prerogativele sale prezidențiale și de articolul 93, alineatul 1 din Constituție, prin care poate institui stare de asediu sau de urgență, și a instituit starea de urgență într-un moment în care rata infectărilor covid era mult sub nivelul actual. Măsura a fost complet nejustificată, și a contribuit la instaurarea panicii în rândul populației. Nu e cumva paradoxal faptul ca azi suntem în stare de alertă și nu de urgență deși există o explozie a infectărilor? Încă o dată, măsurile luate de actuala guvernare nu par să fi avut nicio logică, sau ar putea să aibă o logică dacă ne gândim la alegerile locale și parlamentare. Nu putem trage astfel decât următoarea concluzie – că Președintele și Guvernul acționează nu adaptându-se la situația epidemiologică în timp real și la evoluția pandemiei, ci cu premeditare în funcție de interesele de partid, ceea ce poate fi socotită drept infracțiune penală.
Președintele a încălcat deja Constituția în nenumărate rânduri, suficient de mult încât să fie suspendat din funcție, așa cum prevede articolul 95, alineatul 1 din Constituție. Cele două camere ale Parlamentului trebuie să se autosezieze în această privință.
De asemenea credem că există suficiente dovezi care îl inculpă pe Președinte de înaltă trădare, și drept urmare, se poate pune în aplicare de către cele două camere a articolului 96, alineatul 1 din Constituție privind punerea sub acuzare a Președintelui pentru înaltă trădare, pentru încălcarea articolului 80 alineatul 2, articolul 82 alineatul 2, articolului 84 alineatul 1, articolul 90, și articolul 93 alineatul 1 din Constituția României.
XIX Guvernul a încălcat articolul 115, alineatele 4 și 6 din Constituție:
Încălcarea Constituției s-a făcut prin emiterea unor hotărâri de guvern și ordonanțe de urgență care au atentat direct la drepturile și libertățile individuale, chiar dacă exista o situație (creată artificial, adăugăm noi), de pericol asupra sănătății publice. Chiar și într-o asemenea situație, în care sănătatea publică este în pericol, drepturile și libertățile individuale primează. De acest lucru nu au ținut cont guvernanții noștri, și au încălcat sistematic și cu premeditare drepturile și libertățile individuale, totul în scopul asigurării sănătății publice. Că aceste măsuri au fost complet inutile și lipsite de orice fel de rezultate pozitive, se poate vedea limpede din situația actuală a sănătății publice – 100 de decese pe zi datorate covid, sute de internări, mii de carantinați și izolați la domiciliu, peste 30 de mii de infectări doar în capitală. Deci, măsurile luate nu au avut efectul scontat, ba mai mult, au avut efecte extrem de negative asupra societății. În consecință, cei care au pus în practică acest măsuri trebuie să răspundă în fața legii pentru situația gravă în care au adus tot ceea ce înseamnă stat de drept și democrație în România.
De asemenea acuzăm lipsa de reacție a Ministerului Public care, conform articolului 131, alineatul 1 din Constituție, reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor. Ministerul Public nu și-a respectat obligațiile prevăzute de Constituție, iar prin lipsa de reacție la dictatele impuse populației de către Guvern împotriva libertăților și drepturilor cetățenești, a contribuit în mod direct la situația dezastroasă în care se află țara, ceea ce înseamnă complicitate la infracțiune deosebit de gravă. Conform articolului 48 din Codul Penal, complice este persoana care, cu intenţie, înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, iar coautorul, instigatorul şi complicele la o infracţiune săvârşită cu intenţie se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor.
De asemenea acuzăm Curtea Constituțională că nu s-a sesizat din oficiu în ceea ce privește încălcarea evidentă, sistematică și flagrantă a Constituției de către Președinte, Guvern și instituțiile subordonate acestora. Curtea Constituțională se face complice la încălcarea drepturilor și libertăților individuale ale cetățenilor Republicii România în perioada instituirii pandemiei de SARS-nCoV-2.
În aceeași ordine de idei, avem toate motivele să credem că statul român, în frunte cu Președintele țării și instituțiile reprezentative din domeniul medical, respectiv Ministerul Sănătății, au adoptat recomandările Orgaizației Mondiale a Sănătății în probleama pandemiei SARS-nCoV-2, în literă de lege, deși, repetăm, aceastea nu erau decât niște recomandări, statele având în această situație libertatea de a lua ce măsuri crede că sunt potrivite. Tot ceea ce OMS a recomandat, statul român a pus în practică sub formă de lege, lege care a încălcat drepturile și libertățile cetățenilor statului. Practic, OMS a intervenit, indirect, prin recomandările propuse, în actele legislative interne ale țării, depășindu-și astfel cu mult statutul și atribuțiile. Din acest motiv, considerăm că statul român a fost aservit unor interese străine, iar asta se încadrează la infracțiunea de trădare, așa cum apare în articolul 394, litera c, din noul Cod Penal al României. Pentru această faptă considerăm că cea mai mare vină o poartă Ministerul Sănătății, împreună cu întregul său cabinet de secretari de stat și consilieri în domeniul medical, și din acest motiv aceștia, în primul rând, trebuie să răspundă pentru faptele lor în fața legii.
Nu în ultimul rând, aducem în atenție faptul că statul român a eșuat în a își îndeplini obligația de a promova respectarea universală şi efectivă a drepturilor şi libertăţilor omului, tocmai prin exemplul propriu negativ.
În același timp, ținem să menționăm că oricărui cetățean al unui stat de drept, cum este și România, i se garantează o cale de recurs efectivă atunci când drepturile sau libertățile i-au fost violate, așa cum reiese din preambulul PACTULUI INTERNAŢIONAL CU PRIVIRE LA DREPTURILE CIVILE ŞI POLITICE.
În temeiul articolului 2, alineatul 3 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice, statele părţi la acest pact se angajează să garanteze că orice persoană ale cărei drepturi sau libertăţi recunoscute în Pact au fost violate va dispune de o cale de recurs efectivă, chiar atunci când încălcarea a fost comisă de persoane acţionând în exerciţiul funcţiunilor lor oficiale.
În continuarea capetelor de acuzare, considerăm că este necesar să menționăm un alt aspect deosebit de grav, care se poate proba prin investigații amănunțite, și anume că unele tratamente intraspitalicești împotriva virusului sars-ncov-2, care se folosesc inclusiv în spitalele din România, nu au fost pe deplin testate în prealabil, și mai mult decât atât, au drept rezultat înrăutățirea sănătății pacientului, sau chiar, în ultimă instanță, decesul acestuia. În consecință, invocăm articolul 7 din partea a doua a Pactului Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice, care spune că nimeni nu va fi supus torturii şi nici unor pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante. În special, este interzis ca o persoană să fie supusă, fără consimţământul său, unei experienţe medicale sau ştiinţifice. Considerăm că există suficiente dovezi care să susțină faptul că unii pacienți tratați pentru sars-ncov-2 de pe teritoriul României sunt supuși fără consimțământul lor unor experiențe medicale. Ministerul Sănătății și cadrele din subordine vor trebui să explice în detaliu situația în fața unei comisii de etică și integritate și mai apoi în fața unei instanțe de judecată.
În ultimul rând, este de datoria noastră ca cetățeni, să contestăm constituționalitatea legii 55 pe 2020, lege pe care statul român și-a înfăptuit abuzul de putere. Legea 55 abuzează în mod nejustificat de articolul 53, alineatele 1 și 2 din Constituția României privind îngrădirea unor drepturi și libertăți în caz de situație extraordinară cum ar fi, printre altele, un pericol iminent la adresa sănătății publice. Considerăm ca statul a invocat în mod nejustificat articolul 53, deoarece acel pericol iminent la adresa sănătății publice pur și simplu nu a existat în niciun moment, pe toată perioada instituirii pandemiei. În ciuda opiniei unei anumite părți a specialiștilor și a autorităților române, această pandemie nu a fost cu nimic mai gravă decât nicio alta din istoria recentă. În fond, se pune problema dacă într-adevăr aceasta chiar a fost o pandemie sau doar epidemie mult exagerată. Dat fiind faptul ca Organizația Mondială a Sanătății a modificat în 2009 nomenclatorul epidemiilor și pandemiilor, astfel că pandemia face referire astăzi la existența unui patogen nou, față de care populația lumii nu are un sistem natural de apărare, adică nu este imunizată, (față de denumirea inițială a pandemiei, care făcea referire la existența atât a unui patogen nou față de care populația nu are un sistem de apărare, cât și existența unui număr considerabil de decese la nivel mondial datorită acelui patogen) tindem să credem că există o lipsă gravă de transparență la nivelul acestei instituții, care este cunoscută ca având mai degrabă un caracter politic decât medical.
Legea nr. 55 pe 2020, votată în Parlament și promulgată de Președintele României, a creat un precedent periculos într-un stat democratic. Restricțiile prevăzute în această lege depășesc cu mult orice măsură rezonabilă de protecție a sănătății publice, chiar și în caz de urgență majoră. Considerăm că această lege este neconstituțională, și propunem să fie analizată în amănunt de către Curtea Constituțională a României și de către instituțiile internaționale pentru protecția drepturilor și libertăților oamenilor. Iar dacă Curtea Constituțională și-a dat girul pentru această lege, atunci se face complice la infracțiune. Legea votată a îngăduit instituțiilor statului român să facă abuz de putere. Un astfel de abuz a fost comis de către Președintele României, prin instituirea stării de urgență, moment în care țara a început să fie guvernată, pentru o perioadă de timp, nu prin legi organice, ci prin ordonanțe militare. Considerăm că această măsură a încălcat fără drept de apel toate legile țării în vigoare și tratatele internaționale. Ordonanțele militare nu se pot institui decât în cea mai gravă situație cu putință, atunci când însăși integritatea statală și teritorială sunt în pericol iminent, și acest lucru se întâmplă doar când țara se află în stare de război cu un alt stat, sau în război civil, iar granțiele teritoriale nu mai pot fi garantate. Or, măsura de guvernare a țării prin decrete militare în afara unui astfel de pericol este o încălcare a legilor țării și a tratatelor internaționale, și trebuie pedepsită în consecință. Considerăm de asemenea că scoaterea armatei pe străzi în acea perioadă, a avut un impact deosebit de grav asupra moralului populației, și a instaurat fără niciun discernământ panica în sânul societății, panică ce se menține și astăzi. Statul trebuie să răspundă în fața legilor naționale și internaționale pentru terorizarea propriilor cetățeni în mod nejustificat și într-o manieră totalitară care aduce aminte de regimurile fasciste și comuniste din perioada anilor ’40-’50.
Date fiind argumentele aduse în prezentul memoriu, cu privire la nerespectarea mai multor articole din Constituție și din tratatele internaționale la care România este parte, cu privire la legi, drepturi și libertăți cetățenești, de către Președinte și instituțiile statului, în speță Guvern și Parlament, ca de asemenea de către instituțiile care aveau obligativitatea să apere respectarea legilor fundamentale ale țării, avem toate motivele să credem că acuzațiile de fond aduse acestora vor face în cel mai scurt timp obiectul unei investigații serioase și a unei inspecții judiciare, care să ateste veridicitatea acuzațiilor aduse și vinovăția inculpaților. Recomandăm verificarea amănunțită de către un expert în drept constituțional și internațional a acestui memoriu, și prezentarea unei opinii obiective și imparțiale a acestuia asupra posibilității de încadrare în Codul Penal și de procedură penală a infracțiunilor de încălcare a Constituției și a tratatelor internaționale în vigoare ce privesc drepturile și libertățile cetățenești, în afara oricărui conflict armat intern sau extern sau a unui pericol iminent al adresa sănătății publice.
Autor (în numele societății civile aflată în moarte clinică) – Marius Davidescu, liber cugetător, cetățean cu drepturi depline al Republicii România.
Date, statistici, studii stiintifice, implicari sociale
24.03.2020
Acum mai bine de 6 luni scriam un studiu, de nespecialist, dar foarte bine documentat (zic eu), cu privire la asa zisa pandemie de coronavirus. De la bun inceput treaba mi-a mirosit urat. Parca totul facea parte dintr-un scenariu bine pus la punct. Am refuzat cu desavarsire sa cred aberatiile care mi se bagau pe gat in mass-media, si am pornit intr-o investigatie personala, mai ales dupa ce statul a inceput sa atenteze la drepturile si libertatile mele cetatenesti si sa incalce sistematic constitutia, totul in numele sanatatii publice si securitatii statului. Astfel ca am inceput sa ma documentez cu ajutorul marelui internet. Informatiile sunt acolo, dar e nevoie de multa, foarte multa rabdare si sa sapi adanc pentru a le parcurge si a le pune cap la cap pentru a trage o concluzie. Chiar daca a trecut ceva timp de cand am scris eseul, informatiile inca sunt valabile. Unele statistici s-au schimbat, dar asta s-a datorat unor vicii de procedura printre care umflarea superficiala a cifrelor deceselor si infectarilor. Tocmai de aceea m-am hotarat sa il public si aici pentru a fi parcurs de cine are rabdare sa lectureze. Studiul l-am trimis la momentul respectiv unor apropiati, care, in cea mai mare parte a lor sunt convins ca nu l-au parcurs, in primul rand pentru ca era de mare intindere (cine ar fi citit un eseu de peste 30 de pagini?), si in al doilea rand pentru ca era scris de mine, care nu sunt specialist, deci nu stiu nimic. Astfel ca s-au multumit cu informatiile puse pe tava si gata digerate oferite de mass-media, care este specialista in arta manipularii (asta daca mai avea cineva vreo indoiala). Acestia au refuzat sa gandeasca problema si cu mintea lor. Au lasat pe altii sa gandeasca pentru ei. Si rau au facut. In loc sa gandeasca lucid, au preferat sa se teama si au crezut toate minciunile sfruntate prezentate drept adevaruri incontestabile de catre prevestitorii apocalipsei, cei mai multi dintre acestia fiind demnitari de rang inalt. Nu spun ca concluziile la care eu am ajuns reprezinta adevarul absolut, dar cu siguranta sunt informatii cat se poate de relevante care ofera o alta dimensiune acestei asa zise pandemii mondiale. Mentionez ca studiul meu nu se incadreza in sfera teoriilor conspirationiste, (desi azi, daca nu esti de acord cu ce spun specialistii esti imediat catalogat drept conspirationist) ci reprezinta mai degraba un exercitiu de gandire. Macar atat putem sa facem, nefiind specialisti, sa avem nebunia de a gandi cu mintea noastra si sa tragem propriile concluzii, cu riscul de a fi ostracizati de catre ceilalti sau chiar de a ne afla in eroare. Pentru ca exist si pentru ca gandesc, si mai ales pentru ca (inca) sunt liber sa fac asta, am dreptul sa am o opinie, chiar cu riscul de a nu avea dreptate. Asta este una dintre valorile fundamentale ale democratiei. Nu am nimic sa imi reprosez, pentru ca cel putin am gandit cu mintea mea cum am stiut mai bine, si nu m-am lasat manipulat de nimeni, in timp ce restul au lancezit in vesnicul somn al ratiunii care naste monstri. Public aici studiul meu cu completari si adaugiri. Lipsesc diacriticele si sunt probabil prezente greseli gramaticale, fapt pentru care imi cer iertare atat cititorilor cat si limbii romane. Vin si spun in apararea mea, ca sunt altii care macelaresc zi de zi limba romana din postura de ministrii, nu asa cum fac eu din postura mea de liber cugetator.
*
Aceasta este o investigatie personala pentru limpezirea mintii in aceste vremuri tulburi si nu reprezinta un studiu stiintific.
Motto – Lipsa de informatie conduce la frica, si frica este o arma de distrugere in masa.
Situatia actuala
Nu mai e nevoie sa repetam faptul ca traim vremuri memorabile, in cel mai negativ sens cu putinta. Lumea se afla poate in cea mai mare criza umanitara si economica de dupa al doilea razboi mondial. Toate previziunile sunt sumbre, in special economice. Va urma fara indoiala o depresiune, o criza economica de proportii colosale, care le va depasi prin anvergura pe cele din 1929 si 2008. Sistemul capitalist se clatina din temelii, vor supravietuii probabil doar acele state unde nu exista piata libera de schimb si unde statul detine controlul asupra intregii economii – China, Cuba, Venezuela, Coreea de Nord. State pe care capitalistii le aratau cu degetul. Pentru ca si statele capitaliste sa supravietuiasca va fi nevoie de o schimbare de regim politic la nivel global. Este lumea pregatita pentru asta? Sa fie oare aceasta criza apusul democratiilor?
De stiut despre coronavirusuri
Dar nu despre economie vreau sa vorbesc acum, ci despre tot ceea ce nu inteleg legat de aceasta criza epidemiologica mondiala. De la bun inceput povestea mi s-a parut cusuta cu ata alba. Ok, exista un virus, nu e nici primul nici ultimul. Se raspandeste cu repeziciune, nimic nou in asta. Ucide oameni, nici aici ceva nou. Si totusi, acest virus a creat pe langa o pandemie epidemiologica, una a fricii. Astazi pandemia fricii este mai mare decat pandemia cauzata de virus. De ce a luat-o lumea razna? Si nu lumea, cat mai ales statele?
In primul rand ne putem intreba de ce s-a declarat pandemie de la bun inceput? Pentru ca aceasta decizie a schimbat radical felul in care statele au reactionat. Aceasta decizie a atras dupa sine implementarea anumitor protocoale din partea statelor lumii, protocoale care nu ar fi putut fi initiate decat in anumite situatii exceptionale. Reactiile au fost in lant – mai intai Organizatia Mondiala a Sanatatii a decretat pandemie, aceast lucru a atras dupa sine reactia statelor, care au initiat protocoalele standard pentru situatii de urgenta. Statele au declarant, rand pe rand, stare de urgenta, indiferent de numarul persoanelor infectate – au existat tari in care s-a declarat stare de urgenta cu doar 20 de cazuri confirmate de contaminare, ceea ce este o aberatie. Aceasta stare de urgenta a permis statelor sa treaca peste multe drepturi si libertati cetatenesti, a permis interventia agresiva a statului in economie, pe o piata asa zis libera, a permis deblocarea de fonduri pentru achizitii necesare in starile de urgenta (nu stim de exemplu ce anume a achiztionat statul roman in aceste doua saptamani, pentru ca masti de protectie nu prea exista, teste pentru depistarea virusului nu prea exista, dezinfectanti in spitale mai rar, nu exista nici macar suficienta aparatura pentru cazurile foarte grave, si asa mai departe). In acest moment dupa doua saptamani de cand marea majoritate a statelor din Europa au decretat stare de urgenta, situatia este cat se poate de proasta. Oamenii sunt arestati al domiciliu, magazinele sunt inchise, exceptie cele alimentare, marile centre comerciale sunt inchise, micile afaceri sunt inchise, toate activitatile culturale au fost suspendate, oamenii au inceput sa fie bagati in somaj tehnic obligatoriu si nu mai au voie sa se adune in grupuri mai mari de trei persoane. Nu mai functioneaza decat farmaciile si supermarketurile. In unele state s-a instaurat legea martiala, armata a iesit pe strazi si asigura ordinea si disciplina, iar cetatenii nu mai au voie sa iasa din casa decat pentru nevoile elementare – hrana si medicamente, si ele rationalizate. In alte state, cetatenii sunt urmariti 24 din 24 prin intermediul telefoanelor mobile (Israel), pentru ca statul sa stie in fiecare moment unde se afla fiecare cetatean. Aceasta masura va fi in curand adoptata si de alte state. Si in tara noastra s-au luat masuri asemanatoare, armata a fost mobilizata, oamenii pentru a iesi din casa au nevoie de… foaie de parcurs, exista zeci de mii de persoane in carantina la domiciliu, si alte cateva mii in carantina institutionalizata, desi in tara noastra exista aproximativ 600 de cazuri confirmate, si la ora actuala sase decese (trebuie mentionat faptul ca toti cei care au murit aveau varsta de peste 70 de ani si sufereau de alte afectiuni cronice, dintre care unul suferea de cancer in faza terminala, iar un altul a fost confirmat cu acest virus dupa deces…) si cu toate acestea, in statistica oficiala acesti pacienti figureaza ca fiind rapusi de temutul coronavirus. Oricine moare in aceste zile, cauza nu poate fi alta decat coronavirusul. Statistica pentru celelalte cauze de deces nici nu mai exista. Traim vremuri demente. Presedintele tarii noastre a declarat cu multa incredre urmatoarele – Vreau ca fiecare român să înțeleagă că nu ne vom opri și vom lua măsuri chiar mai dure în momentul în care vor deveni absolut obligatorii pentru limitarea răspândirii virusului”. Ce inseamna masuri mai dure? Urmatorul pas pare a fi instaurarea legii martiale – o tara aflata sub control militar precum tarile bananiere din Africa centrala. Ce presupune aceasta masura? Inchiderea definitiva a granitelor, interzicerea cu desavarsire a deplasarii persoanelor in afara locuintei, instaurarea unei carantine generale la nivel de tara, scoaterea armatei pe strazi, inchiderea oraselor, filtre cu paza militara la fiecare colt de strada, si blocarea definitiva a economiei. Acest scenariu postapocaliptic devine tot mai real si nu putem sa nu ne intrebam ce se afla de fapt in spatele acestei isterii generale. In Franta urmeaza sa se introduca o masura specifcica unui stat totalitar de sorginte fascista – niciun cetatean nu mai are voie sa paraseasca resedinta la mai mult de un kilometru, si maxim o ora pe zi. Poftim democratie in 2020 si respectarea drepturilor omului in tara lui liberte, egalite, fraternite.
Primul lucru pe care trebuie sa il facem din capul locului, este sa intelegem notiunea de virus si notiunea de afectiune sau boala. In primul rand, trebuie sa diferentiem virusul de boala. La fel cum se procedeaza in cazul HIV. HIV este virusul, iar SIDA este boala. Acest virus este denumit international Severe acute respiratory syndrome coronavirus 2 (SARS-CoV-2), adica sindromul respirator sever acut coronavirus 2 (SARS-CoV-2), pentru ca seamana cu SARS-CoV-1 ca si structura moleculara, SARS-CoV-1 care este ruda cu SARS. E familie mare. Dar fiti pe faza. SARS, bunicul, (o sa i spunem Bobita), adica sindromul respirator sever acut, este de origine animala, si este cauzat de virusuri, bacterii, sau paraziti transmisi de la animale la oameni. Apoi, SARS-CoV-1, tatal, (o sa i spunem Dorel) este cauzat exclusiv de un virus, mai exact de un coronavirus (ca de aceea apare CoV in denumire). Boala care cauzeaza fataltitati este aceeasi, sindromul respirator acut sever, dar cauza este alta, de natura virala. Dar boala nu se manifesta tot timpul la toti pacientii, ci mai ales la cei care au deja alte afectiuni grave. Apoi, SARS-CoV-2, fiul (o sa i spunem Giani), este cauzat tot de un coronavirus, boala cauzata este aceeasi, sindromul respirator sever acut, iar cauza este tot virala (evident, din moment ce vorbim de un coronavirus). Toti astia trei, seamana bine intre ei, ca sunt rude, dar tatal seamana mai bine cu fiul, ca amandoi sunt virusi, in timp ce bunicul poate sa fie, fie virus, fie bacterie, fie parazit. Ba mai mult decat atat, fiul, Giani, seamana atat de bine cu tatal, Dorel, incat sunt foarte greu de diferentiat. Ambii, cand ies in oras folosesc acelasi parfum, acelasi costum si au aceleasi replici de agatat. Lor le place sa se agate de o enzima din corpul uman, numita ACE2 (pe englezeste Angiotensin-converting enzyme 2, sau mai pe romaneste angiotensin 2). Enzima asta, are si ea un rol important in corpul omului, ca orice alt lucru, ca Natura, Dumnezeu, sau cum vreti sa I spuneti, nu a pus nimic in plus sau inutil in corpul uman. Aceasta enzima este zapacita de cap de vrajeala lui Dorel si a lui Giani, incat il invita pe unul dintre ei acasa la ea, adica in corpul uman. Si uite asa, Giani, adica SARS-CoV-2, ajunge sa joace in deplasare, cum se spune. Daca stapanul e puternic (sistemul imunitar), si intrusul este tare in gura, atunci Giani fuge pe geam, daca insa stapanul e slabit si mai are si alti musafiri nepoftiti in casa (adica alte afectiuni) atunci e mai greu sa scapi de Giani, si te pricopsesti cu o pneumonie de mai toata frumusetea, si poti chiar sa si mori. Mai exista si posibilitatea ca stapanul sa o dea la pace cu intrusul, si asta inseamna sa fii asimptomatic. Giani sta bine mersi, nu deranjeaza gazda, dar cateodata isi trimite verisorii la aia cu casa vraiste. Asa ca tot ce poti sa faci este sa mergi pe profilaxie, adica sa te protejezi, sa previi. Te speli pe maini (virusii astia sunt niste nespalati, nu place apa si sapunul) sa iti primenesti casa (adica sa iti intaresti sistemul imunitar), si altele asemenea. Pentru ca Giani este un pustan, el inca nu s-a facut cunoscut prin cartier, si in mare parte face scandal. Cu timpul, asa cum s-a intamplat si cu stra-stra bunicii sai din familia coronavirus, oamenii se vor obisnuii cu el si i vor ghicii toate smecheriile. Pana atunci insa, o sa cam fie deranj.
Asta a fost asa, o scurta povestioara ca sa inteleaga toata lumea cum sta treaba cu virusii astia din familia lui Coronavirus.
Deci trebuie sa stim ca termenul de COVID19, este afectiunea cauzata de SARS-CoV-2. COVID19, tradus in romaneste inseamna boala coronavirus din 2019. Destul de ambigua denumirea, tinand cont ca acum suntem in 2020.
Deci, coronavirus este un termen general, care include intreaga familie de virusuri cu coroana. Deci exista mai multe coronavirusuri, fiecare cu particularitatile sale, toate atacand sistemul respirator, dar fiind diferite prin modalitatea de a intra in structurile celulare ale organismului. Astfel ca avem coronavirus 229E, care este raspunzator de raceala comuna, apoi coronavirus NL63, care este raspunzator in mare parte de bronsite, apoi coronavirus OC43, si el cauzand doar raceala comuna, apoi coronavirus HKU1 care este foarte putin raspandit si destul de inofensiv, si ultimul cunoscut coronavirus MERS, responsabil pentru sindromul respirator din orientul mijlociu. Toate aceste coronavirusuri au aceeasi structura moleculara, au un invelis si cate o singura catena de acid ribonucleic (RNA). La fiecare insa difera modalitatea de a se cuibarii in organismul uman, fiecare folosind receptori diferiti care se gasesc deja in organismul uman. Ei sunt practic niste musafiri nepoftiti, si fac tot posibilul sa treaca neobservati de catre sistemul imunitar, care este stapanul casei. Cum fac asta? Se deghizeaza, intra in casa cu ajutorul anumitor receptori care sunt usor de manipulat, si nu mai vor sa plece. Ideea cu aceste coronavirusuri este ca ele, in firea lor de virusuri, nu vor sa omoare gazda, pentru ca astfel mor si ele, ideal pentru ele este sa traiasca in simbioza. Daca simbioza este realizata, atunci virusul va ramane in organism mult timp si va fi chiar transmis din generatie in generatie fara sa puna in pericol viata gazdelor. Deci, acest nou virus din familia coronavirusurilor, NU se numeste COVID19, dupa cum am vazut peste tot, COVID19 se numeste boala (coronavirus disease 19), boala care fie este o raceala banala, fie este o gripa mai puternica, fie in cazuri extreme sindrom respirator acut sever care se manifesta prin pneumonie. Numele este destul de nepotrivit, pentru ca afectiune cu coronavirus cauzeaza toate coronavirusurile. Este foarte important sa nu confundam virusul cu boala. Daca ai virusul, asta nu inseamna ca ai si boala, sau ca o vei dezvolta.
Lamuriri personale si statistici
Pandemia care nu a fost pandemie (2009-2010)
Prima intrebare – exista acest virus cu adevarat sau este o inventie cum spun unii adepti ai teoriilor conspirationiste? Nu putem sa ne indoim de faptul ca acest virus este o realitate – fie ca este facut in laborator, fie ca a aparut datorita unor mutatii, virusul exista si se raspandeste rapid, la fel de rapid ca orice alt virus din familia coronavirusurilor specifice gripei si racelii, care se transmite pe cale orala prin secretii nazale si bucale. Nu inteleg de ce aceasta panica generala – da, virusul racelii se transmite foarte usor, pentru ca circula prin aer. Este cel mai usor virus de transmis, datorita marilor aglomerari urbane. Asta nu e ceva nou, epidemiologii si virusologii cunosc foarte bine acest lucru, si totusi, ni se spune ca acest virus poate fi fatal – nu mai fatal decat oricare alt virus gripal in conditiile in care cei infectati prezinta si alte complicatii in special de natura respiratorie, ba mai mult decat atat, pana la ora actuala (24.03.2020), procentul de oameni ucisi de acest virus este 1.3% din totalul celor infectati. Retineti acest procent, pentru ca in sezonul 2017-2018, in SUA, au murit datorita epidemiei de gripa peste 60.000 de oameni. Atentie, 60.000!, si s-au inregistrat peste 900 de mii de spitalizari. In total peste 45 de milioane de oameni fiind afectati de gripa. Nu e de mirare acest lucru, americanii au poate cea mai proasta stare de sanatate din tarile civilizate. Destul de nasoale cifrele astea, si tousi, nu s-a decretat nicio stare de urgenta, lumea poate ca nici nu a aflat pana azi de aceasta epidemie care a lovit SUA. Iar in Italia, ca tot mor oamenii pe capete acolo, in acelasi sezon de epidemie 2017-2018, au murit 18.000 de oameni. Si totusi, desi la ora actuala in intreaga lume exista, conform Coronavirus COVID-19 Global Cases by the Center for Systems Science and Engineering (CSSE)at Johns Hopkins University (JHU)- https://coronavirus.jhu.edu/map.html, 367.457 de cazuri, si 16.113 decese, Organizatia Mondiala a Sanatatii a decretat pandemie si isterie generala, compromitand astfel economia a zeci de state. Nu mai mentionam faptul ca peste o suta de mii de persoane si-au revenit complet. Deci, despre ce este vorba de fapt cu acest coronavirus? De raspandit se raspandeste la fel ca oricare alt virus gripal, prin spori nasofaringiali si saliva, afecteaza in special pe cei cu sistemul imnuitar slabit si pe cei cu afectiuni cronice preexistente, adica batranii si cei care si-au batut joc de corpurile lor, la fel ca orice virus gripal, iar gradul de fatalitate este cu mult sub cel al unei gripe obisnuite. Si atunci, de ce haosul acesta? Cred ca avem tot dreptul sa ne punem niste intrebari si sa nu luam de-a gata informatiile asa zis oficiale care ni se baga pe gat in fiecare zi de catre mass-media si institutiile statului.
Si daca credeti ca exemplul cu epidemia din SUA nu este suficient, sa aducem in discutie de data asta o pandemie. Ultima mare pandemie mondiala a avut loc in perioada ianuarie 2009 – august 2010, si a afectat in special America centrala si de Nord. A pornit din Mexic si a afectat intreaga planeta, fiind cunoscuta sub numele generic de gripa porcina. A avut la baza virusul H1N1, virusul gripei spaniole din perioada 1918-1920, cu mutatii specifice, fiind denumit H1N1/09. Si acum cifrele. Asezati-va pe scaun. Pandemia din 2009-2010, a afectat intre 700 de milioane si 1.4 miliarde de oameni, dintr-un total de 6.8 miliarde, la acea data, si a ucis intre 150 de mii si 575 de mii de oameni! Cu mult peste pandemia gripei spaniole – sursele oficiale ( Kelly, Heath; Peck, Heidi A.; Laurie, Karen L.; Wu, Peng; Nishiura, Hiroshi; Cowling, Benjamin J. (5 August 2011). „The Age-Specific Cumulative Incidence of Infection with Pandemic Influenza H1N1 2009 Was Similar in Various Countries Prior to Vaccination” – „First Global Estimates of 2009 H1N1 Pandemic Mortality Released by CDC-Led Collaboration | CDC”. cdc.gov. 25 June 2012. – Roos, Robert (8 August 2011). „Study puts global 2009 H1N1 infection rate at 11% to 21%”. Center for Infectious Disease Research and Policy.
