După exact zece ani de la prima și ultima mea participare la festivalul ARTmania de la Sibiu, când am mers să-i văd pe finlandezii de la Him, pe vremea aceea fiind cel mai mare fan al lor din estul Europei (exagerez evident), anul acesta s-a ivit oportunitatea să particip din nou la acest deja tradițional festival de muzică rock și evenimente culturale, ajuns la ediția cu numărul doisprezece.
Am redescoperit Sibiul la fel de fascinant ca acum un deceniu – curat, cu prețuri bune la terase și restaurante, și cu parcare în centru cu 1 leu pe jumătate de zi. Ai dracu nemții ăștia.
Anul acesta festivalul a avut în prima zi cap de afiș pe extraordinarul, super-giga-mega artistul Devin Townsend, cel care în urmă cu vreo două decenii era vocalistul lui Steve Vai, iar in cea de-a doua zi pe inegalabila și sexoasa Tarja Turunen, ex-Nightwish.
Pe lângă festivalul ARTmania, Sibiul a găzduit în acestă perioadă alte două evenimente conexe importante – East European Music Conference, o conferință la care au participat peste 600 de promoteri și organizatori de concerte din întreaga lume, și cea mai a dracu competiție de enduro din lume, RedBull Romaniacs.
Legat de concerte și formații, în ordinea numerelor de pe tricou.
Ziua 1
Coma
Dacă îți place Coma, nu ai ce să comentezi la niciun concert de-al lor. Băieții de la Coma sunt precum vinul, cu cât îmbătrânesc mai mult cu atât de devin mai buni. Deși au deschis prima zi și au început la 19.00, au făcut un show pe cinste, și ca să bucure pe toată lumea la final au avut și o ședință de meet&greet, cu autografe și poze. Super fain. Ultimul lor album, Orizont, este fără îndoială cel mai bun album Coma de până acum. Au evoluat foarte mult în ultimii ani, parcă au devenit mai serioși, numai sunt baieiții ăia care cântau acum zece ani despre cum Bruce Lee îl bate pe Van Damme. Ultimul album are un sound foarte bogat, cu liniile melodice și părțile de hardcore cu care ne-au obișnuit, seamănă pe alocuri cu ce cântă Luna Amară. Și asta e bine. Faptul că au tras clipuri la aproape toate piesele de pe ultimul album mi se pare demn de apreciat, și piesele chiar sună bine, au versuri din ce în ce mai poetice.
Riverside
Niște băieți din Polonia care au sunat destul de bine, au cântat un rock melodic interesant care s-a potrivit de minune cu spațiul din Piața Mare a Sibiului. Mi-a plăcut vocalistul, care era și basist, semănă foarte bine cu Nergal de al Behemoth, tot polonezi și ăștia.
Lacuna Coil
Cred că toată lumea a auzit de italienii de la Lacuna Coil chiar dacă nu i-au ascultat vreodată. Pot spune că m-au impresionat plăcut. Au avut o prestație live de excepție, deși eram destul de sceptic după ce ascultasem câteva piese pe Youtube. Dar m-am înșelat, pentru că oamenii ăștia chiar au transmis multă energie, și probabil că Lacuna Coil este una dintre acele formații care sună mult mai bine live decât în studio. Una peste alta o surpriză plăcută.
Devin Townsend Project
Cine dracu e Devin Townsend? Nu știam nimic despre el înainte de festival, dar după ce l-am auzit nu cred că o să îl uit prea curând. Omul e forte bun, are o voce cu care scena de metal nu prea este obișnuită. Devin poate cânta și părți de clean și melodic alternând cu părți guturale specifice heavy metalului. Dar ceea ce îl face pe Devin special este faptul că deși muzica lui este una destul de profundă mai ales din punct de vedere al compoziției instrumentale, atitudinea lui pe scenă este uneori de-a dreptul hilară. Este un contrast care te surprinde. Devin Townsend cântă foarte bine atât vocal cât și la chitară, și cu toate astea pentru el parcă e o joacă. În timpul pieselor are timp de glume, se strâmbă, râde, interacționează cu publicul, e autoironic, deși ce face pe scenă necesită multă concentrare. Asta îmi place foarte mult la acest artist canadian, lasă impresia că totul este atât de ușor, se vede limpede că el chiar se simte bine pe scenă și se distrează de minune. Puțini artiști sunt capabili să fie atât de lejeri și de relaxați pe scenă. Chiar el mărturisea într-un interviu că această atitudine vine pe fondul unei lipse de încredere, pe care nu o lasă să se vadă, și că, cu cât publicul e mai numeros cu atât se simte mai relexat și destins. Prestația lui a fost impecabilă, sper să îl mai văd în România cât de curând. Cu siguranță și-a câștigat mulți fani după concertul de la Sibiu.
