Mefisto (poem dramatic)

(…)

Dar ce vrei tu diavol de la mine, de ce te-ai cuibărit la mine-n suflet

Și ai sădit buruiene otrăvite, ce mă sugrumă și mă-nsângerează?

De tine teamă nu poate să-mi fie, căci te cunosc și știu că ești o-nchipuire.

De vreau să te dobor acum, numai în gând să-mi pun, și se și-ntâmplă!

.

O, ce curajos te-arăți tu pământene,

Și vrei din tine să m-alungi cu propria-ți minte

Ce-ți joacă feste, hai lasă, nu te mai gândii atât,

Eu nu sunt o închipuire, eu sunt adevărat, privește!

În jurul tău totul e doar durere, viața întreaga e o amăgire,

Oamenii-s răi, la fel ca mine, și poate chiar mai răi,

Cum să găsești în toate astea îndumnezeire?

Tu chiar nu vezi că-i nebunie să crezi în pace și prietenie?

Noi suntem mulți și ne-nmulțim în continuare,

Să nu care cumva să crezi că aveți scăpare.

Pe dumnezeul tău l-am doborât de mult,

Nu el m-a alungat din paradis, ci am plecat de bună voie.

.

Prostii! Vorbești în mintea mea, nu-ți dau crezare,

Credința mea nu poți s-o zdruncini, căci eu nu sunt ca orișicare,

Mă-ncred în Dumnezeul meu până la capăt.

O rugăciune de voi spune acum, vei dispărea în negura din care ai venit

Și nu te vei putea întoarce în veci la mine.

.

Poți să te rogi cât vrei, ființă muritoare,

Eu sunt peste tot, chiar și în rugăciunea ta ce-o vezi ca salvatoare.

Eu nu în suflet îmi fac veacul, ci în minte,

Iar rugăciunea ta nu e rostită cu simțire.

Știi prea bine că am dreptate, nu te ascunde,

Privește adânc în tine și ai să vezi cât ești de gol, părinte!

.

Asta-i doar o isipită Doamne, eu știu că ești aici cu mine,

Mă voi lupta cu acest demon care mi-a intrat în minte,

Iar de va fii să mă doboare, nu voi avea nici un regret,

Căci am trăiat cum am știut mai bine.

.

Oh, ești al meu din cap până-n picioare,

Sutana ta…nu dau pe ea două parale,

Crucea ce-o porți la gât e doar de formă,

Iar psalmul ce-l citești din carte

Nu face decât să mă adoarmă.

.

Doamne, Nu Te depărta de la mine,

că necazul este aproape,

şi nu este cine să-mi ajute (Psalmi 21:11)

.

Ajunge! Astea-s povești de adormit copiii.

Chiar crezi că un cuvânt mă poate înfrânge?

Puterea îmi e nemăsurată, pe acest pământ eu tai și spânzur!

Din amurgul dimineții, eu mă prefac în ceață groasă,

Pășesc încet printre morminte, mă adăpostesc în turle de biserici,

Și vă privesc pe fiecare-n parte cum vă rugați – sunteți patetici!

Vă prosternați la fiecare sfânt în parte, făceți mătănii, cruci înalte,

 Ce așteptați ca să primiți în schimb, bani, sănătate?

Stați liniștiți, eu mă ocup de toate.

.

Dispari din ochii mei, Mefisto! Omul a fost croit ca să te-nfrunte

La fiecare pas e de trecut o luntre, în viața asta plină de răspântii.

În creștinism durerea este sfântă, și mântuirea nu se face altfel,

De ești aici, eu chiar mă bucur.

.

Sfidare! Te voi distruge dintr-o răsuflare!

Cum îndrăznești să mă confrunți, bătrân pocit și fără minte?

De tine nu voi avea îndurare, vei suferii mai rău ca Dumnezeul tău pe cruce!

.

O, de ai știi tu întuneric că prin durere eu mă mântui.

Lovește-n mine cu putere, să-mi cadă pe pământ lespezi de sânge,

Și bate-mi măinile-n piroane, să fiu jelit chiar și de îngeri!

.

Cu tine nu-i rost de izbândă, creștin nebun în suferință,

Te-ai lăsat orbit de-a ta credință, când eu aveam atâtea să-ți ofer.

Te-aș fi făcut unul de-al nostru, așa cum fac de obicei cu preoți, dascali și călugari.

Puțini sunt cei ce îmi rezistă atunci cănd îmi fac loc în a lor minte,

Și când le dau tot ce-și doresc – nu suferință, ci plăcere!

Ce pasiuni le mai stârnesc, și câtă dramă și durere atunci când nu le-ndeplinesc.

Mă joc și eu cu mintea lor, sunt slabi și goi pe dinăuntru,

Nu mă implic prea mult, își sapă singuri mormântul.

Cu tine m-am cam înșelat părinte, tu tot mai crezi în Dumnezeu

Și vrei să suferi ca un câine, chiar nu-nțeleg ce e în capul tău.

Nu vreau să am de-a face cu un om ca tine, nu ești deloc pe placul meu.

Te las să cazi în amăgire, căci tot ce crezi e o himeră,

Doar eu sunt cel adevărat, și am să mă întorc cândva la tine.

.

Acum deja e dimineață, lumina intră în chilie

Și mă trezesc din somn adânc, privesc pe geam cu bucurie.

Nu e nici urmă de diavol, sunt fericit cum n-am fost niciodată,

Și simt în fiecare răsuflare, mirosul dulce de tămâie.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s