Asadar, intre 11 si 21% din populatia lumii a fost infectata de acest virus in perioada pandemiei din 2009-2010. Interesant. Cifrele sunt totusi cam labartate si vom vedea de ce. La fel ca si coronavirusul de azi, H1N1/09 a cauzat in putine cazuri pneumonie sau sindrom repsirator acut, in special in cazul persoanelor cu infectii respiratorii preexistente. In ciuda acestor cifre terifiante, economia lumii nu a intrat in colaps, nu s-au inchis granite, nu s-au inchis scoli, oamenii nu au fost obligati sa stea in casa, nu a iesit armata pe strazi, etc. Lumea si-a vazut in mare parte de treaba. Si atunci, de ce astazi Organizatia Mondiala a Sanatatii a decretat pandemie modiala, la un numar de 367 de mii de cazuri in patru luni?! Avem multe semne de intrebare.
Sa ramanem tousi la pandemia din 2009-2010, pentru ca vom invata multe din ce s-a intamplat acolo, si cred ca putem prezice ce urmeaza sa se intample cu pandemia de coronavirus. In 2009 a existat si un vaccin impotriva virusului H1N1, vaccin realizat de multinationala farmaceutica GlaxoSmithKlein din Marea Britanie, si patentat in 2006. Vaccinul s-a numit Pandemrix, si a fost distribuit in intreaga lume, cu precadere in Uniunea Europeana, 11.2 milioane de doze ajungand doar in Marea Britanie care a initiat atunci un program masiv de vaccinare a populatiei (decembrie 2009).
In August 2010, Compania nationala a medicamentelor din Suedia si Institutul national al sanatatii din Finlanda, au demarat investigatii cu privire la acest vaccin si la efectele adverse severe pe care acesta la poate avea. Investigatiile au scos la iveala faptul ca acest vaccin este responsabil de declansarea unor boli autoimune in randul copiilor cu varsta intre 12 si 16 ani. Simptomele pe care acestia le-au prezentat erau caracteristice afectiunii numita narcolepsie, o afectiune care afecteaza ciclurile neurologice de somn si trezit. Pacientii adorm involuntar sau excesiv in cursul zilei si isi pierd rezistenta musculara, iar calitatea somnului nu este una buna.
In February 2011, THL concluded that there is a clear connection between the Pandemrix vaccination campaign of 2009 and 2010 and the narcolepsy epidemic in Finland. The probability of developing narcolepsy was determined to be nine times higher in those who received the Pandemrix vaccination than those who didn’t. A total of 152 cases of narcolepsy have been found in Finland during 2009–2010, and ninety percent of them had received the Pandemrix vaccination. Authorities believe that the number of cases may still increase.[24][25][26]
At the end of March 2011, an MPA press release stated: „Results from a Swedish registry based cohort study indicate a 4-fold increased risk of narcolepsy in children and adolescents below the age of 20 vaccinated with Pandemrix, compared to children of the same age that were not vaccinated.”[27] The same study found no increased risk in adults who were vaccinated with Pandemrix. While cautioning that the increase in risk for children is still uncertain in magnitude, it recommends they not be vaccinated. Surse – „THL: Pandemrixilla ja narkolepsialla on selvä yhteys”. Mtv3.fi. Retrieved 8 September 2018. ^„Terveyden ja hyvinvoinnin laitos – THL”. Terveyden ja hyvinvoinnin laitos. Archived from the original on 5 September 2012. Retrieved 8 September 2018. ^„Narkolepsia ja sikainfluenssarokote – THL”. Terveyden ja hyvinvoinnin laitos. Retrieved 8 September 2018. (Wikipedia)
Lasand la o parte efectele adeverse ale acestui vaccin, pentru ca nu asta intereseaza aici, observam un lucru. Compania GSK a patentat un vaccin impotriva H1N1 inca din 2006, cu trei ani inainte de izbugnirea pandemiei, desi ultima pandemie de H1N1 avusese loc in Rusia in anii 1977-1978, pandemie despre care nu se stie nimic tinand cont ca in acea perioada vorbim de Ruisa sovietica. Deci, GSK patenteaza un vaccin in 2006 exact impotriva H1N1, in caz de nevoie. Au presimtit tehnicienii de acolo ca urmeaza o pandemie exact de gripa porcina, foarte buna intuitia lor. Apoi, Comisia Europeana i da aprobarea de folosinta in septembrie 2009, la recomandarea Agentiei Europene de Medicina, exact dupa ce Organizatia Mondiala a Sanatatii declara pandemie de gripa porcina. Cam multe coincidente. Deci la declararea pandemiei, exista deja un vaccin special pentru oprirea pandemiei.
Nu mai vorbim de faptul ca, desi vaccinul a trecut printr-o serie de teste clinice, pentru a observa cat de stabil este, in prospectul vaccinului nu figura ca si reactii adverse narcolepsia, dar figurau altele – cum ar fi febra, durere de cap, diaree, voma, oboseala, dureri musculare si de inchieturi, la 1 din 10 persoane, pana la crize de epilepsie, soc anafilactic, encefalomielita sau sindromul Guillan-Barre, la unul din zece mii de persoane. Nu stim pe cate persoane s-au realizat cu adevarat aceste teste clinice, cert este faptul ca aceste teste nu au cuprins intreaga paleta de afectiuni si reactii adeverse ale vaccinului.
Apoi, in ianuarie 2010, un reputat medic si deputat german pe nume Wolfgang Wodarg, facea cateva afirmatii care ar trebui sa ne puna pe ganduri pe noi, cei care traim azi aceste vremuri tembele. Ce spune acest doctor? Ca mai multe companii farmaceutice au organizat o campanie de panica in randul populatiei pentru a pune presiune pe Organizatia Mondiala a Sanatatii pentru a declara o falsa pandemie, astfel incat aceste companii sa poata vinde vaccinuri! Acesta mai spune ca toata aceasta campanie de manipulare a inceput in Mexico City (locul de unde si pornit pandemia de H1N1) atunci cand in jur de 100 de cazuri normale de gripa au fost declarate ca fiind inceputul unei pandemii mondiale, fara sa existe nicio baza stiintifica asupra acestei afirmatii. Si acum ceva interesant – acelasi Wodarg spune ca, OMS in cooperare cu marile companii farmaceutice si cu cercetatorii lor, au redefinit in nomenclatorul medical, termenul de pandemie – astfel ca pandemie nu mai este atunci cand un numar enorm de oameni au contractat o boala si au murit, din definitia existenta, cu una care spune ca pandemie este atunci cand exista un virus care se reapandeste dincolo de granite si fata de care oamenii nu au imunitate. Sa doevdesti ca oamenii nu au imunitate este mai usor decat sa deovedesti ca oamenii mor din cauza gripei, pentru ca in primul rand ai nevoie de niste oameni morti. De unde i scoti? Pe 12 aprilie 2010, Keiji Fukuda, la momentul respectiv expertul de top in virusi al OMS, a recunoscut ca au existat niste neclaritati in ceea ce priveste comunicarea, si ca intr-adevar acest virus s-a dovedit a fi nu atat de fatal pe cat s-a crezut (desi statistica spune ca a infectat intre 700 de mii si 1.4 miliarde de oameni). Deci cifrele au fost mult labartate, doar de dragul instaurarii pandemiei. Apoi, Margaret Chan, directorul general de atunci al OMS, a angajat 29 de experti epidemiologi din afara organizatiei pentru a conduce si intocmi un raport de investigatie cu privire la felul in care OMS a gestionat situatia. In 2010, Fiona Godlee, editor-sef al British Medical Journal, o publicatie de prestigiu in domeniu, a publicat un articol in care se spunea urmatorul lucru – In urma unei investigatii s-a descoperit faptul ca unii experti care au sfatuit Organizatia Mondiala a Sanatatii sa instaureze pandemia, aveau legaturi financiare cu companii farmaceutice care produceau antivirale si vaccinuri. – Fiona Godlee „Conflicts of interest and pandemic flu”. BMJ. Acele companii farmaceutice au facut profituri de peste 10 miliarde de dolari de pe urma acestei asa zise pandemii, prin vanzarea de antivirale si vaccinuri inutile.
“The world should of course be thankful that the 2009 influenza A/H1N1 pandemic proved such a damp squib. With so many fewer lives lost than had been predicted, it almost seems ungrateful to carp about the cost. But carp we must because the cost has been huge. Some countries—notably Poland—declined to join the panic buying of vaccines and antivirals triggered when the World Health Organization declared the pandemic a year ago this week. However, countries like France and the United Kingdom who have stockpiled drugs and vaccines are now busy unpicking vaccine contracts, selling unused vaccine to other countries, and sitting on huge piles of unused oseltamivir. Meanwhile drug companies have banked vast profits—$7bn (£4.8bn; €5.7bn) to $10bn from vaccines alone according to investment bank JP Morgan. Given the scale of public cost and private profit, it would seem important to know that WHO’s key decisions were free from commercial influence.
An investigation by the BMJ and the Bureau of Investigative Journalism, published this week, finds that this was far from the case. As reported by Deborah Cohen and Philip Carter, some of the experts advising WHO on the pandemic had declarable financial ties with drug companies that were producing antivirals and influenza vaccines. As an example, WHO’s guidance on the use of antivirals in a pandemic was authored by an influenza expert who at the same time was receiving payments from Roche, the manufacturer of oseltamivir (Tamiflu), for consultancy work and lecturing. Although most of the experts consulted by WHO made no secret of their industry ties … (June, 2010)”.
Sa mai spunem ca Roche este un gigant in domeniul farmaceutic si medical, fiind a doua companie farmaceutica din lume ca marime si capital, si care doar in anul 2018 a avut un profit de peste 56 de miliarde de franci elvetieni?
De ce nu suntem surprinsi? Wolfgang Wodrag a avut dreptate, totul a fost o mascarada la nivel global. Si vom reveni asupra acestui medic, pentru ca afirmatiile pe care le face, avand in spate o baza stiintifica si statistici, adica cifre, ceea ce le plac oamenilor in ziua de azi, vin sa sustina, fara drept de apel, ca aceasta pandemie de coronavirus nu este nimic altceva decat, daca nu o atitudine tendentioasa care ascunde interese meschine la mijloc a Organizatiei Mondiale a Sanatatii, cel putin o decizie hazardata.
Ce stim despre SARS-CoV-2
Eu unul, cand am auzit de panica asta generala cauzata de SARS CoV 2, m-am gandit in primul rand logic. Deci, mai intai, care sunt simptomele si cum se depisteaza. Am aflat ca simptomele sunt asemanatoare unei gripe sezoniere, (dureri in gat, tuse, febra, secretii nazale, dureri musculare). Ok, am zis, deci nu are nimic special (poate febra). Si atunci de ce este totusi special? Cum se raspandeste? Am aflat ca se raspandeste exact ca orice alt virus gripal, prin secretii nasofaringiene – tusesti sau stranuti, si atunci ai transmis virusul. Din aceasta cauza se si raspandeste foarte usor, fiind aeropurtat. Ok, atunci cum se trateaza? m-am intrebat. Am aflat ca nu exista un tratament special , se trateaza cu antivrale cu spectru larg (Tamiflu) si in cazuri severe, atunci cand apare pneumonia cauzata de sindromul respirator acut, cu surplus de oxigen prin intubare. Niciun doctor si nici o institutie nu a mentionat vreun minut de faptul ca acest virus, ca orice alt virus, declanseaza o reactie a sistemului imunitar. Sistemul imunitar este primul turn de aparare al organismului. Astfel, un sistem imunitar puternic va lupta bine cu virusul, iar un sistem imunitar slabit, va avea probleme, virusul putand fi in unele cazuri fatal, ca orice alt virus gripal care netratat corespunzator si profitand de organism slabit conduce la pneumonie. Bun. Pai si atunci de ce atata disperare? Din punct de vedere medical nu am gasit un raspuns, iar cifrele de la epidemiile si pandemiile anterioare nu vin deloc in sustinerea acestei pandemii. Pe de alta parte, am gasit raspuns in alt loc – in felul in care a abordat problema mass media si social media si in deciziile aberante ale institutiilor statului. Reactia a fost in lant, a fost nevoie doar de un stat sa declare pandemie, ca imediat toate i-au urmat exemplul. A fost nevoie de China, care acum aproape ca a eradicat virusul, fara vreo mare paguba economica, pentru ca si celelalte state sa-i urmeze. China a fost afectata in provincia Wuhan, impactul economic a fost aproape insesizabil, mai ales ca acolo vorbim de un sistem comunist, in care statul controleaza intreaga economie si de o populatie de cateva miliarde. In schimb statele democrate europene vor fi absolut disturse de aceasta pandemie din punct de vedere economic. Vorbim aici de state care au o populatie totala mai mica decat provincia Wuhan. Pentru Chinezi nu va urma dupa aceasta pandemie decat o perioada de extraordinara prosperitate. Triasca proletariatul.
Apoi m-am gandit, vazand atatea cazuri in mass-media, oare cum sunt depistate aceste cazuri? Cum se depisteaza virusul? Si am aflat niste informatii interesante. In primul rand acest test pentru SARS-CoV-2, este extrem de elaborat si de complicat incat nu poate fi efectuat intr-un spital oarecare, ci intr-o clinica sau intr-un institut specializat. Ca sa va faceti o idee ce presupune acest test – in primul rand se ia o mostra din cavitatea bucala a pacientului, cu un material steril care sub nicio forma nu trebuie sa fie contaminat. Apoi incepe partea de finete – in primul rand proba trebuie pastrata la o anumita temperatura si prelucrata in maxim 4 zile. Odata ajunsa in laborator, primul pas este extragerea ARN, adica a acidului ribonucleic. ARN ca si ADN sunt acizi nucleici care contin informatii genetice. Acest acid ribonucleic se gaseste in secventele de ADN. Pentru a fi extras este nevoie, in cazul in care extragerea se face manual, de anumite substante, sau reactivi, care scot in evidenta anumiti markeri specifici virusului, la fel ca atunci cand la lectia de chimie foloseam hartie de filtru pentru a depista bazicitatea si aciditatea apei. In cazul in care se face automat, este nevoie de kituri de test. Ce cauta epidemiologul este materialul genetic al virusului aflat in acidul ribonucleic. Acest procedeu se numeste pe englezeste PCR (polymerase chain reaction testing) adica reactie polimerica in lant. Exista o masinarie speciala care realizeaza aceasta reactie in lant, o masina care se numeste chiar asa, PCR machine. In aceasta masina au loc multiplicari succesive de ordinul sutelor de milioane a sirurilor de ADN. Nu mai intru in detalii specifice, ideea e ca acest procedeu este extrem de complicat si trebuie realizat in anumite conditii. Tocmai de aceea, exista situatii cand rezultatele sunt fie inconcludente, fie sunt fals pozitive, sau fals negative. Exista un procent ridicat de reusita (asa se spune de catre producatori, evident) dar nu este o metoda 100% sigura. Dar sa presupunem ca un pacient face acest test, si iese fals pozitiv, el nu e bolnav, dar testul spune altceva. Pacientul acesta intrat in contact cu zece persoane, prima masura este carantinarea lui si a celor 10 persoane cu care a intrat in contact. Si cele 10 persoane sunt testate, din cele 10, 9 sunt negative, si inca unul iese fals pozitiv, si el la randul a intrat in contact cu alte zece persoane, si asa mai departe. Astfel, intr-un timp relativ scurt, se ajunge la un numar urias de persoane carantinate fara sa fie infectati cu acest virus, si asta datorita unei erori, fie umane, fie tehnologice, chiar si de 0.1%. In aceasta situatie, metoda de testare trebuie sa fie 100% eficienta, nici macar 99%. Pentru ca daca metoda este 99% efiecienta, si 1% neeficienta, atunci avem o problema, si daca la un numar sa zicem de 1000 de teste efectuate avem 1% teste fals pozitive, asta inseamna 10 persoane care sunt carantinate perfect sanatoase plus toti contactii acelor 10 persoane care mai inseamna alte 100 de persoane. Si atunci ajungem la un numar exorbitant de mare de oameni scosi din functiunea muncii, in primul rand, iar efectul asupra economiei este catastrofal. Eu unul sunt curios daca tara noastra are toata aceasta aparatura moderna de testare pentru SARS-CoV-2, din moment ce in fiecare zi sunt confirmate alte zeci de persoane, si daca testele se efectueaza in conditii ideale.
Aici este una dintre probleme, testele fals positive sau neconcludente, pentru ca de aici vin statisticile, cifrele, care i hipnotizeaza pe toti. Fiind singura metoda de depistare, aceste teste pot fi manipulate cu buna stiinta (de exemplu kiturile de test, care, by the way, acum sunt produse in China de ordinul milioanelor) astfel incat mostrele sa fie de la bun inceput compromise, dar mai poate aparea si factorul uman sau lipsa de conditii ideale pentru testare si de tehnologia necesara. Referitor la aceste teste, pe site-ul lui Wolfgang Wodarg, cel care e demascat scamatoria din 2009, regasim o serie informatii care la prima vedere ne pot bulversa. Mai intai regasim un fragment dintr-un articol aparut pe site-ul pubmed.gov, o ramura a Librariei Americane de Medicina (https://www.nlm.nih.gov/) si ( https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/), articol aparut in limba chineza dar tradus si in engleza, cu urmatorul titlu – Potenial false-positive rate among the asympthomatic infected individuals in close contacts of COVID-19 patients – adica rata potenialelor rezultate fals pozitive in randul indivizilor asimptomatici infectati, in contact direct cu pacienti bolnavi de COVID19. Articolul este postat pe 5 martie, si spune urmatoarele – ca in aceste cazuri, de pacienti asimptomatici care au intrat in contact cu pacienti infectati, rezultatul pozitiv al testelor de depistare a acizilor nucelici, prin metoda descrisa mai sus sumar, singura valabila, mai mult de jumatate dintre acestia au fost raportati ca fiind falsi pozitivi. In aceasta situatie, cand jumatate din teste sunt fals pozitive, rezulta ca adevaratul numar de cazuri este cu 50% mai mic. Chiar si in cazul in care doar un sfert, deci 25% dintre cei testati sunt falsi pozitivi, tot este un numar extraodinar de mare, tinand cont de reglementarile draconice ale statelor privind carantina. Si atunci eu ma intreb, cate de eficiente sunt aceste teste?
Polymeric chain reaction test (test PCR), acesta este crocodilul din camera care trebuie demascat.
Apoi, pe data de 13 martie, comunicat din partea Agenzia Nova, o agentie de presa italiana de incredere (https://www.agenzianova.com/p/495/about-us), il citeaza pe presedintele Institutului de medicina italian Silvio Brusaferro, care intr-o conferinta de presa spune urmatoarele – pana la ora actuala, dupa cercetarile efectuate, exista confirmate doar doua decese din cauza coronavirus, cu varsta medie de 80.3 ani! Doar doua decese intr-o tara unde se presupune ca au murit de SARS-CoV-2 mii de oameni, rezultatul deceselor fiind corelat cu alte afectiuni cronice ale pacientilor in cauza. Datele nu sunt finale, pentru ca in fapt autoritatile sunt incapabile la acest moment sa diferentieze pe cei decedati din cauza SARS-CoV-2 de cei care au decedat din cazua altor afectiuni, inclusiv infectiile noscomiale luate din spitale.
Si de ce nu pot face cercetatorii si medicii afirmatii precise in aceasta privinta? In varianta cea mai grava SARS-CoV-2 cauzeaza pneumonie, ca toate SARS-urile, o pneumonie atipica, pentru ca este cauzata de altceva decat de microorganismele obisnuite. Pneumonia este cauzata cel mai des de infectii bacteriene. O pneumonie atipica este o pneumonie care nu este cauzata de o bacterie, ci de un virus sau de un alt microorganism. Semnalmentele sunt urmatoarele – lipsa de reactie la antibiotice, lipsa de sputa pulmonara (adica tuse neproductiva), inflamare pulmonara localizata in zone restranse ale plamanilor. Cu toate acestea, in general exista destul de putine semne fiziologice care sa indice prezenta unei pneumonii atipice. Si atunci, ni se spune ca pacientii au murit, pentru ca au facut pneumonie daorita infectarii cu SARS-CoV-2. (Din alta cauza nici nu poti sa mori datorita acest virus, cum de altfel orice virus gripal in ultima instanta, nu te poate ucide decat prin pneumonie). Deci, pacientii fac pneumonie si mor. Cum se stabileste ca pneumonia a fost cauzata de virus, si nu de o bacterie, de alt virus respirator, chiar un alt tip de coronavirus, de un oricare alt agent patogen, sau de o afectiune asociata, atunci cand vorbim de pacienti care prezinta deja mai multe afectiuni care le pun viata in pericol? Sa nu uitam ca pacientul testat pozitiv cu SARS-CoV-2, poate fi si asimptomatic. Se face o radiografie, daca plamanii apar opaci, atunci e vorba de pneumonie. Bun, pneumonia ca pneumonia, dar de care tip? Se administreaza antibiotice, si pneumonia nu dispare, deci nu e de natura bacteriana. Si atunci de ce natura e? O fi virala, deci pneumonie atipica. Pai auzi ce zice in dictionarul de medicina pulmonara (Behera, D. (2010). Textbook of pulmonary medicine (2nd ed.). New Delhi: Jaypee Brothers Medical Pub. pp. 391–94. ISBN978-81-8448-749-7.), ca cei cu sistemul imunitar compromis (de exemplu batranii sau cei cu boli grave precum cancerul) sunt predispusi sa dezvolte o pneumonie cauzata de cytomegalovirus, deci un alt virus. Problema cu virusii astia este ca sunt dati dracu, si nu apar pe radiografie. Singura metoda e testarea specifica de catre virusolog, care trebuie sa stabileasca ce fel de virus a cauzat pneumonia. Sa nu uitam ca toate virusurile gripale prezinta risc de pneumonie, iar cei cu pneumonie virala, au sanse mari sa dezvolte o pneumonie secundara de origine bacteriana datorata streptococului de plamani, streptococului auriu, sau Haemophilus influenza ( Murray and Nadel (2010). Chapter 31.). Noi nu vorbim aici de oameni sanatosi infectati, vorbim despre cei care au murit, pentru ca acestia umplu statisticile. Niciun om sanatos nu a murit datorita SARS-CoV-2.Din cate imi aduc bine aminte, spitalele sunt pline de streptococ auriu, si nu doar la noi. Un lucru interesant, nu am auzit pana acum de niciun caz de deces din cauza SARS-CoV-2 la domiciliu. Poate o fi fost, nu am gasit nicio statistica, dar este clar ca intr-o proportie covarsitoare, cei care au murit asa zis datorita infectarii cu acest virus, au murit in spitale. Am vazut cu totii cum spitalele din Lombardia nu mai faceau fata de bolnavi. Este evident ca conditiile spitalicesti, supraglomerarea, lipsa paturilor, au avut un rol important in rata mortalitatii, pentru ca datorita acestor conditii dificile, multi dintre pacienti au fost infectati cu agenti patogeni prezenti chiar in unitatile spitalicesti. Bun, se face testul, iese pozitiv pentru SARS-CoV-2. Intr-o saptamana pacientul moare. Intrebare de un milion de dolari, care a fost cauza decesului? Pacientul avea pneumonie, dar mai avea si alte afectiuni grave. Cum stabilesti ca pacientul a murit datorita pneumoniei cauzate de SARS-CoV-2? Pneumonia respectiva ar fi putut fi la fel de bine cauzata de alt tip de virus, sau de un stafilococ. Trebuie stabilit daca pacientul a dezvoltat pneumonia anterior sau posterior infectarii cu SARS-CoV-2. Se face istoricul medical. In cele mai multe cazuri, pacientii care au fost internati s-au prezentat deja cu afectiuni respiratorii grave, in speta pneumonie, si abia ulterior au fost testati si depistati pozitiv cu SARS-CoV-2, tocmai acesta a fost si motivul pentru care s-au prezantat la spital de la bun inceput. Nimeni nu merge la spital daca se simte bine. Aceasta observatie schimba total datele problemei. Este evident ca decesele s-au datorat intr-o proportie covarsitoare unor afectiuni respiatorii preexistente, coroborate cu alti factori cum ar fi varsta inaintata si alte afectiuni asociate. Si atunci cineva poate spune, da, dar daca acei pacienti aveau acele afectiuni respiratorii preexistente tocmai datorita infectarii cu SARS-CoV-2? Ei bine, acest lucru trebuie stabilit cu precizie. Trebuie verificat daca pacientul a avut contacte cu persoane infectate, daca a calatorit, i se face intregul itinerariu tinand cont de perioada de intubare a virusului, si asa mai departe. Nu mai asa se poate stabili fara niciun dubiu ca acea persoana a decedat datorita pneumoniei cauzata de virusul SARS-CoV-2. In nicio alta situatie nu se pot face afirmatii exhaustive. Aceasta este cea mai sigura metoda, si singura de altfel, de a pune un diagnostic corect si de a stabili cu certitudine cauza decesului.
Si cu toate astea, mass-media, insetata de stiri senzationale si de audienta, continua si la ora actuala sa afirme fara nicio sustinere stiintifica, ca toate decesele din Italia, de ordinul sutelor in fiecare zi, sunt datorate SARS-CoV-2. Si asta pentru ca nimeni nu se oboseste sa diferentieze virusul de boala. Da, virusul este cauza bolii, virusul SARS-CoV-2, este cauza sindromului respirator acut, care conduce in unele cazuri la pneumonie, si in alte cazuri la moarte. Sunt niste diferente de nuantare.
Aceeasi informatie eronata este preluata pe toate canalele media si online, si astfel se creeaza o adevarata isterie avand la baza doar o statistica rudimentara – ca niste oameni in mare majoritate foarte batrani mor in Italia datorita unor afectiuni cronice, printre care si pneumonie. Problema este ca nicio autoritate nu vine sa nege aceste informatii, si nu ne-am mira daca chiar autoritatile ar lasa in mod deliberat astfel de stiri in randul populatiei pentru o panica generala si o supunere fara comentarii in fata ordinelor venite de sus.
Dar poate ca unii dintre voi nu sunt suficient de convinsi de cifrele de mai sus. Ei bine, aflati ca exista un site care se cheama euromomo.eu, site care monitorizeaza rata mortalitatii in Europa – European monitoring of excess mortality for public health action. Printre tarile care participa la acest program, se numara si Italia. Daca aruncam un ochi pe grafice si pe statistici, vom observa un tipar de-a lungul anilor, si deasemenea vom vedea ca nu exista nicio anomalie in privinta deceslor in aceasta perioada in Italia. Graficul este unul normal pentru numarul de decese ce au loc in fiecare an in Italia. Faptul ca au murit in aceasta perioada cateva mii de oameni, nu iese din tiparul normal al deceselor la nivel national. Totul se afla in medie. Nu mor mai multi oameni decat mor in mod normal. Cifrele si statisticile nu mint, mai ales cand au baze stiintifice.
Cred ca acum isi dau seama oamenii ce insemna sa aiba o statistica live a deceselor in fiecare zi. Oare daca ar exista o statistica a celor care mor in fiecare zi de boli cardiovasculare sau de cancer, oamenii nu ar fi fost al fel de panicati? Poate ca nu, pentru ca bolile cardiovasculare si cancerul nu se transmit. Aici este marea panica si frica patologica de moarte. Sa ai o statistica live cu cati oameni mor de o afectiune pe care e posibil sa o iei si tu fara sa stii, ceva ce nu este in controlul tau, este de-a dreptul terifiant.
Cazurile China si Italia. Ce spun de fapt cifrele?
Dar sa ne oprim asupra celor doua focare majore ale SARS-CoV-2, si sa intelegem cu adevarat cifrele, nu doar sa le inghitim si sa ne panicam fara sa avem habar de ce se afla in spatele acestor statistici la prima vedere de-a dreptul inspaimantatoare. Deci sa vorbim despre China si Italia, tarile care au inregistrat cele mai mari pierderi de vieti sufletesti din lume. De ce au murit atatia oameni in China si de ce atatia in Italia?
China a inregistrat pana azi (24.03.2020), conform institutului John Hopkins (https://coronavirus.jhu.edu/map.html) un numar de 3281 de decese, dintre care majoritatea covarsitoare fiind in provincia Hubei, cu capitala la Wuhan. Aceasta regiune de 185.900 kilometrtii patrati, adaposteste o populatie de 58.500.000 de oameni (.https://en.wikipedia.org/wiki/Hubei). Deci cam de patru ori mai mult decat populatia Romaniei, pe o suprafata cu un sfert mai mica decat a Romaniei. Astfel ca exista destul de multa densitate a populatiei in aceasta regiune a Chinei. Apoi, daca aruncam un ochi pe site-ul CIA (Central Inteligence Agency – https://www.cia.gov/library/publications/resources/the-world-factbook/geos/print_ch.html) vom gasi cateva informatii, care coroborate cu situatia cauzata de SARS-CoV-2, ne vor da niste raspunsuri concludente. Astfel, conform CIA, speranta medie de viata in China este de 76.1 ani, intr-o tara unde, tot conform CIA , la categoria probleme de mediu spune asa – air pollution (greenhouse gases, sulfur dioxide particulates) from reliance on coal produces acid rain; China is the world’s largest single emitter of carbon dioxide from the burning of fossil fuels; Adica in China se cunoaste foarte bine faptul ca exista o adevarata problema ecologica in ceea ce priveste poluarea. Cel mai mare emitator de dioxid de carbon din lume. Se spune ca acest SARS-CoV-2 ataca plamanii cauzand pneumonie, iar aceasta este in fond cauza tuturor deceselor. Intr-o tara atat de poluata nu-i de mirare ca oamenii mor datorita problemelor respiratorii oricum si fara vreo infectie cu virus. Apoi, revenim al speranta de viata, 76 de ani. Care este statistica celor care au murit in China de SARS-Cov-2?
copii in varsta de pana la 10 ani – nu exista raportata nicio fatalitate.
copii si adolescenti cu varsta cuprinsa intre 10 si 19 ani, 0.2% din cazuri au rezultat in deces.
tineri cu varsta cuprinsa intre 20 si 29 de ani, 0.2% rata decesului
oameni cu varsta mijlocie intre 30 si 49 de ani, 0.2% rata decesului
oameni cu varsta cuprinsa intre 50 si 69 de ani – intre 0.4 si 3.6% rata deceselor
batranii cu varsta de peste 70 de ani – intre 6.2 si 20.2% rata decesului.