Ziua 2
Walkways
Ziua a doua a fost deschisă de niște băieți din Israel, Walkways. Nu pot spune că m-au surprins cu ceva anume, ceea ce vor ei să cânte este un hardcore/trash cu părți melodice, dar parcă nu le iese niciuna din părți prea bine. Adică mi s-au părut că nu au fost nici suficient de agresivi pentru hardcore, și nici suficient de alternativi pentru melodic. Cred că mai au de lucrat la sound până își vor găsi unul cu care să rezoneze cel mai bine.
Beyond the Black
O trupă din Germania, în genul Lacuna Coil, cu o tipă la voce care a sunat bine, dar parcă prea superficial, mi s-au părut prea dramatici și parcă încercau să imite pe cineva anume. La fel ca și în cazul celor de la Walkways, cred că încă se mai află în căutarea unui stil în care să se regăsească.
You me at six
Se pare că băieții ăștia sunt un fenomen în Marea Britanie și acum încep să cucerească și Europa. Probabil cea mai soft formație de la această ediție a ARTmania. Nu știam nimic despre ei, am văzut totuși că au câteva zeci de milioane de vizualizări la clipurile de pe Youtube. La un moment dat au cântat o piesă care îmi era cunoscută, și mi-am adus aminte că am auzit-o în coloana sonoră de la FIFA 14. Au cântat un rock alternativ, ușor romantic, un fel de brit rock autentic, în genul Kings of Leon, adică așa mai mult pentru fete. Interesanți dar nu m-au surprins, poate prea liniștiți pentru gusturile mele în materie de rock.
Tarja
Despre Tarja Turunen ce să mai spui. Vocea emblematică a rockului simfonic, cunoscută mai ales datorită colaborării cu Nightwish, ajunsă deja la 40 de ani, la vreo 5 albume solo, și povestea continuă. Anul acesta va concerta și la București. Are o voce inconfundabilă, te face să crezi că orice tipă care se apucă de cântat rock sau metal, nu încearcă defapt decât să o imite pe Tarja Turunen. Pa lângă prestația ei impecabilă, ce m-a impresionat la concertul de la ARTmania a fost formația Tarjei, adică basistul, chitaristul și bateristul. Am observat ce înseamnă să ai o echipă de muzicieni foarte buni pe instrumentele lor. Basistul Tarjei a cântat la bas la fel de bine și de repede cum cântă Angus Young de la AC/DC la chitară, și chiar semăna cu Angus. Chitaristul a cântat precum Slash, iar bateristul nu era departe de Lars Urlich de la Metallica.
Despre organzirea festivalului, nota 11. Sonorizarea excelentă, toate trupele s-au auzit impecabil. Anul acesta a existat un sistem ingenios de plată a consumației în interioriul festivalului. Banca Transilvania a pus al dispoziția publicului carduri de debit valabile exclusiv în perioada festivalului. Cum funcționa? Simplu. Mergeai la o tonetă, și un tip îți punea câți bani doreai pe cardul respectiv. Fără jetoane sau alte prostii. Dacă îți mai rămâneau bani pe card, puteai să îi retragi după festival. Nu mai zic că, cardurile erau și super drăguțe, după cum spunea tipa ce făcea tatuaje Hena. Prețuri bune, multe alternative la mâncare și băutură, plus că posesorii de brățări ARTmania au avut acces gratuit la muzeul de etnografie Astra.
Pe lângă concert am avut ocazia să dau și o fugă până la casa lui Emil Cioran și a lui Octavian Goga din Rășinari. A fost un moment care îmi va rămâne în memorie multă vreme. Am aflat că Cioran, în Rășinariul lui din vârful muntelui, avea tramvai care lega odinoară satul de Sibiu, și că, casa lui era la cinci pași de biserică (chiar la cinci pași). Poate că de aici și lupta lui cu religia, pentru că atunci când te naști într-o familie de preot și ai biserica peste drum, fie devi și tu slujitorul lui Dumnezeu, fie devi cel mai mare dușman al Său. Apoi am mai observat un lucru, că pornind din Sibiu și mergând către Rășinari și apoi Păltiniș, mergi defapt pe un drum care leagă trei dintre cele mai importante perosnalități ale filozofiei românești – Blaga la Sibiu, Cioran la Rășinari, și Noica la Păltiniș, toate aceste localități se află în linie dreaptă. Ardealu-i fruncea!
De călătorit am călătorit cu Pisica Neagră, care cu asta se ocupă, călătorește și povestește.
Hai să fim sănătoși și să trăim ca să avem ce să povestim.
cugetări, gânduri, frânturi 