The Sunset Limited

        Iată un film care merită văzut, nu pentru efectele speciale, pentru că nu există niciunul, ci pentru dialgoul care se poartă între singurele personaje, Alb (Samuel L. Jackson) și Negru (Tommy Lee Jones). Pe scurt Albul îl salvează în ultima clipă pe Negru de la suicid și îl aduce în mizerabilul său apartament pentru a purta o discuție. Albul reprezintă arhetipul omului sărac și fără educație dar cu credință în Dumnezeu, în timp ce Negrul, simbolizează omul cultivat, intelectualul ateu, ajuns la capătul puterilor și a suprotabiltății propriei existențe. Dialogul ce se dezvoltă între aceste două personaje aflate într-un evident antagonism capătă valențele unui veritabil exercițiu dialectic.

        Ceea ce mi-a atras cel puțin mie atenția a fost faptul că oamenii nu mai știu să poarte un dialog pe teme cu adevărat relevante decât în urma unor situații limită, și de cele mai multe ori nici măcar atunci. Filmul are la bază câteva dintre întrebările fundamentale ale umanității – Există Dumnezeu? Merită să credem în El? Ce să alegem, viața sau moartea? Merită viața trăită, are ea vreun sens? Putem să ne punem aceste întrebări fără să introducem în context credința și religia? Da putem, dar nu ajungem decât la concluzia Negrului, că viața nu are niciun sens. Viața dezbrăcată de veșmintele credinței într-un Dumnezeu a tot puternic și a tot știutor, își pierde orice fel de sens. Credința în Dumnezeu oferă fără îndoială un sens vieții, tocmai de aceea nu Albul este cel care vrea să se sinucidă, pentru că el crede. Dar oare Dumnezeu este singurul care ne poate oferii un sens sau sensul vieții? Negrul îi mărturisește Albului că și-a pierdut credința în lucrurile pe care le considera indestructibile și nepieritoare, în miile de cărți citite, în muzica ascultată, în tot ce înseamnă cultură. El este un necredincios din capul locului, nu este nici măcar un ateu, căci ateistul se preocupă de Dumnezeu la fel de mult ca și teistul dar în sens negativ. Nu, Negrul este mai mult decât un ateu sau un agnostic, el este, după cum mărturisește, întunericul.

Evoluția nu poate evita aducerea vieții inteligente la conștientizarea unui singur lucru, și acel lucru este inutilitatea existenței. Dacă oamenii ar putea să își vadă viețile așa cum sunt ele cu adevărat, fără vise sau iluzii, nu cred că ar exista niciun motiv pentru care nu ar alege să moară cât mai curând posibil.

        În fond, trebuie să recunoaștem că nu există niciun argument irefutabil în favoarea vieții. Cei mai mulți se agață de religie, de credință, pentru a găsi un rost existenței. Credința le poate explica absolut totul, și lucrurile rele și cele bune, credința este totul, pentru un credincios nu mai există nicio întrebare de pus, nu mai există niciun mister, viața trebuie trăită, căci viața ne este poruncită, împreună cu toate chinurile și bucuriile aferente. Albul spune că el nu știe altceva decât ce este scris în Biblie, dacă nu este scris acolo el nu cunoaște, și tocmai de aceea are o existență atât de liniștită, pentru că nu îl preocupă deloc marile întrebări ale umnaității, pentru că are deja răspunsul în credința sa, în timp ce Negrul, intelectual fiind, pasionat de cunoașterea adevărului și a cât mai multor lucruri este nefericit tocmai din această cauză. Unde este multă știință, este și multă suferință, spunea Goethe, și tot din Goethe, în Faust, regăsim aceeași problemă existențială a cunoașterii care aduce și multă suferință, ceea ce îl determină într-un final pe bietul Faust să își vândă sufletul lui Mefisto. Asemănarea dintre film și piesa de teatru nu cred că este întâmplătoare.