Bun. Insa aceste procente nu vorbesc decat de rata fatalitatii prin infectare cu SARS-CoV-2, nu spun nimic despre afectiunile preexistente ale pacientilor, care, dupa cum bine stim, sunt cauza majora a deceselor. Chiar si asa, ce ne spun aceste cifre? Ca rata fatalitilor este relativ mare la persoanele de peste 70 de ani. Bun. Ce spune statistica CIA? Ca speranta de viata medie in China este de 76 de ani. Atentie, speranta de viata medie. Adica media dintre barbati si femei, or, studiile arata ca numarul celor infectati este mai ridicat in randul barbatilor, datorita mai multor factori – printre care si fumatul. Nimeni nu vorbeste despre factorii adiacenti care pot facilita infectarea cu COVID19. Iar speranta de viata a barbatilor din China, conform CIA, este de 74 de ani, cu doua procente sub media generala care include si femeile. Interesant. Lasand la o parte poluarea, in China exista un procent foarte ridicat de fumatori in randul barbatilor. Desi nu exista date oficiale, se pare ca acest virus intra in plamanii persoanei infectate prin intermediul unei enzime care se gaseste pe suprafata plamanilor, dar si a arterelor si intestinelor. Aceasta enzima se numeste angiotensin 2 (ACE2) si are rol in reglarea tensiunii arteriale, surse neoficiale spun ca exista sanse mai mari ca virusul sa se lipeasca de aceasta enzima si astfel sa intre mai usor in plamani, in cazul persoanelor fumatoare. Fara indoiala ca fiind fumator esti predispus la mult mai multe boli si afectiuni decat un nefumator, iar faptul ca fumatul afecteaza si tensiunea arteriala, deci si aceasta enzima ACE2, pot exista legaturi directe. Apoi, dat fiind faptul ca numarul deceselor in China a fost mare in randul populatiei de pete 70 de ani (intre 6 si 20%), si tinand cont ca speranta de viata in China este de 74-76 de ani, fara sa mai luam in considerare nici macar afectiunile preexistente sau fumatul, ajungem la concluzia ca de fapt, toti acesti oameni care au murit asa zis din cauza coronavirusului, se aflau fie in preajma, fie atinsesera sau depasisera speranta medie de viata. Astfel, daca un barbat chinez a murit la 75 de ani de coronavirus, el de fapt, conform statisticii, a putut la fel de bine sa fi murit de cauze naturale, sau de afectiuni asociate varstei. Unde este panica? De ce toata lumea a luat-o razna cand au vazut cifrele? Asta inseamna sa nu ai stiinta din spatele cifrelor si a statisticilor. Sa nu te intereseze premisele care au condus la concluzie. Asta inseamna sa te lasi manipulat.
Mergem mai departe, in Italia. Nu stim cati oameni sunt fumatori in Italia, dar cifrele nu mint nici in acest caz.
Italia se afla acum pe primul loc la numarul de decese cauzate de coronavirus. Pana la ora actuala (24.03), inregistrandu-se 6.077 de decese, in special in zona Lombardia. Bun. Mergem din nou pe siteul CIA, si aflam urmatoarele. Italia are una dintre cele mai batrane populatii de pe planeta, fiind in top alaturi de Japonia, Singapore si Coreea de Sud. Speranta de viata medie la nastere, fiind de 82.5 ani, iar 22.08% din locuitorii peninsulei au peste 65 de ani. (https://www.cia.gov/library/publications/resources/the-world-factbook/geos/print_it.html
Si acum sa vedem statisticile cu infectare COVID19 soldate cu fatalitate, pentru ca asta intereseaza si asta baga oamenii in panica, numarul deceselor. Conform Organziatiei Mondiale a Sanatatii situatia in Italia la data de 23 martie este urmatoarea.
Copii sub 10 ani – nicio fatalitate
Copii si tineri cu varsta intre 10 si 19 ani – nicio fatalitate pana azi
Tineri si adulti cu varsta intre 20 si 29 de ani – nicio fatalitate
Adulti si oameni de varsta mijlocie 30-49 de ani – 0,3% fatalitate
Oameni cu varsta cuprinsa intre 50 si 69 de ani – intre 0,4 si 3,6% fatalitate.
Oameni de peste 70 de ani – intre 6,2 si 20,2% fatalitate.
Din nou, ca si in cazul Chinei, aceaste statistici nu vorbesc si de afectiunile preexistente, ci doar de cei confirmati cu COVID19 si decedati.
Astfel, cei care au decedat in jurul varstei de 80 de ani, plus sau minus, s-au incadrat in rata naturala a mortalitatii, ajungand in preajma, sau depasind speranta de viata medie. Rata mortalitatii in Italia, incluzand toti factorii de mediu, este de 10.7 decese la 1000 de locuitori. Este foarte posibil ca datorita aglomerarii urbane din regiunea Lombardia, regiune cu o suprafata de 23.844 kilometrii patrati si o populatie de 10,078,012 milioane de oameni, (https://en.wikipedia.org/wiki/Lombardy), rata mortalitaii naturale sa fie mult mai mare decat in restul Italiei. Si aceasta observatie este perfect justificata daca privim regiunile Italiei si numarul de locuitori din fiecare regiune – https://en.wikipedia.org/wiki/Regions_of_Italy. Lombardia conduce detasat, fiind cea mai populata regiune din intrega Italie. 16.67% din populatia Italiei se afla in Lombardia, desi regiunea este a treia ca si dimensiune, dupa Piemont si Sicilia. Lombardia are dublul locuitorilor oricarei regiuni din Italia. Cea mai apropiata de ea ca numar de locuitori fiind regiunea Lazio, cu o suprafata de 17.242 kilometrii patrati si o populatie de 5.897.635 locuitori. (https://en.wikipedia.org/wiki/Lazio). Si asta spune multe despre numarul deceselor din aceasta regiune. Intr-o regiune cu 10 milioane de locuitori si cu o populatie mult imbatranita, este absolut normal sa existe un numar de decese naturale de cel putin dublu fata de a oricarei alte regiuni din Italia. Datele care ni se prezinta cu numarul de morti din Lombardia nu au niciun fel de justificare daca nu au la baza toate elementele de mai sus – speranta de viata medie, numarul de locuitori, densitatea, si asa mai departe.
Pentru a ne sustine punctul de vedere, vom cauta si o alta sursa de informatie, care vine sa sustina cele spuse mai sus despre situatia speciala a Italiei care a paralizat intreaga Europa. Astfel, un articol publicat pe un site de specialitate – https://jamanetwork.com/journals/jama/fullarticle/2763667) pe data de 23 martie, de catre trei doctori italieni, Graziano Onder, MD, PhD1; Giovanni Rezza, MD2; Silvio Brusaferro, MD3 (Silvio Brusaferro citat si mai sus) spune urmatoarele – rata mare de decese datorita COVID19 (probabil) in Italia se datoreaza la trei factori – In primul rand factorul demografic, 23% din populatia Italiei avea in 2019 peste 65 de ani. Tablelul cu rata mortalitatii vorbeste de la sine – 0-9 ani 0 decese, 10-19 ani 0 decese, 20-29 de ani 0 decese, 30-39 de ani – 4 decese, 40-49 ani 10 decese, 50-59 de ani 43 de decese, 60-69 de ani 139 decese, 70-79 de ani 578 decese, 80 si peste 80 de ani 850 de decese! Sa citim cu atentie aceste cifre. Cele mai multe decese au avut loc in randul populatiei de peste 80 de ani, deci in randul unei populatii care deja se afla in afara varstei medii a sperantei de viata. Acesti oameni oricum fie prezentau afectiuni grave care le punea viata in pericol, si le-ar fi cauzat oricum moartea, cu sau fara infectarea cu SARS-CoV-2, fie pur si simplu ar fi murit de cauze naturale, adica de batranete. Trebuie sa retinem acest aspect neaparat. Apoi, ce este interesant este faptul ca Italia a raportat si un numar de 687 de cazuri cu infectare SARS-CoV-2 in randul celor de peste 90 de ani, care prezinta o rata a mortalitatii de 22.7% . Sincer, aceasta categorie de oameni nonagenari, nu mai au cum sa faca parte din nicio statistica a vreunei boli, pentru ca ei deja reprezinta cazuri exceptionale, depasind cu mult sparanta medie de viata a Italiei. In mod normal, toti cei care au depasit sparanta medie de viata mentionata mai sus, adica de 82.5 ani, nu trebuie sa faca parte din statistica SARS-CoV-2. Chiar daca toti cei de peste 90 de ani ar fi fost testati pozitiv, nu exista nicio dovada ca acestia ar fi murit din cauza virusului, datorita faptului ca pe de o parte, depasind speranta medie de viata, moartea lor poate fi din cauze naturale, pe de alta parte, in 99% din cazuri acesti nonagenari prezinta fara dubiu o serie de alte afectiuni care oricum i va ucide, decesul fiind cauzat de factori cumulati nu de infectarea cu SARS-CoV-2. Introducerea in statisticile SARS-CoV-2 a cazurilor manifestate in randul indivizilor de peste 80 de ani, este cea mai mare prostie facuta de catre cadrele medicale si institutele nationale de statistica. In articolul respectiv, cei trei medici si cercetatori, fac o mare greseala cand spun ca exista o diferenta inexplicabila intre numarul de cazuri la persoane de peste 70 de ani intre Italia si China. In grupul de varsta 0-69 de ani, exista similitudini intre cele doua tari, dar dupa 70 de ani, diferenta este ca in China sunt 11.9% cazuri, iar in Italia 37.6%, mentioneaza autorii. Deasemenea acestia se arata surprinsi ca in China nu s-au inregistrat cazuri in randul populatiei de peste 90 de ani. Le spunem noi. Nici nu avea cum! Ce nu inteleg acestia este faptul ca, tinand cont de speranta de viata din China, care este de 76 de ani, si de numarul mult mai mare de cazuri in randul barbatilor, a caror speranta de viata este de 74 de ani, este perfect normal ca China sa inregistreze in randul persoanelor de peste 70 de ani un numar de doar 11.9% fata de 37.6% in Italia, pentru ca in China nu exista atat de multi oameni de peste 70 de ani, si asta pentru ca speranta de viata este de 74-76. Dupa aceasta varsta, toate cazurile sunt exceptionale in China si nu mai au cum sa faca parte din statistica. In Italia in schimb, exista o populatie mult mai batrana, astfel ca este logic sa existe cazuri si statistica pentru persoane de peste 80 de ani si chiar de peste 90 de ani, si astfel o populatie mare dintr-o anumita categoria de varsta va oferi si o statistica ridicata pentru acel segment de varsta.
Si acum ceva foarte ciudat care compromite veridicitatea statisticilor de SARS-CoV-2 – cum se stabileste in Italia si in UE rata mortalitatii in cazul infectarii cu SARS-CoV-2. A second possible explanation for the high Italian case-fatality rate may be how COVID-19–related deaths are identified in Italy. Case-fatality statistics in Italy are based on defining COVID-19–related deaths as those occurring in patients who test positive for SARS-CoV-2 via RT-PCR, independently from preexisting diseases that may have caused death. This method was selected because clear criteria for the definition of COVID-19–related deaths is not available. Adica, identificarea cazurilor fatale in Italia si punerea in statistica se bazeaza pe numarul de pacienti depistati pozitiv cu SARS-CoV-2 prin intermediul testului PCR (polimerase chain reaction), INDEPENDENT de preexistenta unor afectiuni care ar fi putut cauza moartea. Asta spune tot despre panica instaurata in Italia si in toata Europa. Deci toti cei depsitati pozitiv (sa nu uitam de faptul ca deja am mentionat gradul de precizie al testului PCR) si care au murit, sunt clasati drept cauza a decesului – SARS-CoV-2. Sa mai spunem ca Italia efectueaza teste si post-mortem, doar pentru a incerca in mod fals si eronat, fara nicio dovada stiintifica irefutabila, statistica cu oameni rapusi de SARS-CoV-2? Parca toata lumea in Italia trage intr-o singura directie – cea a autodistrugerii.
“Electing to define death from COVID-19 in this way may have resulted in an overestimation of the case-fatality rate. A subsample of 355 patients with COVID-19 who died in Italy underwent detailed chart review. Among these patients, the mean age was 79.5 years (SD, 8.1) and 601 (30.0%) were women. In this sample, 117 patients (30%) had ischemic heart disease, 126 (35.5%) had diabetes, 72 (20.3%) had active cancer, 87 (24.5%) had atrial fibrillation, 24 (6.8%) had dementia, and 34 (9.6%) had a history of stroke. The mean number of preexisting diseases was 2.7 (SD, 1.6). Overall, only 3 patients (0.8%) had no diseases, 89 (25.1%) had a single disease, 91 (25.6%) had 2 diseases, and 172 (48.5%) had 3 or more underlying diseases. The presence of these comorbidities might have increased the risk of mortality independent of COVID-19 infection.
COVID-19–related deaths are not clearly defined in the international reports available so far, and differences in definitions of what is or is not a COVID-19–related death might explain variation in case-fatality rates among different countries. To better understand the actual causes of death, the ISS is now reviewing the complete medical records of all patients with positive RT-PCR results who have died in Italy.”(https://jamanetwork.com/journals/jama/fullarticle/2763667)
Pe romaneste, ce spun cifrele? Ca un numar de 355 de pacienti depistati pozitiv cu SARS-CoV-2 si decedati au intrat intr-o verificare amanuntita. Varsta medie a celor 355 de pacienti infectati a fost de 79.5 ani. Dintre acestia 117 pacienti (30%) aveau probleme de inima, 126 (35,5%) aveau diabet, 72 (20.3%) aveau cancer, 87 (24.5%) aveau fibrilatie arteriala, 24 (6,8%) avea dementa, si 34 (9.6%) aveau istoric de accident vascular cerebral. Per total doar 3 pacienti din 355 (0,8%)! nu aveau nicio afectiune si decesul lor se poate pune exclusiv pe seama SARS-CoV-2. Si atunci, se mai spune, rapoartele internationale privind rata mortalitatii datorita SARS-CoV-2 sunt inconcludente! Ca sa vezi, ce chestie.
Mergem mai departe, o a treia cauza a numarului mare de fatalitati in Italia raportat la numarul de teste, este datorat urmatorului aspect. Italia a schimbat protocoalele de testare pentru SARS-CoV-2, si a redus testarea doar pentru persoanele cu simptome severe care prezentau caracteristici cu infectarea cu SARS-CoV-2, si necesitau spitalizare. Aceasta metoda de testare a rezultat intr-un numar foarte mare de rezultate pozitive (trebuie spus faptul ca rezultatele fals pozitive ale testelor PCR, sunt datorate in mare parte si confundarii virusului SARS-CoV-2 cu alte virusuri din familia coronavirusurilor si in special cu afectiunea de deficit respirator acut, sau pneumonie, astfel ca, daca ai deja o afectiune respiratorie acuta, si mergi sa iti faci testul, exista sanse foarte mari sa fi depistat pozitiv, desi tu sa nu fi infectat cu SARS-CoV-2, mai spune Wolfgang Wodarg). https://www.wodarg.com/fragen-und-antworten-zu-corona-virus-covid-19/)
Mentionam ca aceste teste sunt concludente doar in cazul persoanelor care nu sufera de alte afectiuni respiratorii care pot compromite acuratetea testului.
Sa nu uitam si de factorul uman, pe langa cel tehnologic care poate da rezultate gresite. Medicii virusologi gasesc ceea ce vor sa caute. Aici este vorba despre un factor psihologic putin luat in considerare – daca un medic pregatit si antrenat sa gaseasca virusuri, toata viata lui lucrand intr-un laborator, si fiind specializat in acest domeniu, e posibil ca acel medic din 1000 de teste, va gasi macar 5 infectari cu SARS-CoV-2, nu pentru ca el ar exista ci pentru ca el trebuie sa existe, datorita pandemiei.
Este acelasi lucru ca in cazul medicului oncologist, care este platit si pregatit profesional sa depisteze cancere, si asta va face chiar si atunci cand nu este in totalitate sigur ca e vorba de cancer, pentru ca asta I spune meseria. Vezi prin lentila microscopului ceea ce vrei sa vezi, ca atunci cand esti pasionat de OZN-uri, si la orice licarire pe cerul instelat vezi o farfurie zburatoare. Nu trebuie eliminat acest factor uman din calcule. Aceasta problema trebuie analizata mai pe larg de psihologi si sociologi.
Omul nu este perfect, si nici tehnologia nu este perfecta. Mai pot exista si greseli. Dar din pacate traim intr-o societate in care anumite meserii, in special cea de om de stiinta si de medic, sunt inviolabile – exista un adevarat cult al oamenilor de stiinta si al medicilor – ei sunt cei care stiu tot si nu pot fi contrazisi de nimeni, ceea ce este o mare greseala de perspectiva. Medicii nu sunt intotdeauna bine pregatiti, iar tehnologia si tehnica nu sunt intotdeauna lipsite de eroare. Si observam asta din gradul ridicat de tratamente inadecvate oferite pacientilor. Eu unul am experimentat pe propria piele ce inseamna sistemul medical si incompetentele medicilor. Sa mergi din spital in spital fara ca niciun doctor sa stie exact de se suferi iar in final sa primesti un diagnostic total gresit, este frustrant. In SUA a treia cauza de deces dupa cancer si bolile cardiovasculare sunt tratamentele gresite oferite de medici – malpraxisul. Asa ca sa nu ne imbatam cu apa rece.
Iata ce mai spune doctorul Wolfgang Wodarg.
For example, if I used 1000 COVID19 tests in schools or factories on people who said they just had a cold, I would find corona viruses in 5 people. If the „new” corona viruses are really so important this season, I should have found them too.
If I as a doctor were to examine 1000 people in my practice who have acute respiratory problems (ARE), I would probably find significantly more cases (eg 15 „positives”), because only people who seek help because they are alone come into the practice can not cope with the disease.
If I do 1000 tests in the emergency room of a clinic for all patients with acute respiratory problems, I can expect that the test will be positive in up to 15%, which would be 150 cases.
Si ramanand tot al cazul Italia, daca cifrele si statisticle de mai sus nu au convins pe nimeni de adevarata cauza a deceselor, sa ne punem niste intrebari, aceleasi pe care si le pune si doctorul Wolfgang Wodarg – in primul rand, pentru a avea o statistica serioasa care sa sustina luarea unor masuri exceptionale pentru protejarea populatiei trebuie sa avem mai intai de toate un grad de comparatie – pandemia asta este mai rea decat altele din ce punct de vedere? Din cifrele de mai sus reiese ca aceasta pandemie nu este cu nimic mai rea decat oricare alta care a avut loc de-a lungul timpului. Si din nou statistica – Gripa de sezon, care are loc in fiecare an, afecteaza, conform Organizatie Mondiale a Sanatatii intre 340 de milioane si 1 miliard de oameni , adica intre 5 si 15% din populatia lumii. ( „WHO Europe – Influenza”. World Health Organization(WHO). June 2009. Archived from the original on 17 June 2009. Retrieved 12 June 2009), fiind responsabila de un numar intre 290 de mii si 650 de mii de decese, tot conform Organziatiei Mondiale a Sanatatii ( „Influenza: Fact sheet”. World Health Organization (WHO). 6 November 2018. Archived from the original on 17 December 2019. Retrieved 25 January 2020.) (Wikipedia)
Cine conduce Organizatia Mondiala a Sanatatii
Comparati cu aceasta statistica anuala, unde se situeaza la ora actuala SARS-CoV-2 cu aproape 400 de mii de infectari si 17 mii de decese? Nici nu intra in statistica… si totusi, domnul Tedros Adhanom Ghebreyesus, directorul general al Organizatiei Mondiale a Sanatatii incepand cu anul 2017, a decretat acum o luna pandemie, instaurand o criza fara precedent in istoria recenta a umanitatii. Dar cine este acest domn, nascut in Etiopia? In primul rand, dansul cand a fost ales in 2017, a devenit primul director general al OMS care nu este medic, ci politician si academician (https://en.wikipedia.org/wiki/Tedros_Adhanom). In cariera sa, domnul Tedros s-a remarcat printr-o predilectie de a incerca sa rezolve, fara prea mare succes, crize umanitare in Africa in special din tara sa natala, Etiopia, si de a iesi intotdeauna la rampa prin deciziile sale, de multe ori contoversate. Parerile sunt impartite in ceea ce priveste masurile luate de el in calitate de ministru al sanatatii din Etiopia. Pe de o parte realizarile sale sunt laudate de anumite organizatii, pe de alta parte aceste realizari sunt considerate si mult exagerate ca de altfel si intregul sau CV – Adhanom si-a ridicat in slavi propriile realizari, realizari care au venit insa in contradictie cu ceea ce a constatat insasi Organizatia Mondiala a Sanatatii in Etiopia – chair in anul in care Tedros a fost ales director general al acestei institutii mondiale – iata ce spune OMS despre situatia medicala din Etiopia in anul 2017, dupa ce la carma ministerului saanatatii s-a aflat si domnul Tedros – The health status of Ethiopia is poor, even when related to other low-income countries including those in sub-Saharan Africa. The population suffers from a huge burden of potentially preventable diseases such as HIV, malaria, tuberculosis, intestinal parasites, acute respiratory infections and diarrhoea diseases ( „Archived copy”. Archived from the original on 2017-12-08. Retrieved 2017-12-07.) ( https://ecadforum.com/2017/10/26/world-health-organization-board-i-told-you-tedros-adhanom-is-an-empty-suit/
Asadar dupa plecarea domnului Tedros la carma OMS, situatia nu era deloc buna in Etiopia, si atunci ce l-a recomandat totusi pentru aceasta pozitie? Competenta sau poate altceva? Fiecare canditat a apelat la toate mijloacele pentru a castiga voturile celor 194 de tari membre, iar negocierile s-au purtat in spatele usilor inchise. Dintre toti candidatii domnul Tedros a fost singurul care a apelat la o firma de lobby pentru sustinerea campaniei – The new methodology has amped up the potential for political horse-trading. One candidate so far has hired a public affairs firm to make his case.
Domnul Tedros a angajat pentru a i se face lobby Compania Americana a Afacerilor cu Mercur, avand in acelasi timp si sustinerea tarilor est africane dar si a lui Bill Gates. El a fost singurul candidat care si-a finantat campania cu bani din exterior. Desi se vorbeste de transparenta, nimeni nu stie exact despre ce sume a fost vorba. Dar sa ne gandim putin, tinand cont ca vorbim de OMS, interesul oare nu ar trebui sa fie unul pur umanitar, de ajutorare si de imbunatatire a conditiilor sanitare si medicale din intreaga lume? Si atunci cum se face ca factorul decizional in alegerea directorului general al acestei organizatii a fost cel politic si de interes personal, cu firme de lobby, oameni de afaceri si state implicate financiar in sustinerea candidatului preferat?
In 2017 Tedros a numit drept ambasador al bunavointei (the goodwill ambassador) pe Robert Mugabe, in varsta de 93 de ani, satrapul statului Zimbabwe timp de mai bine de 40 de ani si unul dintre cei mai de temut dictatori din Africa. Acest titlu este acordat de regula personalitatilor din lumea artelor, sportului, literaturii, etc. care au contribuit la eforturile organizatiei mondiale a sanatatii de a ridica gradul de constientizare a importantei sanatatii publice.
Iata ce a spus domnul Adhanom despre alegera sa – “I am honoured to be joined by President Mugabe, of Zimbabwe, a country that places universal health coverage and health promotion at the centre of its policies to provide health care to all.” Si acum realitatea medicala din Zimbabwe – More than 11 million Zimbabweans, representing 90% of the population have no access to medical aid. The country’s infant mortality rate: at 57/1,000 live births is one of the highest in the world. About 1000 women out of 100 000 die during giving birth. The major causes of maternal mortality are bacterial infection, uterine rupture. At Independence in 1980, Zimbabwe had a low maternal mortality rate of just 90 per 100 000 live births. Zimbabwe has suffered immensely from a brain drain of doctors. There are now 1,6 doctors for every 10 000 people. Due to poor funding of the health sector, 98% of drugs used in public health centres are funded by donors.”
Iar din punct de vedere civic si economic, situatia este le fel de grava
The 2017 Human Rights report concluded, “During 2016, the government of President Robert Mugabe intensified repression against thousands of people who peacefully protested human rights violations and the deteriorating economic situation. It disregarded the rights provisions in the country’s 2013 constitution, and implemented no meaningful human rights reforms.”
The 2017 U.S. State Department Human Rights report concluded, “The most important human rights problems remained the [Mugabe] government’s targeting members of non-ZANU-PF parties and civil society activists for abduction, arrest, torture, abuse, and harassment; partisan application of the rule of law by security forces and the judiciary; and restrictions on civil liberties, including freedoms of expression and assembly.
Robert Mugabe completely destroyed the economy of Zimbabwe.
By 2009, Zimbabwe had an unemployment rate of 94 percent.
Zimbabwe had a hyperinflation rate of 231 million percent.
The Z$10,000,000,000,000 (ten trillion) and Z$1,000,000,000,000 (one trillion), could be exchanged for $0.40 dollars until the end of April 2016. Zimbabwe’s economy today is in shambles.
Nu mai este nevoie de niciun comentariu. Din fericire acest scelerat a decedat anul trecut, dar alegerea lui drept ambasador al buneicuviinte va ramane in istorie. Domnul Adhanom a fost caracterziat drept un personaj mediocru dar cu o dorinta de a juca in liga mare, alaturi de marii actori. Afirmatiile sale publice au fost caracterizate drept platitudini, clisee, dublu discurs si nonsenuri. Dorinta de a se afirma prin deciziile sale hazardate a facut ca Europa si intreaga lume sa cada astazi in haos. Mai mult decat atat, acest personaj dubios, s-a impotrivit deciziilor curtii internationale de cercetare a crimelor impotriva umanitatii, spunand ca liderii statelor africane care sunt cercetati pentru crime impotriva umanitatii ar trebui sa primesca imunitate pe durata exercitarii functiilor de conducere. – Adhanom effectively made the race-baiting argument that white judges and prosecutors in The Hague were hunting down black African leaders like safari animals and charging them with crimes against humanity. (https://ecadforum.com/2017/10/26/world-health-organization-board-i-told-you-tedros-adhanom-is-an-empty-suit/)
O mana o spala pe celalata. Adhanom a primit voturile statelor din Africa cand a fost ales pentru conducerea OMS, o pozitie remunarata binisor, cu 20.0000 de euro pe an. Drept urmare, si-a facut obligatii fata de liderii acestor state, si aceste obligatii au trebuit onorate – mai intai l-a numit ambasador OMS pe Mugabe, un criminal notoriu, si apoi a iesit in apararea tururor liderilor africani acuzati de crime impo umanitatii. Si un lucru curios, in cifre, ca tot suntem pe acest palier – Organizatia Mondiala a Sanatatii cheltuie in fiecare an, doar pe calatorii in interes de serviciu aproximativ 200 de milioane de dolari! Doar pe deplasari. 200 de milioane de dolari pe deplasari si nimic altceva. Ca si comparatie, in 2016 OMS a cheltuit pentru lupta impotriva SIDA si hepatitei 71 de milioane de dolari, pentru combaterea malariei 61 de milioane de dolari, iar impotirva tuberculozei 59 de milioane de dolari.
WHO is portrayed in the media today as a bloated international bureaucracy that spends more money on travel for its overpaid and underworked bureaucrats than an organization dedicated to bringing health care to the world’s poor. A study reported in the Journal of Integrative Medicine & Therapy seeks to answer the shocking question, “Why the Corruption of the World Health Organization (WHO) is the Biggest Threat to the World’s Public Health of Our Time”. (https://ecadforum.com/2017/10/26/world-health-organization-board-i-told-you-tedros-adhanom-is-an-empty-suit/)
Am insistat asupra acestui personaj pentru ca sanatatea mondiala se afla in deciziile pe care acesta le ia, si este nevoie sa intelegem cine conduce destinele unei organizatii care se presupune ca trebuie sa lupte pentru sanatatea tuturor oamenilor de pe planeta. Cred ca intelegem acum mai bine cum un astfel de om poate fi foarte usor cumparat iar deciziile sale sa fie nu in interesul umanitatii, ci in interesul unor organizatii private, totul pentru obtinerea de cat mai mult profit si de cat mai multa putere.
Realitati incontestabile
Revenind la problema virusului. Am oferit mai sus date si statistici care vin sa sustina fara drept de apel ca acest virus nu ucide nici pe departe atatia oameni pe cat vor unii sa credem. Asta reiese din cifre, si o spun si doctorii care inca nu si-au pierdut bunul simt si masura, si inca mai sunt rationali. L-am citat mai sus pe doctoral Wolfgang Wodarg (voi reveni asupra lui in incheiere), cel care a scos la suprafata neregulile flagrante in legatura cu pandemia din 2009-2010, si ce interese ascunse au existat de fapt atunci. Un alt doctor specialist din Germania, Sucharit Bhakdi, vine si spune acelasi lucru – (https://www.youtube.com/watch?v=JBB9bA-gXL4) – cand un pacient prezinta si alte afectiuni care i pun in pericol viata, un agent patogen, un virus, nu poate fi facut responsabil in totalitate pentru urmarile letale ale acelor afectiuni. Si tocmai asta se intampla in cazul SARS-CoV-2. O asemena concluzie este falsa, si nu face decat sa creasca panica generala, prin omiterea acestor factori preliminari si preexistenti. Deasemenea, numarul de cazuri fatale, si nu vorbim aici doar de cazul SARS-CoV-2, ci in general, este diferit de la o regiune al alta, de la o tara la alta, pentru ca intervin o serie de factori care trebuie luati in considerare (acesti factori au fost enumarati mai sus in cazul Chinei si Italiei)
Doctorul Bhakdi spune ca unul dintre factorii comuni intre nordul Italiei si regiunea Hubei din China este poluarea excesiva a aerului. Acest aspect este punctat si de CIA, cand vine vorba de Italia si de problemele de mediu – Italy – Environment – current issues:
Nordul Italiei este China Europei, spune doctoral Bhakdi. Plamanii locuitorilor de acolo au fost afectati timp de decenii de poluarea excesiva. Este o situatie speciala. Din nefericire desi in Germania exista informatii necesare pentru intelegerea acestui virus, totusi statul a luat masuri drastice, si fara sens. Intrebarea principala care se pune are un raspuns deja – acest virus afecteaza si cauzeaza afectiuni si in randul tinerilor si ucide pacienti care nu au afectiuni preexistente? Asta ar face virusul cu totul special si extrem de periculos. Raspunsul este indubitabil NU! In Germania avem 10.000 de imbolnaviri, din care 99.5% nu au simptome deloc sau au simptome usoare. Infectia nu este acelasi lucru cu boala. Din cei 10 mii de oameni doar 50-60 sunt afectati serios si 30 au decedat, in 30 de zile. Deci avem la ora actuala in Germania un deces pe zi datorat COVID19. Cel mai sumbru scenariu pe care autoritaile incearca sa il evite prin masurile restrictive luate, este ca vom avea un milion de cazuri, si probabil 3000 de decese, in 100 de zile. Asta ar insemna 30 de decese pe zi, in cel mai sumbru scenariu. Scopul acestori masuri punitive este imiedicarea acestui scenariu. 3000 de oameni morti pe zi, pare o cifra catastrofala, dar sa nu uitam ca in Germania, mor in fiecare zi 2200 de oameni cu varsta de peste 65 de ani. Singura diferenta este ca nu vorbim in cazul acesta de morti cauzate de virus. Sa presupunem ca 1% dintre acestia care mor, sunt infectati cu coronavirus, asta inseamna 22 de decese in fiecare zi. De ce ne este teama? Ca un million de infectati vor cauza 30 de decese pe zi pentru urmataorele 100 de zile. Dar ce nu intelegm este faptul ca deja in fiecare zi mor pana la 100 de pacienti datorita virusurilor gripale, adica a coronavirusurilor normale. Pentru a evita intrarea in randul populatiei a acestui tip de coronavirus, statul ia masuri care sunt grotesti, absurde si foarte periculoase. Tocmai aceste masuri extreme, de izolare a cetatenilor in case, afecteaza speranta de viata a cetatenilor si i afecteaza la nivel psihologic. Deasemenea, impactul terifiant al acestor masuri asupra economiei ameninta si el existenta a milioane de oameni. In acelasi timp, sistemul medical si serviciile medicale fiind paralizate, pun viata multor oameni in pericol – operatiile sunt anulate, consultatiile deasemenea, iar personalul spitalicesc se clatina. Toate acestea vor avea un efect dezastros asupra societatii. In final nu pot spune decat atat – toate aceste masuri conduc la autodistrugere si al sinucidere colectiva si asta datorita unei sperieturi. (https://www.youtube.com/watch?v=JBB9bA-gXL4)
Doctorul Wolfgang Wodarg spune si el urmatoarele – Am lucrat ca doctor, si am condus un departament de sanatate, am avut propriile mele santinele, si propriul sistem de monitorizare al afectiunilor cauzate de gripa, si am observat cum foarte multi oameni se imbolnavesc in fiecare an intr-o regiune de 150 de mii de locuitori. In fiecare an avem noi tipuri de virusuri, pentru ca virusurile trebuie sa se schimbe pentru a surpevietuii, si de aceea observam in fiecare an alte tipuri de virusuri. Exista in jur de o suta de de tipuri diferite de virusuri care se schimba constant. Pana acum nu ne-a interesat ce tip de virus cauzeza acesata raceala sau gripa, dar au existat investigatii facute in Scotia, Glasgow, unde au incercat sa foloseasca testele valabile si sa depisteze aceste virusuri. Asta inseamna ca nu au examinat toate cele 100 de tipuri, ci doar pe cele pentru care au avut teste. Deci s-au uitat asupra a 8 sau 10 virusuri si coronavirusurile au facut mereu parte din ele.
