Două elegii

Elegia 1

*

Eu am să mor în zi de mai

Și-atunci când mă voi duce,

Să mă-ngropați printre castani,

 Să-mi puneți crini pe cruce.

.

Pe epitaf vreau să-mi stea scris

Cu litere de-o șchioapă,

Că viața toată mi-a fost vis –

De m-aș trezii odată!

.

Dar visul devine coșmar

Când cad pe gânduri câteodată,

Și-mi lasă-n gură gust amar –

Mai bine eram piatră!

.

Oricât de mult aș încerca

Misterul vieții n-o să-l aflu,

Mă resemnez cu soarta mea,

Mi-aștept cu întristare ceasul.


Elegia 2

*

gânduri, gânduri, gânduri,

scoase din străfunduri

le aștern în rânduri

dar se pierd prin crânguri

.

gânduri, gânduri, gânduri,

aduse de vânturi

cresc printre mormânturi

precum niște sâmburi

.

gânduri, gânduri, gânduri,

între patru scânduri

intră în pământuri

Doamne cât de singuri…

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s