        În ceea ce privește dorința de a trăii a oamenilor, în ciuda tuturor vicisitudinilor soartei, Schopenhauer o pune pe seama voinței. În viziunea lui voința depășește capacitățile intelectuale ale omului, și aceasta dictează pentru toți oamenii alegerea vieții în ciuda tuturor suferințelor cu care aceasta este plină. Cel care comite suicidul trebuie văzut ca un adevărat supra-om, ca un uber-mensch nietzschean, pentru că el ajunge cumva la extraordinara capacitate de a suprima voința de a trăii, prin intermediul capacităților intelectuale. Când intelectul domină voința, și aceastea sunt cazuri foarte rare, omul ajunge la conștientizarea unor adevăruri care până atunci îi erau ascunse, el devine astfel fie artist, fie poet, fie un om de știință genial (căci voința ține numai de impulsurile vitale, cum ar fi hrana sau reproducerea) dar în același timp acest lucru îl conduce și către aspecte mai puțin plăcute ale vieții, cum ar fi lipsa de sens a tuturor activităților umane, ele au în continuare valoare, dar nu mai au sens, căci între sens și valoare există o diferență majoră. De aceea un tablou impresionist să zicem pictat de Auguste Renoir are o valoare extraordinară atât din punct de vedere metarial cât și spiritual, dar în ceea ce privește sensul, el practic nu are niciunul. Arta nu are sens, ea are valoare. Genialitatea este lipsită de sens, dar este plină de valoare. Nici o știință umană nu are un sens, dar în schimb are valoare. Faptul ca 2+2 fac 4 nu are niciun sens, în schimb are valoare și în același timp utilitate. Și putem da multe astfel de exemple.

Izgonește teama de moarte din sufletul unui om și nu ar mai trăi nici măcar o zi. Umbra securii atârnă deasupra fiecări bucurii, fiecare drum duce către moarte, fiecare prietenie, fiecare dragoste. Chin, probleme, trădare, durere, suferință, îmbătrânrie, jignire, boala lenta și oribilă…toate astea pentru tine și pentru toți cei cărora ai ales să îți pese.

        Argumentele Negrului în favoarea suicidului și a nimicniciei sunt greu de demontat, săbiile credinței nu pot străpunge armura groasă a nihilismului. Într-adevăr, viața nu înseamnă numai suferință, înseamană și momente de bucurie și clipe fericire. Dar în viziunea Negrului, starea normală a omului este cea de mizerie și suferință, aceasta este starea lui naturală, orice lucru care îi cauzează plăcere și bucurie, înseamnă ieșirea din starea naturală, ca mai apoi să se revină la ea, cu alte cuvinte în viață fericirea eixstă doar sub forma clipelor și momentelor aparent de scurtă durată, în schimb tristețea și durerea sunt o stare permanentă, și asta pentru că la finalul tuturor acțiunilor noastre avem o ultimă ușă, moartea. Mai există și a treia stare a omului, cea în care nu mai simte nici durere, nici bucurie, o stare de completă detașare, o stare vegetativă către care tind unii oameni cu înclinații spre misticismul oriental – nirvana, moksha, zen, etc. Dar în final și acestea sunt însoțite de moarte.

        Un om care este suficient de inteligent își va fi dat seama că viața nu are niciun sens, și, la fel cum spunea Cioran, singurul lucru pe care trebuie să îl facem în această viață este să ne sinucidem. Dar nu o facem, pentru că suntem terifiați de gândul morții, de necunoscut, aceasta este părerea generală. Dar eu nu cred că acesta este motivul pentru care oamenii nu se sinucid. Cum să fii speriat de ceva ce nu cunoști? Asta înseamnă să dai mâna cu nebunia și paranoia. În această problemă tind să-i dau dreptate lui Schopenhauer și a sa voință de a trăii. Deci voința de a trăii este cea care ne împiedică să ne sinucidem, nu religia sau frica de moarte, ci primatul acestei voințe asupra intelectului. Viața este voință, omul este reprezentare a voinței. Omul este fenomenul voinței. Voința este metafizică, iar manifestarea sa fizică este corpul, omul, animalul. Fără să dau prea multe detalii, în finalul filmului, Negrul se duce să termine ce a început. Pentru el Dumnezeu a murit.

Cam atât despre film și impresia pe care mi-a făcut-o. Închei într-o notă optimistă cu o strofă dintr-o poezie necunoscută.

Murim într-o zi pe un pat sărac, uitat de copii, de lume,

Scuipați într-un Alzheimer mizer, otrăviți cu pastile,

Ne sperie noul, dricul, avem frisoane și la gură spume.

Rămânem niște cerșetori de iubire într-un scaun cu rotile

G.M.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s