Coronavirusurile reprezinta in jur de 7-15% din cauza bolilor respiratorii acute. Este perfect normal ca o mare parte din aceste virusuri sa fie coronavirusuri.
In Wuhan, exista cel mai mare si sigur laborator pentru virusuri din toata China. Deci acolo exista multi experti care se ocupa tot timpul de virusuri. Wuhan este un oras mare, 11 milioane de locuitori, spitale mari, unitati de primire urgente mari, tot timpul au existant acolo persoane internate care sunt ingrijite (persoane cu pneumonie, ventilate artificial, etc). Si acolo au facut teste cu cativa dintre acesti pacienti internati, mai putin de 50, s-au uitat la tipurile de virusi pe care i aveau, si le-au examinat secventele de ARN in laborator. Si au descoperit un nou tip. Asta le-a atras atentia. Cand un virusolog descopera un lucru ca acesta, introduce datele intr-un sistem global. Si datele din acest sistem sun accesibile pentru orice cercetator din lume, chiar si aici in Berlin, unde au verificat si au comparat aceasta noua intrare in baza de date, si au incercat sa creeze un test pentru a masura aceasta noua varianta de coronavirus. Apoi, cercetatorii au trimis un protocol catre OMS, protocol ce a fost admis foarte rapid. De obicei, din moment ce un test este considerat un produs medical, trebuie sa fie validat. Asta inseamna ca trebuie sa fie verificat foarte precis – ce spune acest test, ce masoara mai exact, etc. testul despre care este vorba, este un test in-house, dezvoltat de catre clinica Charite din Berlin (Charite este unul dintre cele mai mari spitale universitare din Europa, cu un buget anual de 1.7 miliarde de euro). Dar din cauza ca nu existau la acel moment teste validate, si deja incepuse sa se instaureze panica, s-a decis sa se foloseasca acest test peste tot. Si apoi cercetatorii si clinica Charite au furnizat testul. Bineinteles, virusologul nu poate spune daca virusul este periculos sau nu, nu poate spune decat – acest virus este diferit, sau pentru el avem un test. Dar domnii cercetatori nu puteau sa spuna daca virusul este periculos sau nu, pentru ca de unde ar fi putut sa stie? Aveau nevoie de date epidemiologice suplimentare, bazate pe observatii facute din teren – cat de bolnavi sunt oamenii care au acest virus, cat de repede isi revin, sunt mai putine vicitime decat in alte situatii? etc. tocmai de aceea este important sa privesti datele din anii anteriori, pentru a le compara, pentru a te uita la rata mortalitatii si a observa cati oameni au murit datorita acestui virus. Deci cand ne uitam dupa un anumit virus, cum este un coronavirus, putem examina intreaga populatie, si ce vom observa este ca aproximativ 8-10% vor avea un anumit tip de virus care i va face bolnavi. Dar daca faci testele in unitatile medicale, pentru a determina cine este bolnav, atunci bineinteles, vei gasi mai multe cazuri pozitive. Iar daca examinezi spitalele si iei probe de acolo, vei gasi si mai multi infectati cu coronavirus. Asta fiind spus, in functie de propria populatie pe care o examinezi – fie ca este vorba de toata populatia, pacienti in camera de asteptare, oameni intr-o clinica, sau cand examinezi pacienti foarte bolnavi din unitatile de ingrijire intensive, vei gasi acest procent de 7-15% de cazuri cu coronavirus de fiecare data cand faci testul. Pentru ca aceste infectari sunt perfect normale in cazul afectiunilor acute. Insa, daca acesti pacienti mor de coronavirus sau de alte virusuri, in timp ce aveau si coronavirus, asta nu poate fi spus cu aceste teste. Astfel, daca privesti rata mortalitatii in Italia, vrei sa stii unde au fost testele facute. Unde si cum au fost facute aceste putine teste valabile. (Ideea este simpla, daca un medic merge intr—un spital de penumologie, unde exista in mod evident pacienti cu afectiuni respiratorii acute, si face testul de coronavirus la 100 de pacienti, este foarte probabil ca din acei 100 de pacienti in jur 10-15 sa fie depsitati pozitiv cu o forma sau alte de coronavirus). Pentru ca daca aceste teste au fost facute in spitale pe cazuri de pacienti cu boli terminale, atunci in mod evident rata mortalitatii datorita coronavirusului creste exponential. Si asta doar pentru ca asa pare, datorita grupului specific care a fost testat. In cazul banalei raceli de sezon, rata maxima a mortalitatii este de 0.1%. Asta inseamna ca unul din o mie de oameni moare in fiecare an datorita gripei de sezon. Acum trebuie observat daca acest numar a crescut in aceasta perioada datorita coronavirusului. Preconizarea pentru Germania este ca exista in jur de 20.000 si 30.000 de mii de decese in afara celor cauzate de raceala. Asta se numeste exces de mortalitate. Deci, noi acum stim ca coronavirusul reprezinta intotdeauna intre 5 si 14% dintre toate virusurile gripale. Sa presupunem ca in anii anteriori am testat toti pacientii grav bolnavi in spitale pentru coronavirus – lucru care bininteles nu s-a intamplat – ne-am fi asteptat sa gasim 2000-3000 de cazuri de oameni care mor de gripa in fiecare an, oameni care aveau deasemenea si coronavirus. Si totusi suntem departe de aceste cifre.
Aparent se pare ca este vorba dspre ceva senzational creat de virusologi. Si cu aceasta creatie senzationala, cu aceasta descoperire extraordinara a unei noi forme de coronavirus, au impresionat si guvernul chinez. Guvernul chinez a facut o chestie foarte importanta din aceasta descoperie, deodata intreaga problema a devenit o problema politica foarte importanta, depasind complet cadrul virusologic, pentru ca deodata in China s-a introdus recunoasterea faciala pe aeroporturi, febra cetatenilor a inceput sa fie masurata, etc. si toata aceasta agitatie a fost atat de semnificativa incat a condus al consecinte internationale, si politicienii au trebuit sa se ocupe de aceasta problema. Apoi virusologii au aparut in nou in peisaj. Guvernele au inceput sa isi intrebe proprii virusologi despre pericolul acestui virus, si ei au confirmat ca acest virus este ceva despre care trebuie sa isi faca griji, si au propus sa dezvolte teste pentru a ajuta la depistarea virusului, la fel ca in China. Si astfel a inceput sa se coaca ceva, sa circule in jurul acestei probleme o retea de informatii si opinii in grupuri de experti. Si politicienii au mers catre aceste grupuri de experti, grupuri care au intiat de la bun inceput toata acesta problema. Politicienii au absorbit aceasta retea, au mers impreuna cu ea, si asta a condus la politicieni care acum se bazeaza exclusiv pe aceste argumente ale grupurilor de experti – evaluand aceste argumente, politicienii decid acum cine are nevoie de ajutor, ce masuri de protectie trebuie luate, sau ceea ce se permite si ce nu. Toate aceste decizii sunt derivate din argumentele grupurilor de experti. Asta inseamna ca acum va fi foarte greu petru cei care critica deciziile sa spuna – stop! – nu se intampla nimic, nu este nimic in neregula! Si asta imi aminteste de o poveste, despre un rege fara haine pe el, si din toata suita sa, doar un copil putea sa spuna – hei, regele este dezbracat! Toti ceilalti care astazi se roaga de gvern sa le spuna ce sa faca si asteapta deciziile si informatiile oficiale, pentru ca nu stiu mai bine, toti acestia au mers cu valul. Si astfel, prin analogie, politicienii de azi sunt curtati si lingusiti de multi cercetatori, cercetatori care vor sa fie important in politica pentru ca vor bani pentru propriile institutii. Oameni de stiinta care doar innoata in acest curent comun, si de asemenea vor si partea lor… toti spun al unison – si noi putem sa ajutam! Am facut o aplicatie! Avem un program pentru aceasta problema! Deci multi oameni vor sa ajute, pentru ca vor sa castige bani cu asta si sa devina improtanti. Iar ceea ce lipseste acum este o modalitate rationala de a vedea lucrurile. Ar trebui sa-i intrebam pe oamenii de stiinta – cum ati aflat ca acest virus este periculos? cum era inainte? Nu cumva am avut acelasi lucru anul trecut? Este macar ceva nou? Raspunsul lipseste, si regele este totusi dezbracat… (https://www.youtube.com/watch?v=p_AyuhbnPOI)
Viciu de procedura
Si inca ceva, izbugnirea focarelor in nordul Italiei naste multe semne de intrebare. Desi cele mai multe cazuri se aflau in China, Italia devine rapid al doilea focar, si asta fara sa existe un contact direct intre un numar mare de cetateni italieni si chinezi. Lumea a fost socata sa vada ca in Italia au aparut peste noapte un numar atat de mare de infectari cu SARS-CoV-2. Infectarile au fost stabilite prin intermediul testelor (crocodilul din camera). Cum au fost facute aceste teste? Cate de relevante au fost? Una dintre banuielile mele, si cred ca a mai multor oameni cu spirit critic si lucizi, este daca nu cumva testele acelea, tinand cont ca vorbim de inceputul epidemiei, sa fi fost dintre cele furnizate de clinica Charite din Berlin, cea care a creat primul set de teste pentru depistarea SARS-CoV-2. Se stie ca primele teste au avut probleme de eficienta datorita unor reactivi. Acei reactivi erau necesari in cazul testelor efectuate manual, si la un moment dat chiar lipseau din dotarile laboratoarelor. Mai tarziu au aparut testele automate, si inca se dezvolta tehnologia astfel incat testele sa se efectueze intr-un timp foarte scurt, chiar si de catre pacient acasa. Si alte companii au inceput sa dezvolte propriile teste pentru depistarea SARS-CoV-2. Deci, ne intrebam, oare acele teste incipiente, cum anume depistau existenta virusului? Prin aceeasi metoda complicata pe care am descris-o mai sus, prin secventele de ARN si ADN? Sau poate acele teste incipiente depistau nu specificitatea virusului, ci familia din care facea parte? Astfel ca, testele nu depistau temutul SARS-CoV-2, ci doar diferite coronavirusuri – 229E, NL63, HKU1, adica acele coronavirusuri foarte raspandite si responsabile de banala raceala de sezon. Nu mai asa se explica de ce in Italia au explodat cazurile de infectare cu SARS-CoV-2, fara nicio logica. Iar numarul mortilor l-am explicat mai sus. Unii cercetatori au iesit si au sustinut ca poate acest SARS-CoV-2 exista deja in Italia, chiar inainte sa apara in China, undeva in permafrost, ceea ce este o afirmatie fara nicio acoperire stiintifica. Raman la parerea ca testele clinicii Charite au fost de la bun inceput compromise si au dat rezultatele pentru care au fost facute – sa depisteze nu existenta SARS-CoV-2, ci existenta oricarui virus din familia coronavirusurilor. La fel de bine testul ar fi putut depista poate familia virusului, nu virusul insasi. Oare in acest moment cum se efectueaza testele pe intreaga planeta? Daca inca se mai folosesc metode eronate, atunci statisticile sunt compromise si ele. Acest lucru trebuie verificat indeaproape de catre organismele de control ale statului.
Concluzii si incheiere
Traim vremuri demente, aproape incredibile pentru lumea secolului 21. Tavalugul panicii si al disperarii, cauzat de frica de moarte a oamenilor irationali, o data pus in miscare cu greu mai poate fi oprit. Reactiile sunt in lant, caci sistemul functioneaza dupa reguli bine definite. Efectul este de domino. Primul pas scoaterea din colivie a unui porumbel voiajor care are o anumita informatie de ordin stiintific si medical cu caracater agravant, de exemplu un virus care nu are leac si ucide oameni pe capete (pentru ca nimeni nu poate sa contrazica stiinta si medicina, si chiar daca o face este imediat pus la colt pentru ca nu are specializare – tirania omului de specialitate). Al doilea pas, raspandirea acestei informatii prin orice mijloace, in special prin mass media si social media, informatie ce circula cu viteza luminii si este amplificata de la sine. Al treilea pas instaurarea fricii, pentru ca informatia transmisa este una cat se poate de grava. Pasul patru sustinerea sistematica a acestei pancii de catre autoritati infailibile – statul, grupurile de cercetatori, oamenii de stiinta dar si de mijloacele mass-media a caror existenta depinde de raiting si vizualizari. Pasul cinci intoarcerea porumbelului voiajor acasa. devide et impera – dezbina si cucereste. Despre asta este vorba.
Consider ca singura solutie viabila pentru a pune capat acestei degradari a societatii si indreptarea lucrurilor cand inca mai este cu putinta, este o imunizare prin expunerea fiecaruia dintre noi. Avem infomatiile, dupa trei luni de pandemie stim foarte bine ce este virusul acesta, cum actioneaza, ce categorii de oameni sunt afectati, care este rata mortalitatii, tragem concluziile ca panica este nejustificata, totul a fost o reactie exagerata a autoritatilor, autoritati ce au luat aceste masuri, speram noi, nu pentru a subjuga cetateanul, ci pentru ca au fost prost sfatuite de catre grupurile de cercetatori, si ei indusi in eroare de o proasta judecata, nu de interese obscure si meschine ale unor corporatii farmaceutice care vor sa scoata profituri uriase de urma suferintelor oamenilor, asa cum au facut in pandemia din 2009-2010 (nu ca nu ar face asta in prezent) si scoatem oamenii afara din case. Repornim economia ca sa nu ajungem o tara de bananieri. Asta pana nu e prea tarziu.
Cu asta vreau sa imi inchei acest studiu incipient asupra problemei coronavirusului, studiu pentru care mi-am alocat mai bine de trei zile de cercetare continua, din toate sursele oficiale pe care am putut sa pun mana cu ajutorul marelui internet – cifre, statistici, studii. Am mers pe toate firele posibile, am invartit porblemle pe toate fetele, si am ajuns la concluzia ca panica instaurata este nejustificata din punct de vedere medical. Statisticile vorbesc de la sine. Nu sunt cercetatror si nici om de stiinta, dar sunt un iubitor al adevarului (asa m-a invatat fiolozofia si cultura cea mare) si nu pot sa stau cu mainile in san cand vad ca lumea merge catre dezastru, si mai ales cand vad cum in fiecare zi imi sunt incalcate drepturile cetatenesti si libertatile fundamentale – drepturi si libertati care imi sunt garantate de catre constitutia tarii al carei cetatean sunt, o tara care de 30 de ani traieste ghidata de valorile infailibile ale democratiei si a libertatii de constiinta. Pentru aceasta democratie si libertate de constiinta au murit sute de tineri la revolutia din 89, si vreau sa cred ca au murit nu pentru a avea matul plin, nu pentru a avea caldura in casa si blugi din Turcia, ci pentru a fi liberi, in cel mai profund sens al cuvantului. Toti cei care au iesti in strada si toti cei care au murit in intreaga tara pentru acest principiu suprem al libertatii, au fost cu adevarat acei eroi care nu mor niciodata. Restul populatiei care a privit de la televizor cum se dezlantuia iadul, si nu au iesit in strada sa strige Libertate! nu reprezinta decat pleava societatii, oportunisti fara demnitate. Ei sunt cei care astazi plang fostul regim, si spun ca pe timpul lui ceasca era mai bine. Ei sunt cei care dupa 90 nu au stiut ce inseamna sa ai libertate de gandire si de constiinta si au votat cu tovarasul Iliescu, si il scuipau pe strada pe Corneliu Coposu, ei sunt cei care au pus inaintea libertatii, securitatea, confortul si umplerea matului. Oameni fara constiinta istorica, fara coloana vertebrala. Un popor de meteci care isi merita soarta!
Astazi, Statul, sub paravanul starii de urgenta, da peste noi cu buldozerul securitatii nationale, in 90 a dat peste noi cu taburile impotriva teroristilor. Nimic nou. Suntem obisnuiti. Oamenii de azi nu realizeaza ca in schimbul asa zisei sigurante nationale si a sanatatii publice isi pierd treptat drepturile fundamentale – dreptul la munca, dreptul la libera circulatie, dreptul la opinie. Suntem arestati la domiciliu, fie ca vrem fie ca nu vrem, iar acest lucru este inadmisibl in anul 2020. Nimeni insa nu pare sa comenteze, nimeni nu ia atitudine, toti se supun constiincios sub bocanul statului total! (Cum spunea domnul Vela acum cateva zile – nu ne jucam cu sanatatea publica. Pai asta faceti de 30 de ani, nenorocitilor! Daca va pasa de sanatatea publica nu v-ati fi lasat cetatenii sa moara pe holuri insalubre de spitale in conditii inumane).
Lipsesc informatii elementare despre ce inseamna cu adevarat aceasta pandemie, oamenii nu vad decat ceea ce li se ofera – cifre care nu spun nimic – sute de morti, mii de infectati, concluzii fara premise, cifre fara acoperire. Unde este stiinta din spatele acestor statistici? Unde este adevarul? Populatia este tinuta intr-o continua panica, manipulata si dezinformata pe toate canalale posibile. Frica de a nu muri si de a fi contaminata de ceva despre care nu are nicio informatie concreta, paralizeaza populatia. Situatia de urgenta nu inseamna ca dintr-un regim democrat trebuie sa ne intoarcem in totalitarism. Intr-un stat de drept, trebuie sa existe domnia legii, nu domnia legii martiale! Acum observam cu adevarat ce inseamna puterea Statului, cel mai rece dintre mosnstrii, cum il caracteriza Nietzsche acum doua sute de ani. Acum inteleg si eu, ce spune H.R Patapievici de doauzeci de ani incoace, cu privire la reglajele fine din cadrul societatilor capitaliste, tocmai s-au rupt reglajele, statul prevaleaza asupra individului in schimbul asigurarii securitatii. Ma intreb unde sunt drepturile omului? Azi statul te apara chiar impotriva propriei tale vointe – Petre Tutea spus – am facut 13 ani de temnita pentru un popor de idioti, si tot el a spus ca statul totalitar i porunceste cetateanului sa fie fericit indiferent de circumstante – ba, cetateanule, fii fericit, ca daca nu te ia mama dracu!
Ei bine, am ajuns la momentul in care putem spune si noi azi, ca Statul vine si ne spune – ba, cetateanule, stai in casa si fii sanatos, ca daca nu te ia mama dracu!
Astazi traim dereglaje severe ale mecanismelor de functionare ale societatii, dar, spune Blaise Pascal, cele mai mari dereglări sunt perfect rezonabile unei minți dereglate. Populatia globului are astazi mintea dereglata, tocmai de aceea tot haosul acesta care se intampla i pare perfect rezonabil… sa nu uitam afirmatia lui Musolini – Totul prin stat – Nimic în afara statului – Nimic împotriva statului! Nu credeam ca voi apuca sa traiesc vreodata pe propria peiele aceste cuvinte, nu credeam ca un stat democratic si liberal se poate transforma int-un stat neofascist peste noapte, totul sub pretextul protejarii sanatatii populatiei. Lumea s-a intors deodata la totalitarismul anilor 20. Am distrus in cateva luni un secol de civilizatie. Si asta datorita spaimei, fricii patologice, manipularii si a minciunii ridicate la rang de adevar absolut! Iata cat de fragila s-a dovedit a fi societatea capitalista si cat de fagile mintile oamenilor. Ce face statul prin masurile punitive luate? Isi ucide cetatenii, incet si sigur, si asta se numeste democid. Poate cu stiinta, sau fara stiinta, dar este sigur ca asta se intampla. Efectele acestor masuri protective absurde vor fi mult mai grave decat insusi epidemia. Vor muri mai multi oameni din cauza instaurarii carantinei decat daca ar fi fost infectati cu coronavirus. Efectele nu pot fi decat intuite. Statul ucide. Statul total ucide absolut!
Aunci cand statul confiscă toate pârghiile prin care societatea civila poate acționa pentru binele ei, asta se numeste o dereglare, iar dereglările care oferă statului putere absolută conduc la dezastru absolut. Așa s-a întâmplat în Rusia în 1917, așa s-a întâmplat în Germania în 1933, așa s-a întâmplat în România în 1947, și așa se va întâmpla întotdeauna acolo unde statul deține putere absolută – Statul va da peste noi și ne va strivii! Istoria nu minte.
Domnule Patapievici, acum inteleg ca Europa se sinucide…
(…)În aceasta constă tocmai regimul totalitar care înseamnă practic dominația poliției asupra vieții poporului. Problema relației între cele două mari simboluri ale vieții societății – simbolul pâinii și simbolul libertății – este foarte dificilă și dramatică. Atunci când incepe lupta maselor pentru pâine este totdeauna sacrificată libertatea. Libertatea spirituală și intelectuală este apărată doar de mici cercuri de oameni ai culturii (…) și totuși Libertatea continuă să fie cea mai înaltă valoare spirituală, surclasând valorile vitale. În numele libertății putem și trebuie să ne jertfim viața, în numele vieții nu trebuie să ne sacrificăm libertatea. De libertate este legată calitatea vieții, demnitatea omului. Nu putem prețui o viață nedemnă de om. (Nikolai Berdiaev – 1874 – 1948) Imapratia lui Dumnezeu si imparatia cezarului, editura Humanitas, 1998, p.88)
Completari si adaugiri (29.03.2020)
Ca să nu batem apa în piuă sau să scriem lucrări de doctorat pe această temă, în ceea ce privește noul coronavirus nu interesează decât un singur lucru, și anume – primul protocol de testare pentru SARS-CoV-2 sau noul coronavirus, al institutului Charite din Berlin, întocmit de domnul Christian Dorsten și echipa sa pe data de 17 ianuarie 2020. Protocolul se gasește aici https://www.who.int/docs/default-source/coronaviruse/protocol-v2-1.pdf?sfvrsn=a9ef618c_2 și spune așa – că acest test este capabil să descopere noul coronavirus cu ajutorul metodei RT-PCR, dar acest test a fost creat pentru depistarea exclusivă a noului coronavirus. El nu poate depista alte virusuri din familia coronavirusurilor și nici alte bacterii sau patogeni care pot cauza, printre altele, probleme respiratorii severe cum ar fi pneumonia. S-a stabilit că din moment ce acest virus seamănă foarte mult din punct de vedere genetic cu SARS-CoV-1, atunci trebuie să prezinte aceeași simptomatologie ca și acesta. Dar SARS înseamnă sindrom respirator acut sever, și nu toți pacienții testați pozitiv cu noul coronavirus au prezentat astfel de simptome, majoritatea având simptomele unei răceli banale iar unii sunt chiar asimptomatici. Până acum nu există nicio statistică oficială care să spună ca acest nou virus a ucis oameni perfect sănătoși din punct de vedere clinic. Toți cei decedați aveau afecțiuni preexistente și asociate. Nu există absolut nicio dovadă că decesele au fost datorate exclusiv noului coronavirus, și asta din moment ce pacienții nu au fost testați în prealabil și pentru alte virusuri și alți patogeni. Păi domnilor doctori, o pneumonie poate fi cauzată de orice, începând de la un coronavirus, și până la un stafilococ auriu (de care sunt pline spitalele).
S-a pus pe seama noului coronavirus aceeași simptomatologie ca în cazul SARS-CoV-1, doar pentru că între cele două virusuri există asemănari genetice. Total greșit! Și între om și maimuță există asemănări genetice, chiar foarte mari, dar asta nu înseamnă că omul împărtășește același comportament cu maimuța. Ca să avem un diagnostic corect, trebuie mai întâi, nu să testăm pentru coronavirus pacientul cu probleme respiratorii, ci să îi facem întregul tablou clinic. Mai întâi îl testăm pentru virușii comuni, cei care cauzează răceala de sezon, apoi îl testăm pentru bacterii și infecții noscomiale, vedem dacă suferă de vreo boală cronică, și abia după ce am eliminat toate posibilitățile îi facem testul pentru coronavirus. Doar că acum lumea a intrat în isteria testărilor – nu i se mai face pacientului niciun fel de istoric medical, el nu mai e testat pentru nimic altceva decât pentru coronavirus, și testul o să iasă în cele mai multe cazuri pozitiv, pentru că virusul acesta există cu mult înainte de a fi descoperit de chinezi la sfârșitul lunii decembrie 2019. Răspândirea virusului s-a făcut cu mult înainte ca el să fie depistat în Wuhan. El exista foarte bine în Italia de ceva vreme, tocmai de aceea și explozia de infectări depistate în Lombardia. Noi credem că s-a răspândit din Wuhan pentru că acolo s-au făcut primele teste, dar harta răspândirii virusului nu vorbește despre cât de răspândit este acest virus, ci despre gradul de răspândire al testelor efectuate. Așa că e foarte posibil ca infectările să fie mult mai multe, și e perfect normal să fie așa, pentru că asta se întâmplă și în cazul unei epidemii de gripă de sezon – numai în SUA în epidemia de gripă din 2017-2018 au fost infectați aproximativ 45 de milioane de oameni, s-au înregistrat 60.000 de decese și 900.000 de spitalizări! Până la ora actuală există 685 de mii de infectări și 32 de mii de decese, așa zis datorate coronavirusului. Deci față de o epidemie de gripă de sezon, stăm bine. Și atunci mă întreb și eu, de ce a luat-o lumea razna? Protocolul de testare spune negru pe alb – This protocol is based on the detection of 3 different markers: genes N, E and RdRp. The assays for the genes E and N are intended as screening protocols to detect any bat-associated beta-coronavirus (do not detect common human coronavirus); the RdRp is specific for SARS and SARS-like coronavirus (including the 2019-nCoV). Testing for the nCoV should be considered only for patients who fit the case definition, once influenza and avian influenza have been ruled out. (https://www.eurosurveillance.org/docserver/fulltext/eurosurveillance/25/3/eurosurv-25-3- 5.pdf?expires=1580420806&id=id&accname=guest&checksum=D2E250BE3914A24D9381FC9538EFF11D)
Nu există nicio dovadă indubitabilă că acest nCoV ar cauza probleme de sănătate grave, (decât făcând asocierea cu SARS-ul asiatic, ceea ce este total greșit, din moment ce avem de a face cu un virus nou cu propria sa etiologie și specificitate). Din moment ce toți cei care au murit aveau afecțiuni preexistente care le puneau deja viața în pericol, și NU fuseseră testați în prealabil pentru alte virusuri și bacterii, cum poate cineva să spună că au murit datorită noului coronavirus? (fata de 27 de ani din Botoșani a murit datorită unei come diabetice, nu datorită coronavirsului, faptul că era pozitivă cu coronavirus nu spune nimic). Asta denotă lipsă de profesionalism și etică medicală și jurnalistică. Atâta timp cât vom umple statisticile coronavirusului cu oameni de 80 de ani și cu bolnavi cronici, vom continua să propagăm o panică și o psihoză colectivă. Pentru a stabili fără niciun dubiu că o persoană a murit exclusiv datorită infectării cu SARS-CoV-2, trebuie mai intâi să se stabilească dacă acea persoană suferea de SARS, adică de sindromul respirator acut sever și dacă avea pneumonie. Pentru că în cazul virusruilor SARS, doar această afecțiune poate pune în pericol viața pacientului. Dacă s-a stabilit acest lucru, trebuie verificat dacă acea pneumonie era de natură virală sau de altă natură. Dacă se stabilește că persoana respectivă avea o pneumonie de natură virală și acel virus era SARS-CoV-2, abia apoi se poate pune drept cauză a decesului noul coronavirus. Și asta doar în cazul în care persoana respectivă nu suferea și de alte afecțiuni cronice. Până acum nu există niciun astfel de caz.
Faptul ca există cazuri de oameni sănătoși dar care au fost depistați pozitiv, și sunt declarați asimptomatici, este un exemplu cât se poate de clar că virusul nu are niciun fel de grad de fatalitate demonstrat. Pentru a afla gradul de fatalitate al virusului, acesta trebuie depistat la pacienți clinic sănătoși. Pentru a avea un rezultat convingător trebuie luat un eșantion de oameni perfect sănătoși, trebuie infectați cu acest coronavirus, și apoi puși sub observație, și dacă pacienții nu prezintă complicații și afecțiuni grave în urma infectării, atunci virusul nu este cu nimic mai periculos decât oricare virus cauzator de răceală și gripă. Numai așa se poate demonstra că acest virus cauzează sau nu sindrom respirator acut sever și pneumonie. Dacă un pacient perfect sănătos moare datorită virsului, atunci virusul este într-adevăr fatal pentru oricine, și măsurile luate sunt perfect normale.
Iată ce mai spun și americanii pe tema asta, mai exact care este poziția Centrului pentru control și prevenirea bolilor din Atlanta – The 2019-nCoV RNA is generally detectable in upper and lower respiratory specimens during infection. Positive results are indicative of active infection with 2019-nCoV but do not rule out bacterial infection or co-infection with other viruses. The agent detected may not be the definite cause of disease. (EUA-CDC-nCoV-IFU2-WP%20Virus.pdf)
Mass-media a început să fie inundată de știri cauzatoare de panică (altfel cum ar putea să supraviețuiască?) cum că tineri perfect sănătoși se zbat între viață și moarte după ce au fost testați pozitiv cu coronavirus. Aceste informații trebuie verificate, pentru că statisticile de până acum, cel puțin până la data de 24 martie când eu am scris un studiu preliminar (studiu în care vorbesc printre altele despre ce se află de fapt în spatele cifrelor alarmante cu decese cauzate de coronavirus) nu vorbesc de fatalități considerabile decât în rândul persoanelor de peste 50 de ani, fără a se mai lua în considerare probleme medicale preexistente. Iată și statistica pentru China și Italia la data de 24 martie.
China
copii și adolescenți cu vârsta cuprinsa între 10 și 19 ani, 0.2% din cazuri au rezultat în deces.
tineri cu vârsta cuprinsă între 20 și 29 de ani, 0.2% rata decesului
oameni cu vârsta mijlocie între 30 si 49 de ani, 0.2% rata decesului
oameni cu vârsta cuprinsă între 50 si 69 de ani – între 0.4 si 3.6% rata deceselor
bătrânii cu vârsta de peste 70 de ani – între 6.2 si 20.2% rata decesului.
Italia
Copii sub 10 ani – nicio fatalitate
Copii și tineri cu vârsta între 10 și 19 ani – nicio fatalitate
Tineri și adulți cu vârsta între 20 și 29 de ani – nicio fatalitate
Adulți și oameni de vârsta mijlocie 30-49 de ani – 0,3% fatalitate
Oameni cu vârsta cuprinsă între 50 și 69 de ani – între 0,4 si 3,6% fatalitate.
Oameni de peste 70 de ani – între 6,2 si 20,2% fatalitate.
Nu se spune însă nimic despre afecțiuni preexistente în cazul acestor decese.
Bineînțeles, există și tineri care suferă de afecțiuni grave, de cancer, leucemie, etc. iar aceștia, chiar dacă sunt tineri, sunt mult mai predispuși la îmbolnăvire decât restul. Chiar și o banală răceală îi poate ucide.
Deci, avem nevoie de studii științifice relevante. Toți pacienții testați pozitiv trebuie să treacă printr-un șir complet de teste suplimentare pentru a se demonstra că nu suferă și de alte afecțiuni care le pun viața în pericol, sau că nu sunt deja infectați cu alte bacterii sau alte virusuri. Diagnosticarea trebuie făcută plecând de la cauzele minore cele mai probabile și să crească exponențial mergând către cauzele majore. Înainte de supunerea la testare pentru nCoV, pacientul trebuie să fie testat pentru virușii cauzatori ai răcelii de sezon (între 7 și 15% dintre aceștia sunt coronavirusuri), pentru bacterii care pot fi luate din spitale (în special stafilococul auriu, cel care este răspunzator de majoritatea cazurilor de pneumonie din spitale), și pentru infecțiile comune. Dacă pacientul prezintă pneumonie, se va stabili ce fel de pneumonie (virală, bacteriană, tipică, atipică, etc.) și de asemenea se vor efectua teste speciale pentru depistarea factorului patogen. Abia după eliminarea tuturor posibilităților de infectare virală, fungică, sau bacteriană, se va supune la testul pentru nCoV. Oamenii nu trebuie testați pentru cel mai nou virus, ci mai întâi pentru cel mai comun, căci altfel riscăm să băgăm o țară întreagă în carantină.
Psihoza cifrelor
Pe data de 24 martie am scris un studiu preliminar privind pandemia de asa zis coronavirus (pe numele sau SARS-CoV-2 sau nCoV), un studiu nestiintific, dar pentru care am cules informatii si m-am documentat ca pentru o lucrare de licenta, pentru ca voiam sa ma lamuresc mai intai pe mine cu privire la aceasta panica generala. Unii dintre voi ati primit acest studiu pe whatsapp, nu stiu daca l-ati citit. Mi s-a reprosat de catre unii ca studiul meu este mult prea subiectiv, si pe alocuri politic si conspirationist. Eu nu l-am vazut asa, dar ma bucur ca am primit acest feedback. Tocmai de aceea, m-am decis sa completez si sa definitivez acest studiu, dupa mai bine de o spatamana de adunat date si informatii. Aceste noi informatii vin sa completeze pe cele din studiul initial. Am eliminat partea de introducere si incheiere a studiului, pentru ca, poate pentru unii, ele reprezentau mai degraba viziunea mea personala asupra problemei si nu avea legatura cu factorul stiintific. Drept urmare acest nou studiu, contine in cea mai mare parte doar elemente stiintifice, conexiuni logice, protocoale oficiale si concluzii pertinente.
Mai intai, mi se pare de la sine inteles ca acest virus exista cu mult inainte sa fie descoperit de chinezi si testat de domnul Christian Dorsten de la insititutul Charite din Berlin.
Se spune ca acest virus ucide oameni. Ei bine, daca intr-adevar asa stau lucrurile (si pana acum nimeni nu a putut sa demonstreze ca asa stau) virusul nu a inceput sa ucida oameni doar dupa ce a fost descoperit, el ucidea oameni si inainte de a fi descoperit. Si America exista inainte sa o descopere Columb. Doar pentru ca nu fusese descoperita asta nu inseamna ca ea nu a existat acolo dintotdeauna. Obiectul exista si fara ca un subiect sa il observe. La fel si virusul acesta. Virusul probabil ca exista de ceva timp, doar ca nimeni nu stia de el, pentru ca nu exista o statistica care sa spuna cat de periculos este. Si lumea totusi functiona foarte bine. Acum ca fost descoperit oficial si poate fi testat in conditii de laborator, lumea a innebunit.
Deci, sa o luam cronologic. Chinezii au descoperit virusul. Nemtii de la Chairte au dezvoltat testul. Nimeni nu stia cat de periculos este fata de alte virusuri. El era doar un nou virus din familia coronavirusurilor. S-a descoperit ca este asemanator, din punct de vedere genetic, cu virusul SARS. Bun. Testele de laborator au confirmat ca metoda RT-PCR folosita de catre domnul Christian Dorsten de la institutul Charite pentru depistarea tipologiei virusului, depisteaza specificitatea acestuia fara sa existe un cross-mix cu alte tipuri de virusuri. Deci virusul exista de sine statator. Nu incape indoiala. Este un nou virus.
Si acum, avem un virus nou, nu stim nimic despre el, doar ca seamana din punct de vedere genetic cu SARS-CoV-1. Cum stabilim ca virusul asta nou e periculos pentru umanitate? Nu avem esantion de referinta, nu avem teste amanuntite. Stim ca exista si se raspandeste deocamdata in provincia Wuhan. Ca sa stabilim gradul de periculozitate facem niste teste pe oameni care prezinta simptome de probleme respiratorii. Daca virusul asta se raspandeste ei sunt cei care ar trebui sa fie testati. Si unde le facem? In spitale, acolo unde se prezinta oameni cu probleme respiratorii acute sau in faza terminala. Le facem testul – iese pozitiv. Oamenii aia mor, dar nu stim daca din cauza ca erau infectati cu virusul asta nou, sau pentru ca erau infectati si cu alte virusuri. Stim totusi ca unii erau diagnosticati cu boli cronice – unii aveau cancer, altii diabet, altii brobleme de inima, etc. Noi, ca cercetatori vrem sa avem o rata a severitatii virusului. Avem nevoie de statistici care sa spuna ca cei infectati cu acest virus au murit tocmai datorita virusului. Si trimitand aceste teste prin spitalele pline de bolnavi, si facand testele in special persoanelor grav bolnave si cu varsta inaintata, vom obtine ce dorim – o statistica alarmanta! Testele noastre nu pot demonstra faptul ca oamenii au murit datorita exclusiv acestui virus. E nevoie de investigatii amanuntite, pe care nimeni nu se preocupa sa le faca. Pe noi nu ne intereseaza decat sa se confirme faptul ca cei care au murit, aveau, pe langa alte afectiuni, si acest virus SARS-Cov-2. Altfel, descoperirea noastra nu are nicio insemnatate. Ca virusologii astia nu puteau sa iasa la rampa daca descopereau un virus care nu omoara pe nimeni. Ce rost ar mai fi avut sa mediatizeze descoperirea. Dar asa, cine stie, poate se lasa cu un Nobel, cu niste banuti de la corporatii, etc.
Problema protocolului standard
Consider ca in aceste vremuri tembele in care traim, vremuri in care mas-media, din dorinta de a obtine cat mai multa expunere si cat mai multe clickuri, intretine fara nicio etica psihoza statisticilor morbide, oamenii trebuie sa fie informati cu privire la acesta asa zis pandemie de coronavirus. Timp de o saptamana, am cercetat in amanunt surse infailibile de informatie, surse oficiale (pe unele dintre ele le puteti gasi aici – https://www.who.int/docs/default-source/coronaviruse/protocol-v2-1.pdf?sfvrsn=a9ef618c_2
Cateva dintre ele reprezinta protocoalele oficiale folosite de laboratoare din Franta, Japonia, Hong Kong si Germania, pentru depistarea noului coronavirus. Fara niciun dubiu, acest virus exista. Dar problema nu este asta. Ci cat de periculos este. Ucide intr-adevar un numar atat de mare de persoane pe cat o arata statisticile? In studiul meu scris pe 24 martie, am gasit stiinta din spatele cifrelor alarmante. Am observat de ce exista un numar atat de mare de decese puse pe seama noului coronavirus. Nu exista nicio dovada ca acest nou virus este singur raspunzator de moartea atator oameni. Am observat cum mass-media incearca sa manipuleze opinia publica, atunci cand afirma ca exista noi decese din cauza coronavirusului. Cand accesam articolul observam ca acea persoana suferea de alte afectiuni cronice care i puneau deja viata in pericol. Asa s-a intamplat cu tanara de 27 de ani care este cel mai tanar deces datorat coronavirus din Romania. Tanara a murit de dapt datorita unei come diabetice.
Si asa ajungem al domnul Christian Dorsten, professor-doctor virologist, Head of Administrative Office for Global Health, de la Universitatea Charite din Berlin. Intre domnul Dorsten de la Charite si domnul Tedros de la OMS, sunt asemanari dar si deosebiri. Mai intai dommnul Dorsten este un cercetator de renume, specialist consacrat, in timp ce domnul Tedros este un dobitoc in costum, care, daca a luat decizia de instituire a pandemiei mondiale, a luat-o nu pentru ca ar stii despre ce este vorba, ci pentru a isi face un renume. Poate ca el nici macar nu are habar despre ce este vorba, si poate ca nici macar nu s-a lasat corupt de castiguri finanicare, poate ca e doar incompetent. Dar in schimb domnul Dorsten, ei bine domnul Dorsten, avand cunostintele necesare, poate avea o inteligenta diabolica. Ambii vor sa se faca cunoscuti, vor sa iasa in fata si sa se erijeze in salvatori ai omenirii. E normal, i putem intelege, sta in firea omului sa isi doreasca sa iasa din anonimat si sa faca istorie. Istoria insasi a fost facuta de astfel de oameni, la care nu a primat intotdeauna inteligenta, ci vointa de putere, persuasiunea, si dorinta de a face ceva memorabil care sa ramana in istorie.
Domnul Dorsten, despre care nimeni nu a auzit vreodata pana acum, este foarte cunoscut la ora actuala in Germania – In the course of the COVID-19 pandemic, Drosten advises politicians and authorities and gets invited as an expert in the media, among others in the podcastDas Coronavirus-Update mit Christian Drosten (English: The coronavirus update with Christian Drosten), published daily during the week since 26 February 2020 in Norddeutscher Rundfunk (NDR).[8][9][10] (Wikipedia)
Sa nu credeti ca munca acestor virusologi nu este remunerata si recunoscuta. Cu cat faci mai multe descoperiri cu atat esti mai recompoensat. In 2003 Dorsten primeste din partea fundatiei Werner Otto un premiu simbolic, de 8000 de euro pentru identificarea virusului SARS si pentru dezvoltarea rapida a unui test de diagnosticare. Interesant. Pentru ca domnul Dorsten a facut acum doua luni acelasi lucru. Virusul a fost descoperit de chinezi, dar dansul este cel care i-a descoperit genomul si tot dansul este cel care a patentat intr-o saptamana un sistem de testare. Interesant. (https://www.bnitm.de/en/news/communications/113-virologen-des-tropeninstituts-erhalten-preis-der-werner-otto-stiftung/)
Apoi, in 2004, domnul Dorsten primeste din partea GlasxoSmithKlein un premiu pentru studiile sale clinice infectioase, premiul Abbott Diagnostic Award of the European Society for Clinical Virology, si bioMérieux Diagnostics Award from the German Society for Hygiene and Microbiology. Toate aceste companii au patentat acum dispozitive si teste de depistare a virusului. Cum era aia? O mana o spala pe alta. Cand adevarul, fie el si stiintific, este tributar fondurilor pompate de catre marile corproratii farmaceutice in studii clinice, atunci nu cred ca mai avem de a face cu un adevar.
Cine sunt aceste companii care l-au premiat pe domnul Dorsten? GSK este compania care, in asa zisa pandemie din 2009-2010, a oferit vaccinul impotriva gripei porcine, dupa ce s-a descoperit ca a facut parte din grupurile de companii farmaceutice care au pus presiune pe organizatia mondiala a sanatatii pentru instaurarea pandemiei. Multi cercetatori care au sfatutit OMS in luarea deciziei, aveau legaturi finanicare directe cu aceste companii farmaceutice, printre care si GSK.
Apoi, Abbott Laboratories este o companie americana de sanatate si dispozitive medicale. Venitul companiei in 2018 – 30 de miliarde de dolari. Daca intram pe siteul acestei corporatii (https://www.abbott.com/), primul lucru care ne loveste in fata este faptul ca compania tocmai a scos pe piata un aparat de testare pentru SARS-CoV-2, ce ofera rezultate in 5 minute si poate fi folosit oriunde in lume. „Through the incredible work of teams across Abbott, we expect to deliver 50,000 COVID-19 tests per day to healthcare professionals on the front lines, where testing capabilities are needed most,” said Chris Scoggins, senior vice president, Rapid Diagnostics, Abbott. „Portable molecular testing expands the country’s capacity to get people answers faster.”
Nu cunoastem pretul de lista al unui astfel de aparat minune, dar mi se pare incredibil cum in mai putin de 3 luni, o companie reuseste sa dezvolte un aparat, a carui eficienta nu pare sa fi fost demonstrata, care sa ofere rezultate in mai putin de 5 minute, desi, de exemplu, metodologia pentru testare SARS-CoV-2 al Centrului de Boli, Control si Preventie din Statele Unite ale Americii in conformitate cu recomandarile organizatiei mondiale a sanatatii, are 41 de pagini .(EUA-CDC-nCoV-IFU2-WP%20Virus.pdf) (https://www.who.int/publications-detail/laboratory-biosafety-guidance-related-to-coronavirus-disease-2019-(covid-19), si a fost publicat pe 15.03.2020! Acest protocol se presupune ca este unul standard si trebuie folosit de orice companie privata sau de stat care doreste sa dezvolte teste pentru depistarea SARS-CoV-2. In doua saptamani, cercetatorii de la Abbott, au reusit, nu stim cum, sa creeze si sa testeze un aparat care poate face munca de zeci de ore a unui virusolog, in mai putin de 5 minute, conformandu-se in acelasi timp cu toate criteriile obligatorii de analiza ale Oragnizatiei Mondiale a Sanatatii. Este cel putin ciudat. Singura concluzie pe care o putem trage este ca aceasta companie avea de mult patentat o astfel de aparatura de testare pentru SARS-CoV-2, si nu a asteptat decat momentul potrivit pentru a o scoate pe piata. Iar momentul potrivit a aparut atunci cand toate statele, prin ordonante de uegenta, au dat liber tuturor firmelor si companiilor sa dezvolte propriile aparate de testare pentru SARS-CoV-2. Cred ca stim cu totii de cati ani este nevoie pentru a patenta un aparat revolutionar in domeniul medicinii, si de cate teste este nevoie pentru a le dovedi eficienta. Dar, datorita faptului ca exista o situatie de urgenta la nivel global, situatia s-a schimbat si companii de tot felul au intrat pe piata cu aparate netestate in prealabil. Daca citim unele dintre scrisorile de intentie ale unor companii americane care au dezvoltat un test pentru SARS-CoV-2, scrisori adresate FDA, Federal Drug Administration, vom observa cat de usor se ofera aprobare pentru orice fel de aparatura capabila sa testeze SARS-CoV-2, in conditii de situatii exceptionale. (https://www.fda.gov/emergency-preparedness-and-response/mcm-legal-regulatory-and-policy-framework/emergency-use-authorization) – All advertising and promotional descriptive printed matter relating to the use of your product shall clearly and conspicuously state that: • This test has not been FDA cleared or approved;
No advertising or promotional descriptive printed matter relating to the use of your product may represent or suggest that this test is safe or effective for the detection of SARS-CoV-2.
Aceste informatii apar in toate raspunsurile date companiilor de catre FDA. Daca luam de exemplu la intamplare o companie dezvoltatoare, de exemplu compania TaqPath, si citim foaia informatica pentru pacientii care urmeaza sa fie testati cu acest dispozitiv, vom gasi urmatorul paragraf – Is this test FDA-approved or cleared? No. This test is not yet approved or cleared by the United States FDA. When there are no FDA-approved or cleared tests available, and other criteria are met, FDA can make tests available under an emergency access mechanism called an Emergency Use Authorization (EUA). The EUA for this test is supported by the Secretary of Health and Human Service’s (HHS’s) declaration that circumstances exist to justify the emergency use of in vitro diagnostics for the detection and/or diagnosis of the virus that causes COVID-19. This EUA will remain in effect (meaning this test can be used) for the duration of the COVID-19 declaration justifying emergency of IVDs, unless it is terminated or revoked by FDA (after which the test may no longer be used).(https://www.fda.gov/media/136114/download)
Datorita starii de urgenta, administratia federala a medicamentelor din SUA, nu mai trece un dispozitiv medical destinat detectarii SARS-CoV-2 prin procesul de aprobare. Ci i se ofera aprobare in moddirect, atata timp cat dispozitivul este creat exclusiv pentru depistarea SARS-CoV-2, si nu i se face reclama cum ca ar fi aprobat de catre FDA. Si atunci cine verifica aceste dispozitive? Intelegem, nu sunt suficiente teste, dar asta nu inseamna ca acum oricine poate sa inventeze un test fara sa-i demonstreze eficienta.
Nici aparatul minune al celor de la Abbott nu a fost aprobat – The ID NOW COVID-19 EUA has not been FDA cleared or approved. It has been authorized by the FDA under an emergency use authorization for use by authorized laboratories and patient care settings. The test has been authorized only for the detection of nucleic acid from SARS-CoV-2, not for any other viruses or pathogens, and is only authorized for the duration of the declaration that circumstances exist justifying the authorization of emergency use of in vitro diagnostic tests for detection and/or diagnosis of COVID-19 under Section 564(b)(1) of the Act, 21 U.S.C. § 360bbb-3(b)(1), unless the authorization is terminated or revoked sooner.
Si de unde stim noi ca acest dispozitiv functioneaza? De ce anume avem nevoie, sa umplem piata cu aparate de testat, care dau rezultate eronate, sau cu aparate testate care au eficienta 100%?
Nu mai in SUA la momentul actual exista 14 companii care au de vanzare teste pentru depistarea SARS-CoV-2. Toate fiind exceptate de autorizare din partea FDA. Nimeni nu stie cat de eficiente sunt.
Luam o alta scrisoare la intamplare – a companiei DiaSorin Molecular LLC, din California – aprobatorul FDA, cel care ofera dreptul de folosinta, spune asa despre produs – Having concluded that the criteria for issuance of this authorization under Section 564(c) of the Act are met, I am authorizing the emergency use of your product, described in the scope Section of this letter (Section II), subject to the terms of this authorization.
I have concluded that the emergency use of your product meets the criteria for issuance of an authorization under Section 564(c) of the Act, because I have concluded that: 1. The SARS-CoV-2 can cause a serious or life-threatening disease or condition, including severe respiratory illness, to humans infected by this virus; 2. Based on the totality of scientific evidence available to FDA, it is reasonable to believe that your product may be effective in diagnosing COVID-19, and that the known and potential benefits of your product when used for diagnosing COVID-19, outweigh the known and potential risks of your product; and 3. There is no adequate, approved, and available alternative to the emergency use of your product. 5 (No other criteria of issuance have been prescribed by regulation under Section 564(c)(4) of the Act.)
Este rezonabil sa cred ca produsul tau poate fi eficient pentru diagnosticare. In baza a ce? Pe ce studii se bazeaza efiecienta produsului tau? Cati oameni au fost testati cu el si care este gradul de eficienta?
Cititi si va minunati cum federatia americana a medicamentelor, nu aproba, dar practic inchide ochii cand vine vorba despre eficienta deovedita a unor aparate de detectare a SARS-CoV-2, doar pentru ca societatea civila si companiile private se plang ca nu exista suficiente teste. Presiunea exercitata a fost atat de mare incat incepand din 14 martie statul american aproba folosirea la sacara larga a acestor dispozitive medicale NETESTATE. De unde stiu eu ca aparatul tau de testare, desi el trebuie sa detecteze exclusiv acidul nucleic al virusului SARS-CoV-2, nu va depista altceva, alt virus sau alt tip de coronavirus? Asta nimeni nu o poate spune.
Revenind la domnul Dorsten, in acelasi an 2004, acesta a fost premiat pentru activitatea sa de o alta companie de instrumente si dispozitive medicale, pe numele ei bioMerieux, din Franta. Si ea cu un venit in 2018 de 2.4 miliarde de euro. Daca intram pe site-ul companiei vom vedea ca si ea a primit aprobare de urgenta pentru a comercializa dispozitive de testare pentru SARS-CoV-2 – https://www.biomerieux.com/en/biomerieux-receives-emergency-use-authorization-biofirer-covid-19-test
Aparatul se numeste Biofire, si se spune ca poate detecta virusul SARS-CoV-2 in mai putin de 45 de minute, fara sa necesite cunostinte avansate de biologie moleculara din partea utilizatorului. Parca e prea frumos ca sa fie adevarat. Doar sa apesi pe un buton si sa urmezi cativa pasi. Totusi – The BIOFIRE® COVID-19 test has not been FDA cleared or approved. This test has been authorized by FDA under an EUA for use by authorized laboratories only for the detection of nucleic acid from SARS-CoV-2, not for any other viruses or pathogens. Adica nu a trecut prin teste prealabile care sa-i demonstreze eficienta.
Deci, s-a descoperit ca acest virus nou, din familia coronavirusurilor, seamana in proportie de peste 90% din punc de vedere genetic cu virusul SARS-Cov-1, cel din Asia. SARS, adica sindrom respirator acut sever. Bunicul lui SARS-Cov-1 este SARS – sindrom respirator acut sever, care poate fi cauzat de orice – fie de un virus, fie de o bacterie, fie de fungi, si asa mai departe. Deci cauza SARS poate fi stabilita printr-o analiza completa a patogenilor.
Bun. Specialistii cand au gasit virusul asta nou si au vazut ca seamana atat de bine cu SARS-Cov-1, i-au zis SARS-CoV-2. Virusul seamana cu SARS-Cov-1 din punct de vedere genetic, al acizilor ribonucleici. Si s-a presupus ca si simptomele trebuie sa fie aceleasi. Simptome care daca sunt usoare pot fi confundate cu banala raceala – tuse, secretii nazale, dureri de gat, si febra uneori, iar daca sunt agravante, atunci simptomatologia este sinonima cu sindrom respirator acut sever si in ultima instanta cu pneumonie.
S-au analizat niste specimene, niste bolnavi internati in spital, bolnavi care pe langa altele aveau si probleme respiratorii, unii dintre ei. Li s-a facut testul, au iesit pozitivi cu noul coronavirus. S-a concluzionat ca din moment ce au iesit pozitivi cu noul coronavirus, simptomele lor trebuie puse pe seama acestui virus, desi pacientii puteau la fel de bine sa fi fost infectati cu o bacterie. Si aici apare o chestie – Protocolul standard al domnului Christian Dorsten – https://www.who.int/docs/default-source/coronaviruse/protocol-v2-1.pdf?sfvrsn=a9ef618c_2, pentru a stabili specificitatea virusului descoperit, spune ca au fost eliminate din calcul toate celelate virusuri si bacterii cunoscute la om. Deci s-a facut test si s-a descoperit ca protocolul acesta nu interactioneaza cu celelalte virusuri gripale cunoscute la om – HCoV-HKU1, HCoV-OC43, HCoV-NL63, HCoV-229E, MERS-CoV, Influenza A (H1N1/09), Influenza A (H3N2), Influenza A(H5N1), Influenza B, Rhinovirus/Enterovirus, Respiratory syncytial virus (A/B), Parainfluenza 3 virus, Parainfluenza 2 virus, Parainfluenza A or -B virus, Human metapneumovirus, Adenovirus, Human Bocavirus, Legionella spp., Mycoplasma spp. Dar atentie, lista asta vorbeste de toate tipurile de coronavirusi, si virusurile care cauzeaz raceala, dar vorbeste de doar doua tipuri de bacterii – Legionella. care se ia de regula din sursele de apa (https://www.cdc.gov/legionella/about/causes-transmission.html, si mycoplasma care in cele mai grave situatii cazueaza pneumonie, si asta foarte rar (https://www.cdc.gov/pneumonia/atypical/mycoplasma/index.html. Dar cum ramane cu alte bacterii care cauzea pneumonie si simptome asemanatoare cu SARS? Cum ramane cu stafilococul auriu, care este purtat de aproximativ 30% din oameni, si care se gaseste din abundenta in spitale cauzand si pneumonii, in special in cazul celor ventilati artificial!? (https://www.cdc.gov/hai/organisms/staph.html)
Deci testul domnului Dorsten nu intereactioneaza cu un numar cunoscut de virusuri, cam toate cu potential patogen sever, deci are specificitate, dar nu interactioneaza decat cu doua tipuri de bacterii.
Acum, denumirea virusului a inceput sa sufere modificari, nu se mai cheama SARS-CoV-2, ci nCov, adica noul coronavirus. Gradul lui de periculozitate era dat tocmai de faptul ca era inrudit cu familia virusurilor SARS, si este inrudit prin secventele genetice cu acesta, dar nu se poate spune sub nicio forma ca este inrudit cu SARS prin simptomatologie. Asemanarea genetica a fost generalizata si la nivel de simptomatologie. Dar doar pentru ca seamana genetic, nu inseamna ca are aceeasi simptomatologie. Adn-ul omului seamana 98% cu al maimutei, dar nu insemana ca omul si maimuta seamana si 98% din punct de vedere fizic, psihic si biologic. Faptul ca este un virus nou, asta nu inseamna ca este si unul care poate fi periculos. Nou nu inseamna nici mai bun nici mai periculos. Dar intr-o societate ca a noastra in care tot ce este nou este imediat adoptat ca fiind si bun, nu-i de mirare ca la nivel psihologic oamenii au reactionat la fel – e nou, nu se stie nimic despre el, seamana genetic cu SARS (sars, care e periculos) deci si noul coronavirus trebuie sa fie cel putin al fel de periculos. Acesta a fost rationamentul falimentar care a condus lumea in situatia de fata. Este foarte posibil ca acest nou coronavirus sa fie la fel de putin periculos precum rudele sale indepartate din familia coronavirusurilor care ne dau raceala de sezon. Se spune ca e de natura zoologica, deci e diferit de acele coronavirusuri banale. Adica s-a transmis de la animal la om, pentru ca asa s-a transmis SARS-ul asiatic. Se fac insa prea multe legaturi intre acest nCov si SARS-Cov, si asta, cum am spus, doar pentru ca seamana din punct de vedere al acizilor ribonucleici, si genomic. Asta nu il face insa neaparat la fel de periculos ca SARS. Virusul exista, ok, se face test si se depisteaza si in cazurile grave dar si la oameni perfect sanatosi. La oamenii perfect sanatosi nici nu se manifesta, si se spune ca acestia sunt asimptomatici. Pai daca era atat de grav, ar fi trebuit sa afecteze si pe cei sanatosi. Dar nu o face. Si statisticile vorbesc de la sine, despre cine sunt afectati si cine sunt cei care mor.
Cineva care este bolnav, si care de exemplu prezinta simpotmele de SARS, si este depistat pozitiv cu nCoV, si in final va muri, decesul sau se va pune pe seama nCoV, desi nu exista nicio dovada cum ca pacientul respectiv nu a murit datorita altor afectiuni. Chiar si in cazul in care pacientul a murit de pneumonie, cum stabilesti ca pneumonia a fost cauzata de nCoV? Doar pentru ca a iesit pozitiv cu nCoV, asta nu inseamna ca nCoV i-a cauzat pneumonia si in final moartea. In astfel de cazuri trebuie facute investigatii amanuntite ca sa se stabileasca cu adevarat cauza decesului. O pneumonie cauzata de un virus este diferita fata de una cauzata de o bacterie, de exemplu. Pneumoniile de natura virala sunt mai rare, si au specificul lor. Pneumonia cauzata de virus sa numeste pneumonie atipica. Deci mai intai de toate, trebuie stabilit daca pacientul a avut o pneumonie atipica de natura virala. Se stabileste asta. Apoi, trebuie sa se faca toate testele care trebuie sa infirme orice alta afectiune virala. Sa se faca testele pentru fiecare afectiune posibil cauzatoare de pneumonie virala, asa cum spune si protocolul american. Deci diagnosticul trebuie pus prin eliminare. Dupa ce s-au eliminat toate cauzele posibile de natura virala si bacteriana, si de a oricarui patogen, abia apoi se poate face testul specific pentru nCoV. Din pacate in spitale se procedeaza tomai pe dos – primul lucru care se face cand se prezinta un pacient cu probleme respiratorii si simptome specifice racelii, este sa i se faca testul – dupa protocolul standard. Testul iese pozitiv pentru nCoV, dar acest test NU ELIMINA posibilitatea infectarii si cu alti patogeni. Se vorbeste in toata metodologia de testare despre infectie secundara sau cauzata de alti patogeni. Peste asta se mai spune ca testul pozitiv nu trebuie sa elimine prezenta altor infectii! – The 2019-nCoV RNA is generally detectable in upper and lower respiratory specimens during infection. Positive results are indicative of active infection with 2019-nCoV but do not rule out bacterial infection or co-infection with other viruses. The agent detected may not be the definite cause of disease– asta spune metodologia centrului pentru controlul si preventia bolilor din Atlanta, SUA. (EUA-CDC-nCoV-IFU2-WP%20Virus.pdf)
Apoi, legat de protocolul standard – This protocol is based on the detection of 3 different markers: genes N, E and RdRp. The assays for the genes E and N are intended as screening protocols to detect any bat-associated beta-coronavirus (do not detect common human coronavirus); the RdRp is specific for SARS and SARS-like coronavirus (including the 2019-nCoV) https://www.eurosurveillance.org/docserver/fulltext/eurosurveillance/25/3/eurosurv-25-3- 5.pdf?expires=1580420806&id=id&accname=guest&checksum=D2E250BE3914A24D9381FC9538EFF11D
Deci testul de la Charite, pe care se bazeaza toate testele, nu poate detecta alte coronavirusuri, si nici bacterii. El detecteaza EXCLUSIV SARS, si SARS related viruses, such as Bats SRAS and nCoV. Bun. Deci testul, chiar daca iese pozitiv, nu spune abolut nimic despre prezenta altor virusuri si bacterii. Tocmai de aceea trebuie efectuate si alte teste! Chiar daca testul este pozitiv, sa presupunem ca are grad de acuratete de 99%, asta nu spune nimic despre alte infectii, asa zis secundare, sau chiar primare. S-au bagat in statisticile cu fatalitati oameni care au murit, fiind testati pozitiv cu nCov, avand boli cronice grave precum cancer sau diabet. Multi au murit de pneumonie, si asta i-a facut pe multi sa spuna ca tocmai datorita acestui fapt, este o dovada incontestabila ca au murit datorita pneumoniei pe care o cauzeaza nCoV. Dar pneumonie poate cauza orice virus si orice bacterie. Din moment ce in cazul pacientului care a murit de pneumonie nu s-au facut toate testele necesare, si nu s-a implementat procedura de depistare a tuturor agentilor patogeni capabili de a provoca pneumonie, este absurd sa spui ca penumonia a fost cauzata de singurul si primul patogen pe care tu l-ai descoperit, atentie, cu un test care nu poate sa descopere decat acest singur patogen! O spune foarte clar domnul Dorsten, ca acest test nu interactioneaza cu alte virusuri. El descopera doar tot ce este legat de SARS. La ora actuala exista companii care au scos pe piata masini de testat, dar aceste masini au primit aprobare exceptionala (tocmai datorita situatiei) sa intre pe piata fara prea multe dovezi ca functioneaza, si nu mai daca aceste masini pot depista exclusiv nCoV. Deci ele sunt create sa depisteze exclusiv acest virus. La fel ca protocolul domnului Dorsten.
Cum ramne, deci, cu ceilalti patogeni? Protocolul domnului Dorsten ne spune ca testul covid nu poate depista nimic altceva decat virusi din familia SARS – protocolul a iesit negativ pentru – Specificity testing 1. Chemical stability To exclude non-specific reactivity of oligonucleotides among each other, both assays were tested 40 times in parallel with water and no other nucleic acid except the provided oligonucleotides. In none of these reactions was any positive signal detected. 2. Cross-reactivity with other coronaviruses Cell culture supernatants containing human coronaviruses (HCoV)-229E, -NL63, -OC43, and -HKU1 as well as MERS-CoV were tested in all three assays (Table 2). For the noncultivable HCoV-HKU1, supernatant from human airway culture was used. Virus RNA concentration in all samples was determined by specific real-time RT-PCRs and in-vitro transcribed RNA standards designed for absolute viral load quantification. Berlin, Jan 17th, 2020 Table 2. Cell-culture supernatants tested by all assays Cell culture supernatants Tested concentration Result Alphacoronaviruses Human coronavirus NL63 4×10^9 RNA copies/ml No reactivity with any of three assays Human coronavirus 229E 3×10^9 RNA copies/ml No reactivity with any of three assays Betacoronaviruses Betacoronavirus 1 (strain HCoV-OC43) 1×10^10 RNA copies/ml No reactivity with any of three assays Human coronavirus HKU1 (HCOV-HKU1) 1×10^5 RNA copies /ml No reactivity with any of three assays Middle East respiratory syndrome-related coronavirus (strain EMC/2012) 1×10^8 RNA copies/ml No reactivity with any of three assays Berlin, Jan 17th, 2020 3. Tests of human clinical samples previously tested to contain respiratory viruses Both assays were applied on human clinical samples from our own diagnostic services, previously tested positive for the viruses listed in Table 3. All tests returned negative results. Table 3. Tests of known respiratory viruses and bacteria in clinical samples Clinical samples with known viruses Number of samples tested HCoV-HKU1 2 HCoV-OC43 5 HCoV-NL63 5 HCoV-229E 5 MERS-CoV 5 Influenza A (H1N1/09) 6 Influenza A (H3N2) 5 Influenza A(H5N1) 1 Influenza B 3 Rhinovirus/Enterovirus 3 Respiratory syncytial virus (A/B) 6 Parainfluenza 1 virus 3 Parainfluenza 2 virus 3 Parainfluenza 3 virus 3 Parainfluenza A or -B virus 5 Human metapneumovirus 3 Adenovirus 3 Human Bocavirus 3 Legionella spp. 3 Mycoplasma spp. 3 Total clinical samples 75.
Si asta pentru ca au existat voci, chiar si eu ma intrebam, de unde stiu eu ca acest test si protocol standard al domnului Dorsten, nu depisteaza de fapt orice alt coronavirus? Unde i este specificitatea? Inca nu reusisem sa il descifrez. Informatiile de mai sus vin sa spuna – uite, testul are specificitate. Dar asta nu schimba cu nimic datele problemei. Pentru ca daca testul domnului Dorsten este atat de specific, si nu poate detecta niciunul dintre restul virusurilor si bacteriilor, asta inseamna ca acesti virusi si bacterii nedectectabili de catre testul Dorsten, pot sa fie prezenti in organismul celui testat pozitiv sau negativ. Chiar daca esti testat pozitiv, boala ta poate sa fie cauzata nu de coronavirus, ci de orice alte virusuri sau bacterii.
Mass-media a inceput sa fie inundata de stiri cauzatoare de panica, cum ca tineri perfect sanatosi se zbat intre viata si moarte dupa ce au fost testati pozitiv. Informatiile trebuie verificate, pentru ca statisticile de pana acum, cel putin pana la data de 24 martie, nu vorbeau de nicio fatalitate in randul persoanelor sub 40 de ani. Bineinteles, exista tineri care sufera de afectiuni grave, de cancer, leucemie, etc. iar acestia, chiar daca sunt tineri, sunt mult mai predispusi la imbolnavire decat restul. Si o banala raceala i poate ucide.
Deci, avem nevoie de studii stiintifice relevante. Toti pacientii testati pozitiv trebuie sa treaca print-un sir complet de teste suplimentare pentru a se demonstra ca nu sufera si de alte afectiuni care le pun viata in pericol, sau ca nu sunt deja infectati cu alte bacterii sau alte virusuri. Diagnosticarea trebuie facuta plecand de la cauzele minore cele mai posibile si mergand catre cauzele majore. Inainte de supunerea la testare pentru nCov, pacientul trebuie sa fie tesat pentru virusii cauzatori ai racelei de sezon, pentru bacterii care pot fi luate din spitale, si pentru infectiile comune. Daca pacientul prezinta pneumonie, se va stabili ce fel de pneumonie, si de asemenea se vor efectua teste pentru depistarea factorului patogen. Abia dupa eliminarea tuturor posibilitatilor de infectare virala, fungica, sau bacteriana, se va supune la testul pentru nCoV. Oamenii nu trebuie testati pentru cel mai nou virus, ci mai intai pentru cel mai comun.
P.S. – Pana la aparitia pandemiei, niciun medic legist nu trecea pe certificatul medico-legal al decedatului drept cauza a decesului raceala, gripa sau viroza respiratorie. In cea mai relevanta situatie, cauza decesului era trecuta pneumonia. Acum, datorita unor ordine venite de sus (dupa cum marturisea un medic de la Iasi), pe certificatele medico-legale, orice pacient decedat si depistat, chiar si post-mortem cu coronavirus, trebuie trecut drept cauza a decesului – covid 19, sau pneumonie cauzata de covid-19. Ceea ce se incadreaza la fals in acte publice.
Primul semn de intrebare trebuia pus atunci cand a fost instaurata cenzura pe platformele online, impotriva celor care negau gravitatea situatiei sau aveau o cu totul alta parere decat a majoritatii. Daca situatia ar fi fost intr-adevar atat de grava, atunci adevarul ar fi trebuit lasat sa circule liber, nu sa fie bagat pe gat cu forta, si la un moment dat toti oamenii ar fi fost convinsi de la sine ca totul este cat se poate de grav. De ce trebuie sa cenzurezi parerile contra atunci cand te afli intr-o criza?
Dar din moment ce o parere diferita fata de adevarul promovat de catre oficialitati si specialisti este cenzurata, atunci trebuie sa ne punem niste intrebari cu privire la ce se intampla. Mi se pare cat se poate de limpede ca cenzurand libera exprimare cineva are ceva de ascuns.
Eu cred că funcția culturii, îndatorirea culturii, atitudinea culturii, trebuie să țină seama de momentul istoric și de împrejurările reale ale momentului. (…) Într-un moment în care i se contestă omului libertatea și artei de asemenea, nu se cade, cum zice Noica, nu se cuvine, nu e bine, nu e frumos, ca artistul să pună accentul pe ideea de îngrădire și de rânduială. Nu mai e nevoie! Face o artă pleonastică și, cu sau fără voia lui, face jocul adversarului. (…) Nu e neovie când soarele strălucește pe cer să mai venim noi cu lanterna. (…) Când însă societatea e agresivă, când statul intervine și așa mult prea mult în libertatea omului și nu-i mai permite să se desfășoare în mod liber, nu este rolul adevăratului filozof să vină și să mai toarne și el apă la moară adversarului. (…) Dar în asemenea momente datoria noastră este să încurajăm libertatea, să lăsăm jocul imaginației în deplină libertate, în absolută, fantezistă, imaginativă, exuberantă și chiar exagerata ei libertate. (…) Iar într-un moment din ăsta de colectivizare, de asuprire, de intervenție, în momentele acestea să trecem de partea imaginației.
Acestea sunt cuvintele lui Nicolae Steinhardt, în convorbirile sale cu Ioan Pintea la mănăstirea Rohia, convorbiri ce au avut loc între anii 1984 – 1988. Acest fragment l-am selectat din cartea Primejdia mărturisirii (editura Dacia, 1993), și trebuie să… mărturisesc că mi-a dat mari bătăi de cap, încercând să înțeleg ce a vrut să spună autorul. Și după ce am întors pe toate fețele paragraful, am ajuns la concluzia că există două modalități de interpretare. Dar mai întâi trebuie să spun că acest paragraf mi-a atras atenția în primul rând pentru că de ceva timp încerc să înțeleg cum poate cultura să schimbe mersul societății. Cum poate creația artistică sau literară, împreună cu gândirea filozofică, adică cum poate spiritul, nu să intre în lume, așa cum se întreba Gabriel Liiceanu acum mulți ani, ci să facă lumină, să demaște impostura și minciuna. Mi se pare de la sine înțeles că în vremuri de restriște, ca să folosesc un clișeu, când societatea și mai ales individul trece printr-o criză profundă de indentitate și apartenență, singura care poate să aducă lucrurile pe făgașul normalității este cultura. Toate regimurile totalitare nu au reușit să triumfe decât acolo unde au distrus, în prealabil și în mod sistematic orice manifestare culturală liberă, adică acolo unde au distrus spiritul. Comunismul a triumfat în lume în primul rând pentru că a ucis cu sânge rece intelectualitatea, de exemplu în România anilor 50 experimentul numit fenomenul Pitești a decimat crema intelectualității interbelice. La fel a procedat și nazismul, la fel a procedat și fascismul. Într-un sistem totalitar actul cultural-artistic este cenzurat până când devine un instrument de propagandă în favoarea statului, iar istoria ca știință este rescrisă. Toate mijloacele de liberă exprimare lucrează pentru stat și reprezintă în mod direct interesul statului – ziare, canale mass-media, etc. Se naște astfel omul nou, țelul suprem al tuturor regimurilor tiranice. Omul nou, adică omul spălat pe creier, cu scara valorilor complet răsturnată, fără individualitate și personalitate, decât în cadrul comunității în care trăiește. Omul nou nu își mai aparține, el aparține statului și societății din care face parte. El este un simplu instrument pentru societatea “multilateral dezvoltată” și a “materialismului dialectic”. Acest om, complet alienat, este reeducat, astfel încât să nu mai reprezinte nimic în afara societății și a statului – statul e tot, individul e nimic.
Și acum revenind la Steinhardt și la ideile sale. Nu o să vorbesc despre cine a fost Nicolae Steinhardt, e suficient să fi citit Jurnalul fericirii (o carte cult), și să îți faci o părere. Steinhardt a fost un monument de credință și cultură. Totuși ideile de mai sus nu mi-au dat pace. Mai întâi sunt întru totul de acord că, cultura trebuie să țină cont de momentul istoric. Cultura poate schimba mersul istoriei, pentru că poate schimba mentalități. Dar nu înțeleg de ce anume artistul, sau scriitorul, atunci când trăiește într-un moment istoric, în care omului îi sunt îngrădite drepturile și libertățile, nu trebuie să pună accentul tocmai pe acest lucru. De ce nu e bine ca scriitorul să scrie despre îngrădirea drepturilor și libertăților când momentul istoric este de așa natură? Steinhardt spune că nu mai e nevoie, căci astfel artistul face o artă pleonastică, și cu sau fără voia lui, face jocul adversarului. Iar mai apoi spune, că atunci când statul intervine în libertatea omului, adevăratul filozof nu trebuie să vină și să toarne apă la moară adeversarului, adică statului. Oare ce înțelege Steinhardt prin această idee? Că filozoful nu trebuie să facă propagandă statului, că nu trebuie să întărească atitudinea agresivă a statului? Asta mi se pare de la sine înțeles, pentru că filozoful, scriitorul, artistul, trebuie să își păstreze libertatea de gândire, și nu trebuie să se vândă precum o prostituată. El trebuie să apare adevărul, nu statul. Cu toate acestea avem multe exemple în istorie de scriitori și intelectuali care și-au trădat statutul și au devenit colaboratori cu organele de opresiune. Dar cum rămâne cu încurajarea libertătii, și trecerea, în astfel de momente nefaste, de partea imaginației? Ce a vrut să spună aici Steinhardt?
Steinhardt pare să spună că într-o perioadă în care libertatea și drepturile oamenilor sunt îngrădite, artistul sau filozoful, nu trebuie să mai vorbească tot despre libertate și drepturi, despre îngrădirea lor (în sensul că acest lucur este cât se poate de greșit), ci că el trebuie să facă apel la imaginație, adică să vorbească despre altceva, să fie cumva împotriva vremurilor sau să se detașeze de ele. Mă întreb acum, oare gânditorul, omul care produce cultură, omul de spirit, nu trebuie să fie și o voce a libertății? Nu trebuie să lupte pentru libertate cu ajutorul creației sale? Cultura nu are și un rol social? Sau este doar un mijloc de delectare și evadare din cotidian? Da, bineînțeles, există și astfel de cultură periferică, și mă refer aici la numeroasele romane polițiste, de dragoste, sau SF, ca de altfel și la muzica nu cultă, ci ușoară în cel mai propriu sens al cuvântului, care au și ele un rol bine definit – să ofere o anumită bună dispoziție cititorului, dar fără însă să îl pună în contact cu adevărata cultură și cu marile idei al umanității. Constantin Noica are o afirmație celebră – că omul poate să citească cărți, autori sau culturi. Doar citind culturi putem intra în contact cu cultura.
Refugiul în imaginativ al filozofului sau artistului, pe care îl propune Steinhardt, ca și o soluție la agresiunea asupra drepturilor și libertăților din partea statului, mi se pare un act de lașitate. Când trăiești într-un sistem totalitar, sau pe cale de a deveni totalitar, e foarte greu să te detașezi, nu de problemele societății, pentru că poate unele dintre ele nu sunt și problemele tale, ci de acele probleme care privesc fiecare individ în parte – și aici mă refer în special la drepturile și libertățile individuale. Trecerea în imaginativ nu mai reprezintă decât o evadare și o fugă din fața momentului istoric. O faci nu pentru că în imaginativ vei descoperi sensuri noi și profunde vieții, ci pentru că nu mai ai nicio alternativă. Gândirea ta e forțată să se izoleze în imaginativ, și nu o faci din înclinație ci din obligație. Un foarte bun exemplu de scriitor care a făcut acest lucru, și cu rezultate foarte bune, a fost poetul Nichita Stănescu. Acesta a știut cum să fructifice propria sa evadare în imaginativ din fața tăvălugului comunist care cenzura tot ce însemna act artistic, și a creat o poezie cu totul inedită în cultura și literatura română. În loc să vorbească despre libertate și drepturi, Nichita a creat un univers poetic plin de cai albaștri, lecții despre cuburi, cercuri și cuvinte aflate în spațiu precum atomii. Atât de inedită este poezia stănesciană, încât nici până azi nu a putut să fie integrată într-un curent literar anume. Acesta este un exemplu de reușită în evadarea în imaginativ, dar această reușită este mult mai facilă poeților decât oricărui alt om de spirit, pentru că aceștia au de partea lor simbolurile, metafora și figurile de stil. Și în fond, Nichita nu a luptat cu sistemul, ci a știut foarte bine să se adapteze. Ori, atunci când vrei o schimbare în bine, să te adaptezi situației nu ajută la nimic. E nevoie de altceva, e nevoie de luptă și spirit critic.
De aceea consider că artistul, dar mai ales filozoful și intelectualul (pentru că artistul oricum lucrează foarte mult cu imaginarul) atunci când bazele fundamentale ale drepturilor și libertăților cetățenești sunt atacate tocmai de cei care s-au angajat să le respecte și să le garanteze, indiferent care ar fi motivul pentru care fac acest lucru (scopul nu scuză mijloacele), au obligația, morală chiar, de a lupta cu ajutorul artei lor împotriva minciunii și neadevărului, și împotriva oricărei forme de tiranie. Ei au toată responsabilitatea să facă acest lucru, și tocmai în astfel de momente aceștia își fac dovada capacităților lor. Tocmai în astfel de momente, când întreaga structură a civilizației este amenințată, structură bazată pe drepturi și libertăți, mare atenție, individuale, nu comune!, este nevoie de o gândire critică din partea tuturor celor care fac parte din pătura, și așa destul de subțire, a intelectualității. Acum, cu atât mai mult, este momentul să vorbim despre lucruri concrete nu să ne refugiem în imaginativ, de teamă să nu sufocăm audiența cu prea multe idei liberale și prea multe eseuri care vorbesc despre drepturi și libertăți.
Rolul scriitorului este astăzi mult subestimat. Să nu uităm că el este cel care apară cuvintele. Dacă judecătorul este cel care apară dreptatea, scriitorul este cel care apără cuvintele. Ce fac statele totalitare? Confiscă cuvintele – nu mai ai voie să spui acest lucru, nu mai ai voie să citești această carte, nu mai ai voie să vezi acest film, nu mai ai voie să te exprimi cu ajutorul acestor cuvinte, etc. Și astfel, cărți, cuvinte, idei, sunt puse la index, adică la sertar. Totul până când nu mai rămâne decât un număr limitat de cuvinte, idei și expresii pe care ai voie să le folosești. Pe lângă acest lucru, statul totalitar mai răpește ceva individului, și anume interioritatea, transformând totul în exterioritate. Scopul este crearea unui om fără o viață interioară, care se scufundă și se confundă cu colectivitatea. Un astfel de om este un om față de care statul știe în fiecare minut și în fiecare secundă tot ce face și tot ce gândește. Această violare a intimității și a vieții personale, sub diferite pretexte, se practică astăzi la nivel mondial, fie că este vorba despre pericolul terorismului sau pericolul răspândirii unui virus ucigaș. Acest om nu își mai aparține, viața lui se identifică cu viața comunității din care face parte, și astfel apare omul-masă. Oamenii organizați în turme sunt mult mai ușor de controlat și de supravegheat decât dacă aceștia ar exista fiecare cu personalitatea și individualitatea sa. O gândire colectivă manipulată de către stat, o colectivizare totală a vieții sociale și economice, este una dintre problemele care se pun în ceea ce privește viitorul democrațiilor europene, și nu numai.
Dacă nu ai și o viață interioară, în care ești doar tu cu tine și ideile tale, îți va lipsi și conflictul interior. Pentru a găsi răspunsul la unele întrebări, câteodată este bine să te interiorizezi, să intri în tine, să ai tocmai acest conflict interior. Omul modern a uitat de mult să facă acest lucru, el nu mai intră în el însuși, ci intră pe internet, după cum bine remarca H.R. Patapievici. Totul e acolo, și nimic aici. Această lipsă de interiorizare va atrage după sine lipsa unei gândiri critice, cu ajutorul căreia ai fi putut să discerni între bine și rău, între adevăr și minciună. Astfel, totul va căpăta valoare relativă – binele se va confunda cu răul, și minciuna cu adevărul, iar singurul criteriu care va juca rol de diferențiere și act regulator, va fi opinia statului, sau ministerul adevărului, ca sa îl cităm pe Orwell. Statul va decide ce e bine și ce e rău, ce e adevărat și ce e minciună. Și cine nu se va conforma noilor reguli va fi aspru pedepsit. Iată cum arată totalitarismul, și acesta se află mai aproape de noi decât am crede. Noul totalitarism vine deghizat, precum un diavol care ia chip de om pentru a intra în lume (să ne aducem aminte de Mefisto din Faustul lui Goethe), iar cultura este singura care ne poate apăra. Cultura este trezire, și fără libertate cultura se transformă în bucherism, groapă, carceră, colivie, bandă rulantă și mașină de copiat acte, spune Steinhardt. Să luăm aminte, când ne vom pierde libertatea, nu vom pierde doar atât, ne vom pierde cultura, credința, morala, valorile și orice manifestare a spiritului. Pentru că spiritul se manifestă doar sub auspiciile libertății individuale. Oare în această situație, mai merită să ne tocmim cu statul pentru drepturi și libertăți care sunt ale noastre de la natură? Oare mai merită să ne dăm libertatea pe securitate și protecție împotriva unui dușman nevăzut? Să sperăm că în curând va veni și ceasul îndreptării din sminteală, asta până cand nu va fi prea târziu și ne vor trebuii alți 50 de ani pentru a ne bucura de libertate.
Filozofii culturii europene remarcau în anii ‘30 ai secolului trecut următorul aspect, că există un sentiment de apartenență la masă, și o dată cu el un complex de inferioritate în fața maselor care încearcă pe fiecare om. În aceeași ordine de idei, eseistul spaniol Ortega y Gasset (pe care l-am citat atât de des în ultima perioadă, și asta pentru că scrierile sale sunt mai actuale decât oricând), remarca și el în aceeași perioadă, că după primul război mondial, lumea a trecut de la o stare de indivizi la una de gloată, și făcea, în cărțile sale, o întreagă apologie a maselor și a spiritului de turmă. Dar prin ce se diferenția omul-masă de restul oamenilor? Același Ortega y Gasset constata că deosebirea fundamentală dintre aceștia nu se face după categoriile sociale, cum am fi tentați la început să credem, ci după categorii omenești. Astfel, omul de elită, sau în orice caz, cel care nu este masă, este acel om care cere mult de la sine, care investighează, care caută sensuri și gândește cu propria sa minte, în timp ce omul maselor are caracterul trândăviei intelectuale, este cel care nu caută sensuri și se mulțumește să primească totul de-a gata. Lipsa de gândire critică îl predispune la manipulare și supunere, tocmai de aceea omul maselor este cel care se lasă condus și are întotdeauna nevoie de un îndrumător, iar de cele mai multe ori acest îndrumător poartă numele generic de Stat.
Constantin Noica se întreba și el, într-o carte scrisă în 1937 (De caelo), de ce acceptă individul această tiranie a conștiinței mijlocii, această tiranie a maselor și a mediocrității? Unul din răspunsuri era acesta: din ușurință – a avea lucrurile de-a gata e tot ce poate fi mai pe gustul omului contemporan (…) având de-a gata lucrurile, trăim mai confortabil. Problema însă apare când această comoditate se reflectă și în activitatea spiritului, sau în ceea ce numim gândire. Atunci când omul, pe lângă lucrurile materiale de care se înconjoară, le ia de-a gata și pe cele spirituale, adică atunci când ia de-a gata până și gândirea unuia sau altuia, fără să o treacă prin filtrul propriei rațiuni, apare o mare problemă. E adevărat, omul nu poate să rescrie întreaga cunoaștere umană doar de dragul de a gândi cu mintea sa toate problemele umanității; multe dintre cunoștințele pe care le are nu sunt dobândite, ci însușite de la tradiție, adică de la cei care au gândit înaintea sa acele lucruri de care el acum ia la cunoștință.
Dar pe de altă parte, nebunia de a gândi cu mintea ta presupune și un anumit spirit de frondă, un anumit tip de individualism și egoism pozitiv, ca atunci când vrei să treci prin filtrul propriei tale rațiuni întregul proces folosit de un mare gânditor, proces care a condus la descoperirea unei idei sau cunoștințe. Gândirea îți oferă această posibilitate, să te ridici pe aceeași treaptă cu orice altă gândire de dinaintea ta, indiferent cui i-a aparținut. Și nu trebuie să fii specialist ca să faci acest lucru (blasfemie spun unii, sfidare strigă alții). Pentru a gândi cu mintea ta, nu ai nevoie de nicio specializare, ai nevoie doar de conștiință de sine, și asta în ciuda părerii comune din zilele noastre, când tirania specializării nu mai permite nimănui să gândească ceva într-un anumit domeniu, atât timp cât nu este specializat în acel domeniu. Astăzi nimeni nu mai gândește cu mintea sa, pentru că nu i se mai permite de către specialiști și de către apărătorii specialiștilor. Poate tocmai de aceea există astăzi o discrepanță atât de mare între cunoștințe, între domeniile specifice ale științelor, iar rezultatul acestei discrepanțe este o cunoaștere trunchiată a lumii, o cunoaștere a părților în dauna întregului.
Noica remarca un aspect foarte important al acestui proces de aderare al individului la mase, și anume, că omul care devine parte a unei colectivități, al unui grup, nu are conștiință de sine, pentru că nu poți avea conștiință de grup înainte de a avea conștiință de sine, spune Noica. Conștiința de grup venită înaintea unei conștiințe de sine, depărtează de act, de creația liberă, adică de creația propriu-zisă (…) turma nu e în ideologii, dar e în greșita adaptare la ele. Astfel, toți cei care protestează împortiva înglobării insului în mase, nu cunosc faptul că nu grupul ucide personalitatea individului, ci faptul că el, individul, n-a făcut-o aderând, ci predându-se. Iată o problemă care necesită aprofundare. Poți fi colectivist, rămânând foarte bine om al elitei, mai spune Noica, dar s-o faci dinăuntru, s-o dorești, nu s-o înduri (…) într-un cuvânt, nu idealurile societății de azi, ci slujitorii ei păcătuiesc față de spirit. Spiritul de turmă, spiritul de mase de azi nu e vinovat de el însuși.
Deci, tragem concluzia că, contează modalitatea prin care insul, individul, aderă la colectivitate, la grup, la mase. Dacă este convins de ideologia acestora, atunci nu e nimic de condamnat. Bineînțeles, contează și cum anume a fost convins. Important este să își folosească propria minte și gândire, și nu să se lase manipulat și influențat din toate părțile. Atunci când ești bombardat din toate direcțiile cu ideologia maselor, cu dogmatismul lor și cu tirania propriilor lor adevăruri, ca în final să te lași învins, predându-te, atunci se întâmplă același lucru ca și când ai fi torturat de către cineva pentru a te convinge să crezi în ceea ce crede el. Aceasta se numește convingere prin tortură, sau prin tiranie, nu prin argumentare, și a fost folosită cu rezultate excelente de către toate regimurile totalitare. În zilele noastre, când informația circulă cu viteza luminii, iar sursele de informare, deși multe la număr, pot fi ușor controlate și direcționate într-o singură direcție, metodele de convingere și persuasiune folosite sunt foarte diverse, și toate se rezumă la un singur lucru – manipulare. Omul fără acea conștiință de sine de care vorbea Noica, nu este în fața metodelor de manipulare nimic altceva decât o trestie în bătaia vântului, ca să îl parafrazăm pe Pascal. Fiind obișnuit cu confortul de a lua totul de a gata, inclusiv informația, care astăzi este prelucrată și șlefuită astfel încât să slujească interesul unor anumite grupuri restrânse, omul maselor este cetățeanul ideal.
Din păcate, omul, de ceva timp încoace, înainte de a avea conștiință de sine, are conștiința colectivității. Și dacă a existat în istoria omenirii anumite perioade de înflorire a conștiinței individuale, un individualism al spiritului critic și creator în același timp, astăzi acest spirit este aproape inexistent. El a fost anihilat de către puterea maselor. Mesajul acestora este unul cât se poate de atractiv pentru cei slabi de înger – comuniunea dintre oameni, prin țel comun, politici comune, scopuri comune, gândire comună, păreri comune, convingeri comune, și apoi… dar stați! să ne oprim puțin. Comuniunea asta seamănă izbitor de mult cu ceva oribil care s-a întâmplat în istoria recentă a umanității. Seamănă cu comunismul, nu-i așa? Comuniunea asta pare că ucide diversitatea sub toate aspectele ei, pare că ucide și individualitatea, pare că ucide și gândirea. Și atunci, unde ne îndreptăm? Și când mai pui deasupra securitatea națională și sănătatea publică, adică exact acele elemente față de care omul maselor simte o îndatorire civică nemăsurată și de-a dreptul eroică, în timp ce omul aflat în afara maselor se simte complet alienat, ai rețeta pentru dezastru. Omul maselor va face orice pentru a proteja securitatea națională și sănătatea publică, în defintiv va face orice pentru a proteja statul, și va apela inclusiv la linșaj – cine nu este cu noi este împotriva noastră. Toate astea pentru că omul maselor consideră, în mod eronat, că el este statul, că el conduce, deci apărând statul se apară pe sine. Aceasta este o formă de propaganda atât de des folosită în istorie de către marii conducători de stat, încât nici nu mai are rost să o detaliem. Acest principiu este unul care guvernează astăzi întreaga planetă, și din această cauză, întreaga planetă se află pe un butoi cu pulbere. Pentru că în momentul în care nu se mai acceptă diversitatea opiniilor și libertatea de exprimare, când adevărul se transformă în dogmă și ideologie, pe care toți cetățenii trebuie la modul imperativ să o îmbrățișeze, atunci lumea cade în tiranie.
Când faci o pauză, și privești puțin evenimentele recente, din exterior, complet detașat, cât mai obiectv cu putință, observi că în fața ta se desfășoară o adevărată nenorocire, nenorocire care se întâmplă cu girul majorității, adică cu cu girul maselor. Și aici apare problema democrațiilor, pentru că în democrație masele se află la conducere, cel puțin teoretic. În democrație nu guvernează elitele, cei puțini și înzestrați, ci guvernează masele, adică cei mulți și neînzestrați. Ce-i drept pot exista în rândul maselor și oameni înzestrați dar totuși fără conștiință de sine, pentru că am văzut cu ochii mei cum în această perioadă de mari frământări sociale, oameni pe care îi știam cât se poate de înzestrați din punct de vedere intelectual, individualități și personalități în toată regula, și-au pierdut acest caracter specific, această calitate, și au devenit oameni ai maselor. Nu trebuie să ne surprindă acest lucru, istoria ne învață că acest lucru s-a mai petrecut și cu alte ocazii, și în contexte asemănătoare, când intelectualii și elitele unei societăți au aderat, fie din convingere proprie fie din constrângere, la ideologii care nu de puține ori s-au deovedit în final a fi criminale. Un exemplu concludent – marele filozof existențialist, Martin Heidegger, o minte strălucită a filozofiei secolului 20, a fost membru al partidului nazist, și a îmbrățișat cu drag ideologia nazistă.
În democrație sunt garantate drepturi și libertăți pentru toți oamenii, iar egalitatea în fața legii nu suferă discrimanare. Din nou, teoretic. Ce observăm în această perioada este următorul aspect – statul, înzestrat cu puteri depline de către mase pentru a le garanta securitatea, a ajuns să reglementeze aspectele vieții tuturor oamenilor. Ceea ce majoritatea acceptă, este imediat trecut sub formă de lege universală pentru toți membrii societății. Astfel dacă omul maselor acceptă să îi fie încălcate drepturile și libertățile, sub diferite pretexte, această acceptare tacită va fi trecută ca obligatorie si pentru cei care nu acceptă să le fie încălcate drepturile și libertățile. Iar acesta este un exemplu cât se poate de clar de guvernare totalitară. Totalitarismul statului se reflectă în totalitarismul celor din jur, al oamenilor, pentru că și ei devin totalitari în gândire și mentalitate, și nu mai acceptă niciun fel de dialog, de discuție în contradictoriu, adică tocmai unele dintre principiile fundamentale ale exercițiului democratic – diferența de opinie, pluralismul, în scopul ajungerii la adevăr. Democrația are și ea limitele ei, și nu poate să atenteze la drepturile și libertățile niciunei categorii de persoane. În numele majorității, a securității naționale, a sănătății publice, sau a oricărui lucru, nu se pot face abuzuri și nu se pot încălca principiile fundamentale ale constituției. Și tocmai acest lucru s-a întâmplat aproape în întreaga lume. Ba mai mult decât atât, statul a acționat chiar înainte de a avea garantată susținerea majorității, a acționat autocrat, iar acest lucru ar trebui să ne dea semne de întrebare asupra felului în care funcționează statul, și ce prerogative își poate însușii singur, ținând cont că vorbim de un stat democrat. Poate statul să calce în picioare individul în numele securității colective? Oare care sunt limitele democrației? Dar cele ale statului?
Când face acest lucru, când intervine brutal în societate, statul dovedește faptul, incontestabil, că acționează nu interesul societății, a individului sau a grupului de indivizi, ci în interes propriu. Statul vrea să supraviețuiască cu orice preț, chiar cu prețul încălcării drepturilor și libertăților cetățenești pe care el jură că le garantează și respectă.
Asta se întâmplă când nu statul trăiește pentru societate, ci societatea trăiește pentru stat, după cum bine remarca Ortega y Gasset. Când statul nu se mai subordonează nimănui, nici măcar legii, avem de a face cu o formă clasică de tiranie și etatism. Mă surprinde cum nimeni nu pare să observe acest lucru, acest derapaj periculos, nici măcar cei care până de curând considerau statul exact ceea ce ar trebui să fie, adică un mecanism anonim creat de societate pentru a sluji societatea, și căruia îi sancționau de fiecare dată cea mai mică abatare de la această regulă. Se pare că în definitiv, omul ține mai mult la propria viață decât la libertate. Nu putem să spunem dacă este bine sau dacă este rău că face acest lucru. Depinde de perspectiva din care privim problema. Pentru unii o viață fără libertate este de neconceput și de netrăit, iar pentru alții o viață fără libertate este perfect suportabilă atâta timp cât se simt în siguranță. Să ne gândim acum de ce oare cei din prima categorie nu se mai află de mult timp printre noi…
Lipsa de gândire filozofică și dezinteresul pentru istorie, pot duce la dereglaje grave în sânul unei societăți. Aceste două elemente de cultură fac parte din sistemul de educație al unui stat, sau cel puțin așa ar trebui. Din punctul meu de vedere, filozofia, ca materie, trebuie predată în toate școlile, indiferent de profilul acestora. Și mă refer aici nu la filozofia de catedră, cea cu sisteme greoaie și un limbaj complicat, și nici la istoria filozofiei (o simplă trecere în revistă) ci la acea filozofie pe care o practica Socrate – arta maieuticii și a dialecticii. O filozofie vie, cu aplicabilitate în viața de zi cu zi. Pentru că ce te învață filozofia? În primul rând filozofia te învață nu ce să gândești, pentru că asta ar fi o îndoctrinare ideologică (pentru asta există retorica și demagogia politică), ci cum să gândești cu propria ta minte; te învață nebunia de a gândi cu mintea ta. Filozofia te învață să pui sub spectrul gândirii critice orice adevăr care îți este prezentat drept adevăr absolut, pentru că omul trebuie să se ferească de orice formă de tiranie, chiar și de tirania adevărului. Făcând acest exercițiu al gândirii critice de la cele mai fragede vârste, vei dobândi acel ceva care astăzi le lipsește multora, vei dobândi conștiință de sine. Filozofia îți oferă o independență și o autonomie a gândirii, și cu greu vei mai putea fi manipulat și convins să crezi ceea ce vor alții să crezi. Karl Jaspers se întreba în 1958, într-un eseu intitulat Philosphie und Welt (Filozofie și lume) care este sarcina filozofiei în prezent. Și ajungea la concluzia că sarcina filozofiei în acele vremuri era de a fortifica, prin felul ei de gândire, puterea de rezistență împotriva cinismului propagandei și a descompunerii interioare provocate de credința în absurd, dar că rolul acesteia s-a permiat, și filozofia a devenit superfluă, o rămășiță pietrificată a trecutului, aflată pe punctul de a dispărea.
Jaspers ajungea la această concluzie pesimistă după ce regimurile politice totalitare ale vremii, propuseseră o uniformizare a gândirii, și o îndoctrinare în masă a populației, totul cu scopul de a deține un control total asupra individului (nazismul dispăurse, dar comunismul tocmai trecea într-o nouă etapă). Jaspers considera că fără o gândire proprie și un spirit critic dezvoltat, cetățeanul își pierdea caracterul individual, era depersonificat și uniformizat, astfel încât în final ajungea să se identifice cu un mușuroi de furnici.
(…) oamenii au încetat să mai fie ei înșiși și, reduși la un material în sine indiferent, sunt devorați de aparatul de partid și de stat, de birocrație, de poliție, de armată.
Poate că mulți se întreabă acum de ce ar vrea Statul să facă acest lucru? De ce ar vrea Statul să aibă un control total asupra individului și asupra societății? Și nu puțini dintre aceștia ar ajunge la concluzia pripită, dar vai, atât de des întâlnită, cum că o astfel de gândire este una conspiraționistă.
Pentru a răspunde la această întrebare și la critici, va trebui să înțelegem cum funcționează un stat, și cum anume se raportează cetățeanul de rând la această instituție. Vom vedea că cetățeanul are o imagine cu totul falsă față de ceea ce înseamnă Statul, iar felul în care acesta se raportează la stat este o consecință, acum, ca întotdeauna în istorie, a dereglajelor și derapajelor pe care instituțiile statului le fac. Poate părea greu de crezut, dar tocmai cetățeanul este cel care înzestrează cu puteri discerționare statul, iar atunci când statul capătă puteri absolute, devine cel mai rece dintre monștrii, ca în final să se devoreze singur.
Mai întâi trebuie spus că statul nu s-a schimbat cu nimic încă de la apariția ideii de stat național. Și aici intervine cunoașterea istoriei și interesul pentru fapte care s-au petrecut undeva în negura timpului, dar care nu încetează să aibă ecou și relevanță până în zilele noastre. Pentru că în a cunoaște istorie nu înseamnă a știi pe dinafară anii de domnie ai nu știu cărui domnitor, sau numărul de bătălii câștigate de un altul, ci înseamnă să știi să faci o radiografie și o analiză pertinentă și obiectivă asupra prezentului privind în trecut – „vrei viitorul a-l cunoaşte, întoarce-te spre trecut”, spunea Mihai Eminescu. Iată adevăratul rol al istoriei ca disciplină școlară și nu numai. Or, astăzi nu se mai pune niciun fel de accent pe istorie, și cu atât mai puțin pe filozofie. Parcă totul este făcut astfel încât viitorii cetățeni ai acestei planete să nu aibă habar nici cine sunt, nici de unde vin, și nici încotro se îndreaptă. Dacă ești atras de istorie nu e bine, pentru că vei afla că istoria este scrisă de învingători, în timp ce o predilecție pentru istoria națională te face automat un naționalist în ochii celor corecți politic și adepți ai globalizării, ceea ce iarăși nu este bine. Dacă în schimb ești atras de filozofie, iar nu e bine, pentru că vei fi considerat cu capul în nori, un idealist neadaptat la realitățile cotidiene, iar dacă vei privi filozofia ca pe o metodă pentru dezvoltarea minții, iar nu e bine pentru că vei învăța să gândești cu mintea ta, și vei deveni periculos. Astfel că statul va crea un sistem de învățământ care să producă întotdeauna cetățenii pe care îi dorește și de care are nevoie pentru a-și hrăni apetitul pentru putere. În acest sistem nu se va pune niciodată accentul pe științele umaniste, care dezvoltă gândirea personală și spiritul critic, ci în cel mai bun caz accentul va fi pus pe științele așa zis pozitive, adică acele stiințe matematice care pentru deprinderea lor este necesară învățarea unor automatisme, formule de calcul, ecuații, fără să solicite prea mult gândirea proprie a elevului. Astfel elevul nu va avea niciodată acces la cultură în adevăratul sens al cuvântului, ci doar la specializare, iar asta îl va transforma într-un personaj mediocru și ușor de controlat.
Putem asemăna statul cu tabloul lui Goya, în care zeul Cronos își devorează fiii.
În capitolul 13 al cărții Revolta maselor a lui Ortega y Gasset, regăsim o analiză extraordinară asupra a tot ceea ce înseamnă stat. În viziunea sa, statul reprezintă cel mai mare pericol. Ar fi greu de adăugat și altceva la cele spuse de gânditorul spaniol, tocmai de aceea mă voi rezuma la mici comentarii în preajma pasajelor extrase. Deși această analiză complexă asupra statului apare într-un capitol dintr-o carte scrisă în anul 1930, valoarea ei rămâne încă în picioare și în secolul 21, și va rămâne mult timp în picioare, pentru că principiile de funcționare ale unui stat, fie el liberal sau totalitar, nu se vor schimba prea curând, (să ne aducem așadar aminte de ce spunea Eminescu). Ortega y Gasset trăgea un puternic semnal de alarmă în 1930 asupra a ceea ce urma să se întâmple peste mai puțin de zece ani în Europa, și mai apoi în întreaga lume, și asta doar din observațiile pe care le făcea asupra evoluției statului comunist URSS și a Italiei fasciste al lui Benito Mussolini. Deși nimeni nu credea că va mai avea loc un al doilea război mondial, cu toate acestea, pentru că anumiți conducători de state din Europa au primit putere absolută din partea cetățenilor lor (și asta din veșnica nevoie a acestora de securitate) ceea ce era de neconceput s-a produs. Peste noapte, statul, din asiguratorul securității, și-a pus cetățenii în cel mai mare pericol. Să nu mai vorbim de faptul că odată înzestrat cu puteri depline, statul începe să își ucidă sistematic toți adversarii.
Dar ce este până la urmă statul?
Iată ce spune Ortega y Gasset:
” Statul contemporan, este produsul cel mai vizibil și cel mai notoriu al civilizației. Este foarte interesantă și revelatoare examinarea atitudinii pe care omul – masă o adoptă față de stat. El îl vede, îl admiră, știe că e acolo, asigurându-I existența, dar nu are conștiința faptului că acesta e o creație umană, inventată de anumiți oameni și susținută de anumite virtuți și principii care au existat odinioară în oameni și care mâine ar putea dispărea. Pe de altă parte, omul-masă vede în stat o putere anonimă și cum el însuși se simte anonim, crede că statul îi aparține. Închipuiți-vă că în viața publică a unei țări survine o dificultate sau un conflict ori o problemă. Omul-masă va fi tentat să ceară imediat statului să-și asume dificultatea, să se însărcineze direct cu rezolvarea ei, prin uriașele și invincibilele sale mijloace. Acesta este cel mai mare pericol care amenință civilizația – etatizarea vieții, intervenționismul statului, absorbirea oricărei spontaneități sociale de către stat, adică anularea spontaneității istorice, care, de fapt, susține, alimentează si antrenează destinele umane „. (Revolta maselor, pp.140-141)
Imposibil să nu ne folosim de analogie și să ne gândim la ce se întâmplă astăzi în lume. A apărut o problemă urgentă, care se presupune că este cât se poate de reală. Ce face societatea? În mod normal apelează la stat, pentru că statul este garantul securității sociale. Dar ce face statul? Ei bine, acesta acționează chiar înainte de a fi solicitat de către opinia publică. Statul acționează așadar fără să îl întrebe nimeni. Acesta se numește intervenționism, și ar trebui să fie sancționat de fiecare dată de către societatea civilă. Dar acest lucru nu se întâmplă, pentru că societatea civilă se află într-o totală paralizie. Statul, fiind înzestrat cu puteri depline de către societate va acționa de fiecare dată acolo unde crede că are interesul să o facă, și de multe ori o va face împotriva interesului public.
Deși există pentru a servi interesul public, statul își pierde treptat rolul și rațiunea de a fi, și devine un organ care nu mai răspunde în fața nimănui. Iar pentru a-și întări poziția, statul creează principalele organe de lege și de opresiune – poliția și armata. Controlând aceste două instituții, statul își asigură astfel, prin forță brută, puterea absolută. Am simțit cu toții în ultimele două luni ce înseamnă cu adevărat puterea unui stat care deține controlul asupra poliției și armatei, iar în 1989 știm cu toții ce carnagiu s-a produs, tocmai pentru că statul controla aceste instituții. În această situație cetățeanul nu mai poate face nimic decât să se supună ordinelor, în ciuda abuzurilor și a încălcării flagrante a drepturilor și libertăților cetățenești.
Democrația (neparticipativă) lasă impresia fiecărui individ, că prin dreptul la vot, statul este de fapt o prelungire a sa. Faptul că îmi pot alege pe cine vreau să mă conducă, îmi lasă falsa impresie că eu particip la actul de guvernare. Lucrurile nu stau de loc așa. O dată aleși în funcție politicienii nu mai dau socoteală nimănui, iar statul capătă puteri tot mai mari.
” Masa își spune – Statul sunt eu – ceea ce este o desăvârșită eroare. (…) Statul și masa coincid doar prin faptul că sunt anonimi. Însă omul masă crede, într-adevăr, că el este statul și va tinde din ce în mai mult să-l facă să funcționeze sub orice pretext, să anihileze prin intermediul statului orice minoritate creatoare care îl stânjenește, care îl stingherește indiferent de domeniu – politică, idei, industrie. Rezultatul acestei tendințe va fi fatal. Spontaneitatea socială va fi necontenit contracarată de intervenția statului. (…) Societatea va trebui să trăiască pentru stat iar omul pentru mecanismul guvernului. Și cum, la urma urmei, nu este decât un mecanism a cărui existență și întreținere depind de vitalitatea din jur care îl susține, statul, după ce a supt măduva societății, va slăbi, va deveni scheletic, va muri ruginit ca o mașinărie, ajungând mult mai cadaveric decât mecanismul unui organism viu ” . (Revolta maselor, p.141)
Este greu de crezut cum cetățenii nu pot să observe aceaste derapaje ale statului, derapaje ascunse sub paravanul instaurării ordinii sociale sau a securității naționale. Atunci când totuși le observă, le acceptă tacit, pentru că fac un troc cât se poate de dezavantajos – renunță la libertate pentru securitate și confort. Și atunci, mă întreb, dacă o societate face un astfel de schimb, prin care arată clar că apreciază mai mult să se simtă în siguranță și confortabil decât să fie liberă, oare o astfel de societate nu ar merita un guvernământ pe măsura dorințelor ei? Oare această societate nu merită să trăiască în tiranie și totalitarism? Din ce am observat în aceată perioadă, există foarte multe societăți, cel puțin din Europa, care deși trăiesc de mai bine de 30 de ani în democrație și liberalism, pare că nu le deranjează absolut deloc să schimbe regimul politic. S-au adaptat surprinzător de bine acestui tip incipient de totalitarism, în care controlul statului asupra individului este aproape total. Dacă acesta este un experiment care anunță ce urmează să se întâmple în viitorul apropiat, se pare că experimentul funcționează.
Un stat sănătos este un stat care permite și asigură, pe lângă drepturile și libertățile cetățenești, spontaneitate individului. Despre așa ceva nu mai putem vorbi în vremurile pe care le trăim, pentru că statul s-a asigurat, prin toate mijloacele posibile, că cetățeanul nu mai are nicio oportunitate de a-și manifesta spontaneitatea, de a acționa în spiritul libertății sale individuale, și de a-și apăra drepturile constituționale. Orice gândire critică la adresa măsurilor luate de către stat sau atitudine vehementă, este astăzi aspru sancționată. Asemănarea cetățenilor care vor să își protejeze libertatea, cu niște reacționari sau dușmani ai poporului nu este forțată. Din păcate istoria se repetă, și oamenii se lasă învinși de către ea. Cine nu are memoria istoriei, riscă s-o repete, spunea George Santayana.
Ca să trăiască mai bine, societatea își creează ca unealtă statul. Apoi statul predomină, iar societatea trebuie să înceapă să trăiască pentru stat.
Iată un cerc vicios, pe care omul-masă, cetățeanul comun și ordinar, nici măcar nu îl sesizează. El, omul-masă, s-a născut ca să fie condus, și fără un conducător luminat, se simte pierdut. Tocmai de aceea, atâta timp cât omul nu se va ridica de la statutul de om-masă, atâta timp cât nu își va lua destinul în mâini și nu își va manifesta spiritul critic și individualitatea, va exista tot timpul pericolul totalitarismului chiar și în statele cu o tradiție liberală de secole.
” Etatismul este forma superioară pe care o iau violența și acțiunea directă devenite norme. (…) Cum să nu ne temem atunci că, sub imperiul maselor, statul va prelua sarcina de a anihila independența individului, a grupului, și de a-i secătui astfel definitiv viitorul? „
În democrație se spune că majoritatea are puterea de decizie. Majoritatea este alcătuită din omul-masă, cel născut pentru a fi condus, fără spirit critic, fără gândire proprie, ușor de manipulat, fricos și gata să facă orice pentru supraviețuirea statului, deci și a sa, pentru că, consideră în mod eronat că statul este de fapt el, omul-masă. În această situație, democrația nu mai este deloc o formă ideală de guvernământ, și în fond nu a fost niciodată. Platon este primul care o condamnă, propunând în locul ei aristocrația, adică guvernarea prin intermediul celor puțini dar înzestrați, atât material cât și intelectual. Nu ne propunem aici să facem o critică la adresa democrației, dar nu putem să nu observăm că tocmai democrația înzestrează statul cu puteri absolute, și asta datorită faptului că poporul are falsa impresie că se află la guvernare, doar pentru că i se acordă dreptul de a-și exercita votul. Dar într-o democarție neparticipativă, în care cetățeanul se implică politic și civic doar o dată la patru ani, votul este practic inutil, și are mai degrabă rol simbolic.
Revenind la ideea de început, filozofia și istoria trebuie temeinic studiate ca să înțelegem nu numai vremurile teribile prin care trecem, ci și mersul lumii și al vieții în general. Științele așa zis exacte, științele pozitive, empirice, în ciuda promisiunilor, nu ne oferă nicio soluție la această problemă umanitară globală, ele ne pot oferi cel mult statistici panicarde, care fac mai mult rău decât bine. Acum observăm că lumea în care trăim, dominată de mai bine de un secol de un pozitivism științific dogmatic, care se erijează în singurul deținător al adevărului și al cunoașterii absolute, nu merge într-o direcție bună. Fără să avem omul în centrul preocupărilor noastre, orice cunoaștere este lipsită de temei, și orice dorință de a face binele, se transformă într-o dorință de putere și bunăstare materială personală. Azi științele sunt folosite în interese obscure, nimănui nu îi pasă de umanitate, iar intențiile bune ale așa zișilor salvatori, sunt dictate de către puterea banului.
Orice știință care face din om un simplu spectator la desfășurarea vieții, nu poate fi o știință care să pretindă că deține adevărul absolut. În nebunia care a cuprins întreaga planetă, științele umaniste sunt singurele care ne mai pot salva, ele ne pot ajuta să vedem limpede adevărul, sau măcar să ne dezvoltăm propria gândire și în același timp să ne raportăm existența la principii morale superioare, nu la interese meschine. Acum mai mult decât oricând avem nevoie de umanism pentru a salva umanitatea.
Şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi. Ioan, 8:32
Este foarte greu să vorbești în aceste zile despre altceva decât despre demența generală prin care trecem; despre ce se întâmplă și mai ales despre ce va urma să se întample. Va mai fi lumea la fel? ne întrebăm cu toții. Toate datele de până acum vin să ne spună că nu, lumea nu va mai fi la fel după această așa zisă pandemie, și asta în primul rând pentru că există niște oameni, acolo sus, chiar mai sus decât puterea statelor, care vor cu tot dinadinsul să schimbe lumea. Așa cum Marx spunea în secolul 19 că lumea nu trebuie contemplată ci ea trebuie schimbată, presupunându-se că de la bun început este ceva în neregulă cu lumea, la fel și în zilele noastre, niște luminați, putem să-i numim chiar neo-marxiști, vor să rămână în istorie schimbând lumea. O schimbă în bine, o schimbă în rău? este greu de spus, atâta timp cât ceea ce este rău pentru mine poate să fie bine pentru altul. Pentru cei care schimbă lumea este bine, astfel își ating țelurile și ambițiile, își arată puterea. Pentru cei însă care sunt lumea, aceste schimbări sunt cât se poate de rele. Interesant este faptul că mulți vor fi convinși că aceste schimbări sunt spre binele lor, că ele sunt de fapt bune. Astfel, prin mijloace parcă scoase din manualele de manipulare colectivă, ceea ce e rău va fi văzut ca fiind bun, și ceea ce e bun ca fiind rău. O filozofie complet răsturantă. Minciuna va prevala asupra adevărului și va fi luată drept adevăr absolut, căci o minciună pe care o repeți de o mie de ori, ajunge în final un adevăr, spunea propagandistul Partidului Nazist Joseph Goebbels. Și câtă dreptate avea putem observa astăzi cât se poate de limpede.
Pe această planetă există lumea, și mai există cei care conduc lumea. Nu vi s-a părut niciodată ciudat cum această expresie – cei care conduc lumea – s-a înrădăcinat atât de adânc în conștiința colectivă, încât astăzi este practic un adevăr indiscutabil?
Cei care conduc lumea nu fac parte din lume. Lumea nu a fost condusă niciodată de către cineva venit din rândurile ei. Când s-a întâmplat totuși asta, și s-a întâmplat de câteva ori în istorie, acel cineva venit din rândul lumii a fost imediat mazilit. Nu știm dacă aceștia care conduc lumea au sânge albastru, sunt iluminați sau sunt elite intelectuale, dar știm cu siguranță că unii se nasc ca să conducă iar alții ca să fie conduși, iar lumea, adică noi toți, ne-am născut ca să fim conduși. Și dacă mai aveam vreun dubiu asupra acestui lucru, cred că acesta a fost spulberat de evenimentele recente. Singurul lucru pe care îl putem face este să vedem unde anume suntem conduși. Nu e nimic rău în a fi condus, atât timp cât cel care te conduce este de încredere, este mai priceput ca tine, și are intenții bune. Tocmai de aceea mergem la vot, ca să alegem pe niște pricepuți să ne conducă.
Dacă în schimb intuiția ta îți spune că cel care te conduce sau care vrea să te conducă, este un personaj dubios, asupra căruia planează multe suspiciuni, atunci este de datoria ta să iei măsurile de precauție necesare. Asta dacă ții într-adevăr la viața și la libertatea ta. Dacă nu, bineînțeles, ești liber să fii carne de tun, și dintr-o persoană cu conștiință și rațiune proprie, să te transformi în omul-masă – un om deposedat chiar și de propria sa persoană, un om care își pierde complet individualitatea și se identifică cu o masă amorfă de persoane, și în final cu ceea ce azi se numește – societate. Într-un stat civilizat omul face parte într-adevăr dintr-o societate, dintr-o civilizație și o cultură, dar el nu se identifică cu aceste elemente decât într-o mică măsură. El este liber să facă parte din orice societate dorește, din orice civilizație sau cultură. Poate chiar să nu facă parte din niciuna, să fie fără apartenență. Nimic nu trebuie să îi îngrădească această alegere. Este într-adevăr poate de datoria noastră istorică ca români, să ne păstrăm apartenența la cultura și civilizația română, dar nu este un imperativ categoric, nici pe departe. Suntem liberi să alegem. Iată o calitate extraordinară a civilizației moderne, libertatea de alegere, iar această libertate de alegere este poate cel mai important principiu al democrațiilor europene contemporane. Prin libertate de alegere, suntem liberi să ne făurim propriul destin, să ne alegem drumul în viață, și astel să simțim că viața noastră ne aparține în totalitate. Este un lucru extraordinar, de care însă foarte puțini oameni știu cu adevărat să se bucure și să profite. Să nu fi constrâns în alegerile tale de forțe exterioare, este o delectare a spiritului.
Dar ce se întâmplă atunci când această libertate de alegere, acest drept inalienabil al tuturor oamenilor care trăiesc într-un stat modern, democrat și liberal, nu mai este garantat? Ba mai mult decât atât, când alții aleg pentru tine sau când ești constrâns să faci alegeri pe care nu vrei să le faci? În această situație, Statul, sau conducătorul, devine stăpânul destinului tău iar tu ești deposedat de posibilitatea de a te autodetermina. Bineînțeles, această trecere de la libertate la non-libertate se face prin mecanisme complexe, iar ceea ce devine o obilgație este îmbrăcată în haina dreptului. Ți se spune că e dreptul tău să faci cutare lucru, dar acest drept este de fapt o obligație. Iată din nou o filozofie răsturnată. Exercitarea unui drept devine o obligație. E dreptul tău să îți alegi destinul, dar trebuie să alegi într-un anumit fel și nu poți să alegi altfel. Ca și când într-o intersecție poți să faci la stânga sau la dreapta, e dreptul tău să alegi între cele două variante, dar un semn îți spune că ești obligat să faci la stânga. Tu poți să faci la dreapta, ești liber să faci asta, dar împotriva ta se vor lua măsuri coercitive deosebit de grave, și atunci oare mai vrei să faci la dreapta? Iată cum, într-un astfel de caz, libertatea apare sub formă de paravan. Atunci când ești constrâns de o împrejurare să iei o anumită decizie, nu poți spune că ai luat acea decizie în mod liber, dar în același timp nu poți spune nici că nu ai fost liber să iei altă decizie. Tu puteai să iei orice decizie voiai dar ceva te-a constrâns, te-a obligat să iei doar o anumită decizie.
Statele totalitare cunosc foarte bine acest mecanism de a ascunde în spatele unor libertăți, unor drepturi, niște obligații. Din păcate oamenii confundă de multe ori dreptul cu obligația, iar Statul, pentru a se asigura că cetățeanul ia decizia pe care el ca Stat o dorește, începe să legifereze actul alegerii, adică legiferează libertățile. Un stat care funcționează după acest principiu, este un Stat dereglat, un Stat care nu știe să trăiască decât legiferat. Iar în istorie supraviețuiesc doar statele care știu să trăiască și altfel decât legiferat. Așa s-a întâmplat cu Sparta și Atena. Sparta, un stat totalitar, puternic legiferat, nu știa să trăiască altfel și drept urmare a dispărut din istorie fără nicio urmă. În schimb Atena, care a știut să trăiască și altfel decât legiferat, care a lăsat libertate cetățenilor ei să se autodetermine, a dat naștere culturii și civilizației europene.
Libertatea nu poate fi legiferată. Nu poți spune prin lege că toți oamenii trebuie să fie liberi, pentru că asta se înțelege de la sine, este ca și când ai spune prin lege că toți oamenii au dreptul la viață. Și totuși acest lucru se întâmplă, și asta pentru că istoria omenirii ne-a demonstrat că omul nu poate trăii altfel decât legiferat. Dictonul – toți oamenii sunt liberi – ar trebuii să fie un truism, nu un act de lege. Dar din păcate lucrurile nu stau chiar așa, pentru că omul, în ciuda faptului că este o fire sociabilă este în același timp și o fire conflictuală, iar Statul în ciuda faptului că există pentru a garanta bunul mers al societății, este și un organ de opresiune, care de prea multe ori își depășește atribuțiile și intervine acolo unde nu își are locul, adică în viața privată a individului. Un Stat scăpat de sub controlul societății reprezintă pericolul totalitarismului, la fel cum o societate scăpată de sub controlul Statului reprezintă pericolul anarhiei. Tocmai de aceea între Stat și societate există un raport de checks and balances, adică un reglaj fin.
Și pentru că omul nu știe sa trăiască altfel decât cu ajutorul legilor, statele au ajuns să legifereze până și libertatea și dreptul la viață, și asta pentru a se asigura că ele sunt respectate de toată lumea, inclusiv de către Stat. În antichitate existau puține legi, apoi, treptat, o dată cu dezvoltarea civilizației, paradoxal, deși omul a devenit tot mai civilizat, el a avut nevoie de tot mai multe legi. Astăzi un Stat cu adevărat civilizat este un stat care se conduce după cât mai puține legi, iar acolo unde există multe legi, înseamnă că există și multă dezordine. Nu v-ați gândit niciodată cum în Parlamentul țării noastre, guvernanții nu fac toată ziua decât să voteze legi? De ce oare nu există un pachet de legi care să fie votat o dată pentru totdeauna? De ce trebuie tot timpul să facem legi, să modificăm legi noi, să abrogăm legi vechi, și așa mai departe? Acesta este un semn al lipsei de civilizație.
Peste tot se strigă – nu avem legi, să se facă legi, să se reglementeze prin lege totul. Apoi vin alții și spun – legile nu sunt bune, avem nevoie de altele. Alții spun, avem suficiente legi, doar că nu le respectă nimeni. Și atunci cum faci să fie respectete legile în vigoare? Făcând și mai multe legi, sau adăugând paragrafe suplimentare legilor în vigoare? Nu, ci convingând-ui pe cetățeni că legile existente sunt bune, și mai ales, că ele sunt respectate în primul rând de către cei care le-au făcut. Puterea exemplului este cea mai importantă. Dar dacă într-un Stat cei care fac legi sunt și primii care le încalcă, cum să mai existe pretenția ca cetățeanul de rând să le respecte? Și pe deasupra, cetățeanul de rând este imediat sancționat dacă nu respectă legea, în timp ce el vede limpede cum cei de sus sunt imuni, deși toți ar trebui să fim egali în fața legii. Egalitate între oameni nu există decât în fața legii, iar libertate trebuie să existe pretutindeni, indiferente de situație și context, și asta pentru că viață fără libertate nu se poate.
Legiferarea este un lucru bun, dar cu măsură. O societate care să se conducă bine fără legi, este o utopie. Astfel de utopii au propus pe rând Platon, Thomas Moore, Thomaso Campanella, și alții, tocmai de aceea au rămas doar în cărți, pentru că nu pot fi puse în aplicare. Dar o societate legiferată în totalitate, în care fiecare aspect al vieții este reglementat prin lege, este o realitate, și una foarte periculoasă, pe care câteva state din Europa au cunoscut-o foarte bine în perioada anilor ‘20-‘30, și mai ai apoi în timpul celui de-al doilea război mondial, iar altele au cunoscut-o timp de 50 de ani după închierea războiului. Vorbim aici despre regimurile totalitare – fascismul, nazismul și comunismul. Dacă fascismul și nazismul au dispărut de mult din istorie, totuși comunismul rămâne cel mai mare pericol. Și să nu uităm că undeva departe, la răsărit, se află un colos comunist numit Republica Populară Chineză, care în ciuda politicilor capitaliste adoptate în ultimii ani, se ghidează în continuare după aceleași principii socio-politice de mai bine de o sută de ani, și nu ezită să și exporte aceste principii ale părintelui comunismului chinez, Mao Zedong, în întreaga lume – Proletari din toate colțurile, uniți-vă! Individul este nimic, Statul și Partidul unic sunt totul! Internaționalismul comunist chinez este azi la apogeu.
Dacă la începutul anilor ‘90, puteam afirma fără nicio problemă că – we are living in America – acum putem spune categoric că – we are living in China. Economia mondială este condusă în totalitate de către colosul chinez. Totul este fabricat în China (până și virușii), tot ce înseamnă bunuri de consum pleacă din China, iar dacă economia Chinei cade, o dată cu ea cade și economia multor țări occidentale. Și asta pentru că forța de muncă chineză este ieftină, și este ieftină pentru că există comunismul. Fără comunism, muncitorul chinez ar avea dreptul să se înscrie în sindicat, să facă grevă, să ceară mărire de salariu și condiții mai bune de muncă, și așa mai departe. Dar atâta timp cât China este o țară comunistă, muncitorul chinez este o simplă unealtă în mâna Partidului, unealtă de care se folosește întreaga planetă. Nimeni nu mai pune la socoteală lagărele de muncă forțată care încă mai există în China de pe vremea răposatului Mao. Atâta timp cât producția este mare și costurile mici, toată lumea este mulțumită.
Pe de altă parte există și reversul medaliei. Americanii au creat societatea de consum, ei sunt părinții fondatori ai acestei filozofii mercantile care guvernează azi întrega planetă. Dar acest mercantilism însoțit de un ateism zoologic, este susținut logistic de către furnicile chineze. Astfel că americanii au introdus tot ce înseamnă made in China în viețile fiecăruia dintre noi. Visul american este azi fabricat în China. Americanii au venit cu o soluție la o problemă inexistentă pe plan material – sensul vieții. Sensul vieții? Consumerismul, spune unchiul Sam; viața are sens doar dacă devii consumator, de orice. Or, problema sensului vieții se pune doar pe plan spiritual, iar răspunsul la această problema nu îl deține sub nici o formă materialismul, fie el dialectic sau nu.
Ce se întâmplă astăzi cu întreaga lume face parte din mersul istoriei, dar nu este mersul natural al ei. Istoria este astăzi violentată de către voința nestrămutată pentru putere a unor scelerați. Păcat că dintre toate filozofiile lumii, cea pe care au ales să o pună în practică a fost cea a lui Nietzsche, că doar nu l-ar fi pus în practică pe Platon…
Istoria, după cum bine remarca Constatin-Rădulescu Motru, nu este făcută de către deștepți, ci de către proști. Poate că cei care dețin astăzi controlul asupra destinului întregii planete se consideră niște über menschen, niște supra oameni, niște deștepți; dar ei de fapt nu sunt decât niște unter-menschen, adică niște proști.
Eu cred că este timpul ca paradigma să fie schimbată. Cred că este timpul ca istoria să nu mai fie făcută de către oameni răi și proști, ci de către oameni buni și deștepți. Sensul vieții nu este să devii un consumator lipsit de rațiune, îmbuibat de prea multă hrană trupească și flămând de hrană sufletească, ci sensul vieții este să faci binele, asta ne-o spune însăși fibra noastră morală.
Din fericire pentru mine sunt un idealist, dar din păcate pentru omenire idealismul este o utopie.
Oamenii de azi sunt cei mai bine hrăniți, cei mai prosperi, cei mai liberi (sub raportul deplasării în spațiu) pe care i-a cunoscut umanitatea. În același timp, sunt oamenii cei mai slabi de înger, cei mai dependenți de confort și de consum, cei mai aserviți bunului plac al liberului arbitru, cei mai puțin autonomi în judecățile lor, cei mai gregari și servili (în raport cu Statul), pe care i-a cunoscut vreodată umanitatea. (H.R. Patapievici, Omul recent, p.21, editura Humanitas, 2001).
Văzând ceea ce se întâmplă în jurul meu în aceste vremuri tembele, nu pot să nu am un conflict interior, nu pot să nu îmi pun întrebări când intuiția îmi spune că adevărul este ascuns, mușamalizat, și că totul este un scenariu bine pus la punct și îndelung pregătit. Sunt profund surprins de toți cei care se supun directivelor Statului, care fac un front comun cu instituțiile Statului (instituții pe care până mai ieri le huleau), considerând că acestea au luat cele mai bune măsuri posibile, care nu își pun niciun fel de întrebare cu privire la veridicitatea evenimentelor actuale, și acceptă tacit o situație care le amenință în mod evident drepturile fundamentale. Berdiev spunea cum mai bine de 50 de ani că pentru viață nu trebuie să ne sacrificăm niciodată libertatea, dar întotdeauna să ne sacrificăm viața pentru libertate, pentru că ce fel de viață mai este aceea în care îți lipsește libertatea? În 1989, era scris pe toți pereții – mai bine mort decât comunist, adică mai bine mort decât fără libertate. Și au murit mulți oameni pentru libertate. Dar am uitat de acest lucru și astăzi oamenii renunță de bună voie la libertăți, pentru a primi din partea Statului securitate și protecție. Este un troc pe care eu unul nu îl accept indiferent de situație. Și dacă este adevărat că libertatea nu ți se oferă ci trebuie să o câștigi, atunci cred că este de datoria noastră să luptăm pentru a ne recâștiga libertățile, așa cum omul a făcut-o de-a lungul istoriei. Libertatea a fost dintotdeauna lucrul cel mai de preț pentru om, și tocmai de aceea libertatea a fost de fiecare dată în primejdie, atunci când Statul, acest monstru rece cum îl numea Nietzsche, a dorit să își impună autoritatea. De-a lungul istoriei oamenii au murit pentru libertate, au făcut sacrificul suprem pentru a gândi liberi, pentru a circula liberi, pentru a se exprima liberi. Ce se întâmplă astăzi este un atentat la drepturile și libertățile cetățenilor, totul în numele sănătății publice, sănătate publică de care niciun guvern și niciun ministru din țara noastră nu s-a interesat prea mult în ultimii 30 de ani, și deodată vor să arate că le pasă, după ce au pus-o pe butuci. Cine înghite astfel de baliverne probabil a fost spălat pe creier. Dar cum s-a ajuns în această situație, într-o lume în care majoritatea statelor sunt democrate, și oamenii ies în stradă pentru a protesta de fiecare dată când le sunt încălcate drepturile sau când statul are excese de autoritate? La această întrebare voi încerca să răspund cât mai limpede.
În primul rând trebuie să înțelegem că secolul 21 este un secol al științei, și al dezvoltării tehnologiei la un nivel la care nimeni nu s-ar fi gândit cu câteva decenii înainte. Tehnologia este atât de răspândită și oferă atât de multe oportunități omului contemporan, încât foarte puțini sunt cei care nu se bucură la ora actuală de beneficiile ei. În același timp știința, pe care cei mai mulți dintre noi nu o stăpânesc și nu îi cunosc substraturile, dar în schimb se bucură de descoperirile ei, a început să fie foarte mult popularizată, ceea ce nu este un lucru rău, dar această popularizare a științei și răspândire a tehnologiei, are bineînțeles și neajunsurile ei, pentru că întotdeauna există ceva ce se pierde atunci când ceva se câștigă.
Deci, ce se pierde când se câștigă știință și tehnologie fără niciun efort ?
In primul rând se pierde gândirea critică și liberul arbitru. Omul primește pe tavă toate beneficiile tehnologiei, și nu face nici cel mai mic efort ca să înțeleagă principiile care se află în spatele produsului finit, și nici efectele pe care acesta le are asupra vieții sale. În același timp, informația științifică, care astăzi circulă ușor pe toate canalele, este luată întotdeauna de bună, sub formă de rezumat. Informația științifică este livrată în pachețele mici, compacte, într-un limbaj nespecializat și accesibil tuturor. Astfel, omul aderă rapid la tot ceea ce știința îi spune, fără să îl mai preocupe o cercetare proprie, chiar și superficială, asupra unui presupus adevăr științific. Treptat, omul văzând cât de productivă este știința în zilele noastre și bucurându-se în același timp de produsele tehnologice derivate din știință, ajunge să nu mai conteste sub nicio formă tot ceea ce i se oferă. Tehnologia este bună pentru că ne face viața mai ușoară, iar știința a dus lumea pe cele mai înalte trepte ale cunoașterii. Iată un argument destul de puternic care la prima vedere pare greu de combătut. Și totuși…
Există un pericol real atunci când chiar și știința nu mai are adversari, atunci când ea își impune punctul de vedere în toate domeniile vieții omului, chiar și acolo unde nu ar trebui, cum ar fi de exemplu în viața sufletească, spirituală și religioasă. Adevărul lua naștere la grecii antici din păreri diferite, contrare, dintr-o dialectică fructoasă. Nimeni nu avea dreptul să spună că deține un adevăr până când acesta nu trecea prin filtrul artei dialogului. Excepție făceau sofiștii, care erau maeștrii în arta persuasiunii și în cea a retoricii. La antici, adevărul nu se afla în proprietatea nimănui, nu era un bun personal al vreunui om de știință sau al vreunui filozof ori conducător, ci el se afla între oameni, și ieșea la iveală prin dialog. Astăzi situația este cu totul alta, știința este singura care și-a câștigat dreptul de a deține adevărul, și din această cauză nu acceptă niciun fel de dialog cu cei din afara științei.
Ocupându-se și de aspecte care nu sunt obiective, ci țin de individualitatea fiecărui om, știința își depășește domeniul de expertiză. Atunci când știința își impune punctul de vedere în toate aspectele vieții, apare un dereglaj. Acest dereglaj transformă știința într-o credință, o religie în care oamenii cred fără să cerceteze. Și face asta prin felul în care oamenii se raportează la ea. Aceștia devin dogmatici, au încredere totală în știință și tehnologie. Știința își găsește adepți care îi apără descoperirile și punctul de vedere și care i pun la colț pe toți cei care nu împărtășesc aceeași credință. Asemănările cu credința oarbă în religie este izbitoare. Aceeași atitudine o au oamenii și atunci când sunt adepții unei religii. Credința oarbă în religie de acum 500 de ani este înlocuită azi cu credința oarbă în știință. La fel cum în cazul mișcărilor socio-politice totalitare de la începutul anilor 20, când comunismul, fascismul și nazismul se transformă peste noapte, nu în doctrine politice ci în adevărate religii, la fel și știința secolului 21 s-a transformat în religie. Stalin a spus limpede că, comunismul trebuie să devină o religie, pentru că doar așa poate să capete adeziunea totală a oamenilor. Cum credeți că ar fi putut să ajungă altfel la putere Hitler, în 1933, prin sufragiu public, dacă oamenii nu ar fi crezut în nazism ca într-o religie și în Hitler ca în apostolul ei?
Acest proces de transformare a științei în religie a început încă din secolul trecut, de la începutul secolului 20, o dată cu apariția specializării în știință. Asupra acestui aspect vorbește în amănunt Ortega y Gasset, în cartea sa – Revolta maselor, în capitolul intitulat Barbaria specializării. Ce spune acesta? Că omul de știință, din figura enciclopedică care fusese în perioada antică și medievală, începe treptat să devină tot mai specializat, în dauna unei culturi generale, care acum devine subiect de batjocură – cine are cultură generală, adică cel care știe câteceva din mai multe domenii, nu are dreptul să își spună părerea în niciunul dintre acele domenii, pentru că el nu este decât un simplu diletant. Doar cei specializați își pot da cu părerea și pot avea o opinie. Cu această mentalitate debutează știința secolului 20. Ne aflăm în fața unui nou tip de om de știință fără precedent în istorie este un om care, din tot ceea ce trebuie să știe ca să fie un personaj cultivat, nu cunoaște decât o anumită știință, dar și din aceasta știe bine doar o mică porțiune, în care el este un asiduu cercetător. Și astfel ajunge să considere o virtute faptul că nu-l interesează ceea ce rămâne în afara restrânsului domeniu de care se ocupă și proclamă drept diletantism curiozitatea care se manifestă pentru știință în ansamblu.
Ce este interesant e faptul că acest nou tip de om de știință, specializat pe un anumit domeniu, este cât se poate de mediocru. Știința experimentală, spune Gasset, a progresat în bună măsură datorită muncii unor oameni incredibil de mediocri (…) știința modernă îl primește în sânul ei pe omul mediu din punct de vedere intelectual și îi permite să opereze cu succes. Explicația acestui fapt se află în ceea ce constituie cel mai mare avantaj și totodată cel mai mare pericol al noii științe și al întregii civilizații pe care o dirijează și o reprezintă – mecanizarea.
Știm cu toții că astăzi știința se bazează în descoperirile sale pe experiment și pe un determinism mecanicist care are la bază cauza și efectul. Orice efect trebuie să aibă o cauză, spune știința. Dar ea se află în eroare atunci când folosește acest principiu în ambele sensuri, și când spune că și orice cauză trebuie să producă un efect. Nu orice cauză produce un efect, chiar dacă orice efect trebuie să aibă o cauză. Să ne gândim puțin la situația actuală, la pandemia de coronavirus. Cum de s-a ajuns al un număr atât de mare de decese și de infectări puse pe seama noului virus? Răspunsul este simplu, și îl găsim în aceeași paradigmă științifică folosită de mai bine de 100 de ani. Atunci când medicii din spitale tratează pe cineva infectat cu noul coronavirus, acesta presupune, chiar dacă pacientul nu prezintă simptome, că are de a face cu o boală, deci cu un efect. Acest efect, adică boala, este datorat unei cauze, în acest caz cauza este un virus. Dar ce nu înțelege medicul este că, chiar dacă pacientul este infectat cu virus, nu este obligatoriu ca acesta să dezvolte și boala, și drept dovadă că mulți infectați cu noul coronavirus sunt perfect sănătoși sau au manifestări ușoare. Cauză și efect. Gândind însă în paradigma – cauza produce efect la fel cum efectul are o cauză – medicul se află într-o gravă eroare. Dacă descoperă o cauză, va presupune că va urma și un efect, ceea ce nu se întâmplă de fiecare dată, și va trata în consecință pacientul pentru probabilitatea efectului, fiind incapabil să trateze o cauză. Dacă merg la un doctor cu o durere puternică de cap, medicul îmi va trata durerea de cap, nu ceea ce cauzează durerea de cap. Deci problema mea nu va fi de fapt rezolvată.
Medicina tradițională, alopată, nu știe să trateze decât efecte nu și cauze. Iar când o cauză nu prezintă și un efect, va trata, anticipat, efectul care se presupune că va apărea. Câți pacienți nu merg la spital pentru un control de rutină, și li se descoperă celule canceroase, și sunt tratați imediat pentru cancer, deși ei nu au cancer și se simt foarte bine, iar tratamentul de cele mai multe ori îi ucide? Li se descoperă o cauză, și sunt tratați pentru un efect care încă nu a apărut. Asta este o altă meteahnă a științei – dorința, și nevoia de prevedere, de anticipare. Omul de știință vrea să anticipeze orice mișcare din natură, și face asta cu ajutorul experimentului. Dar această prevedere nu poate fi folosită decât în mediul anorganic, pentru că doar acolo omul de știință poate să intuiască și să calculeze exact ceea ce urmează să se întâmple. Un om de știință poate să anticipeze explozia unei stele de la milioane de ani lumină depărtare, poate să anticipeze o nouă glaciațiune, poate să anticipeze explozia soarelui sau o coliziune iminentă a unui meteorit cu pământul. Poate să facă toate astea pentru că, calculul exeperimental îi perimte acest lucru, dar în schimb el nu poate să facă astfel de anticipari și prevederi în ceea ce privește mediul organic, pentru că mediul organic este de o complexitate nemaipomenită. Fiecare individ, fiecare specie, este unică în felul ei și cu greu se pot aplica șabloane și generalizări așa cum se folosesc ecuațiile matemtatice în fizică pentru studierea Universului. Omul nu poate fi explicat cu ajutorul niciunei ecuații matematice. Și cu toate acestea omul de știință încearcă să aplice aceeași metodă în ambele situații, atât pentru mediul organic cât și pentru cel anorganic. Dintr-o astfel de abordare nu pot rezulta decât erori. Despre acest subiect vorbește Constantin Rădulescu-Motru în cartea sa, Timp și Destin, o carte scrisă în anii 30, dar cât se poate de actuală.
Revenind la idea lui Ortega y Gasset, acesta vorbind despre specializarea științelor și despre procesul de mecanizare, mai observă un lucru, si anume că o bună parte din ceea ce trebuie făcut în fizică sau în biologie este o prelungire mecanică a gândirii, ceva care poate fi executat de aproape oricine. Pentru numeroși cercetători, este posibil ca știința să fie împărțită în mici segmente, iar ei să se ocupe doar de unul dintre ele, ignorându-le pe toate celelalte.
Este bine cunoscută lipsa de observație holistică, a întregului, pe care o au oamenii de știință din zilele noastre. Iar în ceea ce privește medicina, pentru a avea o imagine completă a întregului tău organism, trebuie să treci prin cabinetul a zeci de specialiști, fiecare având opinia sa. Chiar în interiorul științei, în zecile ei de ramificări, există diferențe de opinie majore – biologul nu se înțelege cu fizicianul, geologul nu se înțelege cu astronomul, chimistul nu se înțelege cu antropologul, și așa mai departe. Știința este o sumă de ramificații care nu au nimic în comun una cu cealaltă, și asta nu datorită domeniilor specifice de cercetare, ci datorită oamenilor care le practică, adică tocmai datorită specialiștilor.
Specialistul (…) nu este un savant, pentru că ignoră cu totul ceea ce nu ține de specialitatea lui, însă nici un ignorant nu este, deoarece e un om de știință și își cunoaște bine bucățica lui de univers. Ar trebui să spunem că este un savant-ignorant, lucru extrem de grav, fiindcă aceasta înseamnă că este un domn care se va comporta în toate chestiunile pe care le ignoră nu ca un ignorant, ci cu întreg aplombul cuiva care, în domeniul său de spcialitate, este un savant. (Ortega y Gasset, Revolta maselor).
Oamenii de azi nu se supun Statului, între societate și stat există un antagonism și va exista întotdeauna – Statul va dori să își extindă autoritatea iar societatea va dori să își păstreze libertatea. Ce se întâmplă acum este următorul fenomen – oamenii se supun de fapt oamenilor de știință, comunității științifice, nu Statului. Statul însă este astăzi vocea oamenilor de știință, iar măsurile pe care le ia sunt o consecință a recomandărilor venite din partea specialiștilor. Cel puțin în teorie. E posibil ca în practică, Statul să dorească să își afirme autoritatea, folosindu-se tocmai de niște informații cu caracter științific, și să se bazeze pe faptul că oameni se vor conforma autorităților tocmai pentru că au un respect și o credință de-a dreptul religioasă în oamenii de știință, pentru că oamenii de știință le-au dat în primul rând tehnologia, fără de care viața lor nu ar mai avea niciun sens. Statul profită astfel pe de o parte de credibilitatea pe care o au în fața cetățenilor oamenii de știință, și pe de altă parte de o frică naturală în fața morții și a bolii specifică tuturor oamenilor. Nimeni nu vrea să se îmbolnăvească și cu atât mai puțin să moară, deci nimeni nu riscă.
Problema apare atunci când oamenii de știință își depășesc tarlaua, și vor să facă politică. Există multe legături între comunitatea științifică și factorul politic, în special legături de ordin financiar. Știința este finanțată în mare parte de către Stat. Știința și politicul colaborează astfel pentru beneficiul amândurora. Este ceea ce se întâmplă astăzi, când atât omul de știință cât și politicianul trag în aceeași direcție, și mă tem că nu în interesul cetățeanului, la fel ca și toate canalele media de informare. Nu-i de mirare că nu întâlnim păreri critice decât la câțiva rătăciți care sunt acuzați de restul societății că sunt adepți ai teoriilor conspiraționiste deși vin cu informații cât se poate de adevărate. După cum spunea și John Stuart Mill, acum mai bine de 200 de ani, în afară de doctrinele particulare ale gânditorilor individuali, există în lume o puternică și crescândă propensiune spre extinderea sub o formă extremă a puterii societății asupra individului, atât prin forța opiniei, cât și prin cea legislativă. (…) Predispoziția oamenilor, fie suverani, fie în calitate de concetățeni, de a le impune celorlalți drept regulă de conduită opinia și gusturile lor este atât de energic susținută de unele dintre cele mai bune și de câteva dintre cele mai rele sentimente inerente naturii umane, încât ea nu poate fi stăvilită de nimic altceva decât de lipsa puterii.
Să nu ne mire faptul că nu doar Statul este predispus, și asta prin definiție, de a prezenta o patologie a puterii, ci și oamenii de știință și mass-media. Toți vor putere – puterea de a convinge, puterea de a conduce, puterea de a manipula și așa mai departe.
Specializând-ul, spune Gasset, civilizația a făcut din omul de știință un personaj ermetic și satisfăcut în cadrul limitelor sale – însăși senzația intimă de dominare și de valoare îl va face să dorească a domina dincolo de specialitatea lui.
Iată dorința de putere. Omul de știință simte acum că poate să facă istorie, că poate să schimbe lumea, cu propriile lui arme. Toți ochii sunt ațintiți asupra lui, și pentru prima dată, poate în istorie, puterea se află în mâinile sale. Este o tentație la care puțini oameni pot rezista, și cu atât mai puțin niște oameni de știință care toată viața profesioanală și-au petrecut-o într-un laborator obscur neștiuți de nimeni.
Știința a devenit religie în urma unui proces destul de îndelungat. Este cumva o evoluție normală, și era de așteptat să se întâmple acest lucru. În timp ce știința a tot crescut în ultimii 200 de ani, religia a pierdut tot mai mult teren, până când a ajuns o simplă superstiție. Până și reprezentanții ei, oamenii lui Dumnezeu – preoții, episcopii și mitropoliții, prin felul în care au reacționat la măsurile totalitare luate de către Stat chiar împotriva instituției biserciești, nu au făcut decât să confirme acest lucru, că religia, în anul 2020, nu mai este nimic altceva decât o simplă superstiție a unor oameni ignoranți. Noul Dumnezeu la care cu toții trebuie să ne închinăm este știința, acest Baal-Peor contemporan.
Orice gândire dogmatică este periculoasă. Până și adevărul dacă devine dogmatic își pierde caracterul specific și substanța. Un adevăr dogmatic nu mai este un adevăr. Or, tocmai acest lucru îl fac oamenii în privința adevărului științei, devin dogmatici, radicali și chiar fanatici. Între un stiințific și un neștiințific, nu mai poate exista niciun fel de dialog. Doar specialiștii au dreptul să se pronunțe. Restul oamenilor nu trebuie decât să aștepte soluțiile miraculoase ale acestora, la niște probleme create, paradoxal, tot de către ei. Chiar dacă lumea va fi distursă într-un final de către știință, oare va trebuii să acceptam acest lucru ca pe un destin implacabil? Să nu uităm că bomba atomică a fost inventată tot de către oamenii de știință, și omenirea a fost la un pas de anihilare totală în timpul războiului rece, când SUA și URSS se jucau de-a Dumnezeu cu focoasele nucleare. Mă întreb oare până unde poate să meargă credința oarbă în știință, până acolo unde a mers în istorie credința oarbă în religie?
Din încheierea studiului „Ca să nu mor prost – studiu personal asupra SARS-CoV-2”
*
Trăim vremuri demente, aproape incredibile pentru lumea secolului 21. Tăvălugul panicii și al disperării, cauzat de frica de moarte a oamenilor iraționali, o dată pus în mișcare cu greu mai poate fi oprit. Reacțiile sunt în lanț, căci sistemul funcționează după reguli bine definite. Efectul este de domino. Primul pas, scoaterea din colivie a unui porumbel voiajor care are o anumită informație de ordin științific și medical cu caracter agravant, de exemplu un virus care nu are leac și ucide oameni pe capete (pentru că nimeni nu poate să contrazică știința și medicina, și chiar dacă o face este imediat pus la colț pentru că nu are specializare – tirania omului de specialitate despre care vorbește și Ortega y Gasset). Al doilea pas, răspândirea acestei informații prin orice mijloace, în special prin mass-media și social-media, informație ce circulă cu viteza luminii și este amplificată de la sine. Al treilea pas, instaurarea fricii, pentru că informația transmisă este una cât se poate de gravă. Pasul patru, susținerea sistematică a acestei panici de către autorități infailibile – statul, grupurile de cercetători, oamenii de știință dar și de mijloacele mass-media a căror existență depinde de raiting și vizualizări. Pasul cinci, întoarcerea porumbelului voiajor acasă. Divide et impera – dezbină și cucerește. Despre asta este vorba.
Consider că singura soluție viabilă pentru a pune capăt acestei degradări a societății și îndreptarea lucrurilor când încă mai este cu putință, este o imunizare prin expunerea fiecăruia dintre noi. Avem infomațiile, după trei luni de pandemie știm foarte bine ce este virusul acesta, cum acționează, ce categorii de oameni sunt afectați, care este rata mortalității, tragem concluziile că panica este nejustificată, totul a fost o reacție exagerată a autorităților, autorități ce au luat aceste măsuri, sperăm noi, nu pentru a subjuga cetățeanul, ci pentru că au fost prost sfătuite de către grupurile de cercetători, și ei induși în eroare de o proastă judecată, nu de interese obscure și meschine ale unor corporații farmaceutice care vor să scoată profituri uriașe de pe urma suferințelor oamenilor, așa cum au făcut în pandemia din 2009-2010 (nu că nu ar face asta în prezent) și scoatem oamenii afară din case. Repornim economia ca să nu ajungem o țară de bananieri. Asta până nu e prea târziu.
Cu asta vreau să îmi închei acest studiu incipient asupra problemei coronavirusului, studiu pentru care mi-am alocat mai bine de trei zile de cercetare continuă, din toate sursele oficiale pe care am putut să pun mână cu ajutorul marelui internet – cifre, statistici, studii. Am mers pe toate firele posibile, am învârtit porblemle pe toate fețele, și am ajuns la concluzia că panica instaurată este nejustificată din punct de vedere medical. Statisticile vorbesc de la sine. Nu sunt cercetător și nici om de știință, dar sunt un iubitor al adevărului (așa m-a învățat filozofia și cultura cea mare) și nu pot să stau cu mâinile în sân când văd că lumea merge către dezastru, și mai ales când văd cum în fiecare zi îmi sunt încălcate drepturile cetățenești și libertățile fundamentale – drepturi și libertăți care îmi sunt garantate de către constituția țării a cărei cetățean sunt, o țară care de 30 de ani trăiește ghidată de valorile infailibile ale democrației și a libertății de conștiință. Pentru această democrație și libertate de conștiință au murit sute de tineri la revoluția din 89, și vreau să cred că au murit nu pentru a avea mațul plin, nu pentru a avea căldura în casă și blugi din Turcia, ci pentru a fi liberi, în cel mai profund sens al cuvântului. Toți cei care au ieșit în stradă și toți cei care au murit în întreaga țară pentru acest principiu suprem al libertății, au fost cu adevărat acei eroi care nu mor niciodată. Restul populației care a privit de la televizor cum se dezlănțuia iadul, și nu au ieșit în stradă să strige Libertate! nu reprezintă decât pleava societății, oportuniști fără demnitate. Ei sunt cei care astăzi plâng fostul regim, și spun că pe timpul lui ceașcă era mai bine. Ei sunt cei care după 90 nu au știut ce înseamnă să ai libertate de gândire și de conștiință și au votat cu tovarășul Iliescu, și îl scuipau pe stradă pe Corneliu Coposu, ei sunt cei care au pus înaintea libertății, securitatea, confortul și umplerea mațului. Oameni fără conștiință istorică, fără coloană vertebrală. Un popor de meteci care își merită soarta!
Astăzi, statul, sub paravanul stării de urgență, dă peste noi cu buldozerul securității naționale, în 89 a dat peste noi cu taburile împotriva teroriștilor. Nimic nou. Suntem obișnuiți. Oamenii de azi nu realizează că în schimbul așa zisei siguranțe naționale și a sănătății publice își pierd treptat drepturile fundamentale – dreptul la muncă, dreptul la liberă circulație, dreptul la opinie. Suntem arestați la domiciliu, fie că vrem fie că nu vrem, iar acest lucru este inadmisibil în anul 2020. Nimeni însă nu pare să comenteze, nimeni nu ia atitudine, toți se supun conștiincioși sub bocancul statului total! (Cum spunea domnul Vela acum câteva zile – nu ne jucăm cu sănătatea publică. Păi asta faceți de 30 de ani, nenorociților! Dacă vă păsa de sănătatea publică nu v-ați fi lăsat cetățenii să moară pe holuri insalubre de spitale în condiții inumane).
Lipsesc informații elementare despre ce înseamnă cu adevărat această pandemie, oamenii nu văd decât ceea ce li se oferă – cifre care nu spun nimic – sute de morți, mii de infectați, concluzii fără premise, cifre fără acoperire. Unde este știința din spatele acestor statistici? Unde este adevărul? Populația este ținută într-o continuă panică, manipulată și dezinformată pe toate canalale posibile. Frica de a nu muri și de a fi contaminată de ceva despre care nu are nicio informație concretă, paralizează populația. Situația de urgență nu înseamnă că dintr-un regim democrat trebuie să ne întoarcem în totalitarism. Într-un stat de drept trebuie să existe domnia legii, nu domnia legii marțiale! Acum observăm cu adevărat ce înseamnă puterea Statului, cel mai rece dintre mosnștrii, cum îl caracteriza Nietzsche acum două sute de ani. Acum înțeleg și eu, ce spune H.R. Patapievici de doăuzeci de ani încoace, cu privire la reglajele fine din cadrul societăților capitaliste. Tocmai s-au rupt reglajele, statul prevalează asupra individului în schimbul asigurării securității. Mă întreb unde sunt drepturile omului? Azi statul te apară chiar împotriva propriei tale voințe – Petre Tuțea a spus – am făcut 13 ani de temniță pentru un popor de idioți, și tot el a spus că statul totalitar îi poruncește cetățeanului să fie fericit indiferent de circumstanțe – bă cetățeanule, fii fericit, că dacă nu te ia mama dracu!
Ei bine, am ajuns la momentul în care putem spune și noi azi, că Statul vine și ne spune – bă cetățeanule, stai în casă și fii sănătos, că dacă nu te ia mama dracu!
Astăzi trăim dereglaje severe ale mecanismelor de funcționare ale societății, dar, spune Blaise Pascal, cele mai mari dereglări sunt perfect rezonabile unei minți dereglate. Populația globului are astăzi mintea dereglată, tocmai de aceea tot haosul acesta care se întâmplă îi pare perfect rezonabil… să nu uităm afirmația lui Musolini – Totul prin stat – Nimic în afara statului – Nimic împotriva statului! Nu credeam că voi apuca să trăiesc vreodată pe propria piele aceste cuvinte, nu credeam că un stat democratic și liberal se poate transforma înt-un stat neofascist peste noapte, totul sub pretextul protejării sănătății populației. Lumea s-a întors deodată la totalitarismul anilor 30. Am distrus în câteva luni un secol de civilizație. Și asta datorită spaimei, fricii patologice, manipulării și a minciunii ridicate la rang de adevăr absolut! Iată cât de fragilă s-a dovedit a fi societatea capitalistă și cât de fragile mințile oamenilor. Ce face statul prin măsurile punitive luate? Își ucide cetățenii, încet și sigur, și asta se numește democid. Poate cu știință sau fără știință, dar este sigur că asta se întâmplă. Efectele acestor măsuri protective absurde vor fi mult mai grave decât însăși epidemia. Vor muri mai mulți oameni din cauza instaurării carantinei decât dacă ar fi fost infectați cu coronavirus. Efectele nu pot fi decât intuite. Statul ucide. Statul total ucide absolut!
Aunci când statul confiscă toate pârghiile prin care societatea civilă poate acționa pentru binele ei, asta se numește o dereglare, iar dereglările care oferă statului putere absolută conduc la dezastru absolut. Așa s-a întâmplat în Rusia în 1917, așa s-a întâmplat în Germania în 1933, așa s-a întâmplat în România în 1947, și așa se va întâmpla întotdeauna acolo unde statul deține putere absolută – Statul va da peste noi și ne va strivii! Istoria nu minte.
Domnule Patapievici, acum înțeleg că Europa se sinucide…
(…)În aceasta constă tocmai regimul totalitar care înseamnă practic dominația poliției asupra vieții poporului. Problema relației între cele două mari simboluri ale vieții societății – simbolul pâinii și simbolul libertății – este foarte dificilă și dramatică. Atunci când începe lupta maselor pentru pâine este totdeauna sacrificată libertatea. Libertatea spirituală și intelectuală este apărată doar de mici cercuri de oameni ai culturii (…) și totuși Libertatea continuă să fie cea mai înaltă valoare spirituală, surclasând valorile vitale. În numele libertății putem și trebuie să ne jertfim viața, în numele vieții nu trebuie să ne sacrificăm libertatea. De libertate este legată calitatea vieții, demnitatea omului. Nu putem prețui o viață nedemnă de om. (Nikolai Berdiaev – 1874 – 1948) Impărăția lui Dumnezeu și împărăția cezarului, editura Humanitas, 1998, p.88).
cugetări, gânduri, frânturi 