Despre cum să ne specializăm în cultură

          Acum câteva zile, introduc o idee în capul amicului Victor, și aceasta se pare că începe să rodească. Cum e domne cu cultura asta în care zice Noica să ne specializăm atunci când nu avem o specializare? Eu îi spusesem amicului Victor cu câteva zile înainte, că Noica recomanda tinerilor fără specializare să se specializeze în cultură, trecând prin trei mari culturi europene – greacă, rusă și franceză. Dar între timp eu am mai adăogat ceva la spusele lui Noica, și am ajuns la un număr de basm, șapte. Prin șapte culturi trebuie să trecem ca să ne specializăm cu adevărat în cultura europeană, dar am fi de-a dreptul geniali dacă am trece integral măcar prin una. Iată citatul care a început să scoată idei la suprafață, atât din capul meu, cât și din capul amicului Victor.

Îi spun, văzând că nu are nici o specialitate, cum s-ar putea totuși angaja bine în cultură – anume citind autori, nu cărți, ba chiar culturi. Cultura greacă se reduce în fond la vreo șpatezeci-optzeci de cărți. Începi cu Homer, treci la Theogonia lui Hesiod, fragmente orfice, la presocratici, o antologie din lirica greacă, răsfoiești câțiva istorici, tragicii, romane, Aristofan, Lukian, te pierzi două săptămâni în cele douăzeci și ceva de dialoguri ale lui Platon, străbați alert o ediție integrală de Aristotel, citești ce găsești din stoici, din Plutarh, din Teofrast și închei cu Sextus Empiricus și cu Plotin. Cultura rusă a secolului nouăsprezece nu are decât vreo cinezci-șaizeci de cărți – începi cu Puskin, treci prin rest și te oprești eventual la Leonid Andreev. E mai greu ceva cu cultura franceză, care numară vreo trei sute de cărți și pe care trebuie s-o citești în original.                                                                            

De ce nu scrieți un îndrumător pentru tineri? Mă întreabă el, bucuros de sfatul primit. Pentru că am dat sfatul acesta multora și nu s-au ținut de el, cum n-ai să te ții nici dumneata, îi răspund eu. (C. Noica, Carte de înțelepciune, pp.137-138).

          Deci, cam despre asta este vorba. Cum am ajuns eu la șapte culturi? Simplu. Pornesc și eu la fel ca Noica de la cultura greacă antică, apoi adaog cultura latină (cea a Imperiului Roman), nu sunt prea mulți autori, căci Imperiul roman avea mai degrabă cultura războiului decât pe cea a cunoașterii. Și de la latini îi putem lua pe stoici, începând cu Seneca, apoi trecem prin cinici, și îl luăm pe Diogene, apoi mergem și în spiritualitate și îl luăm pe Sfântul Augustin, mai trecem si printr-un Ovidiu, Vergiliu, Titus Livius, și Marcus Aurelius, generalul filozof. Apoi a treia cultură pe care o atacăm să fie cea franceză cum spune și Noica, urmată de cea rusă. Urmează sa ne luptăm cu cultura britanică, de unde trebuie să îl luăm în special pe Shakespeare, apoi putem să trecem prin filozofii Locke, Hobbes și Francis Bacon. Mergem apoi către cultura germană, și îl luăm în primul rând pe Goethe, puțină poezie de-a lui Holderlin, dramaturgia lui Schiller, puțină muzică clasică, Wagner, Beethoven și Mozart după care pătrundem adânc în filozofie, și trecem prin Hegel, Nietzsche, Schopenhauer. După cultura germană ne aruncăm cu toată energia asupra celei române. Oricât de banal ar suna, România chiar a avut o cultură bogată, și de aceea trebuie trecută în lista celor șapte mari culturi europene. Și aici nu mai înșir autorii, dar măcar să începem cu Eminescu. Cam asta ar fi cu cele șapte culturi europene, recapitulez – 1) cultura greacă 2) cultura latină 3) cultura franceză 4) cultura rusă 5) cultura birtanică 6) cultura germană 7) cultura română. Dacă stăpânim doar una dintre aceste culturi suntem geniali, dacă le stăpânim pe toate șapte, putem să ne considerăm semi-zei.

         De aceea, Victore, consider că nu avem timp să ne lamentăm citind cărți. Noi trebuie să citim culturi! Iar dacă timpul nu ne permite, măcar să citim autori. Spor la lectură, și sper ca, aruncând o privire peste acest articol peste zece ani de acum încolo, să ne găsim specializați măcar într-una din culturile de mai sus.


(Îmi pare rău că nu am menționat, cum de altfel nici Noica nu a făcut-o, mai mulți autori creatori de cultură, dar dacă aș fi stat să înșir personalități din toate domeniile culturale, aș fi plictisit și în același timp aș fi speriat cititorii).

 

Anunțuri

4 gânduri despre “Despre cum să ne specializăm în cultură

  1. Eu cred ca specializarea nu poate veni fara pasiune, sau fara o chemare anume spre un tip de cultura. Am incercat sa gust cultura greaca si oricat de mult m-am straduit sa ma specializez in ea nu am reusit decat intr-un mod scolaresc. Si atunci, decat sa bifam autori sau culturi ca sa ne declaram specializati in ceva, mai bine bifam idei. Sa ne specializam in idei pe care le intelegem in profunzime.

    Apreciat de 1 persoană

    • Să ne specializăm în idei, ce frumos. Dar ideilei de unde ne vin? nu cumva tot din cultură? sau le avem în noi înainte de a ne naște, și nu trebuie decât să ni le aducem aminte, așa cum spune Platon? Noica mai spune că atunci când un gând se întoarce asupra gândului, devine idee. După ce rătăcim prin gândurile și ideile altora, adică după ce ne angajăm în cultură (nu neapărat să ne specializăm dacă nu simțim vreo înclinație), începem să avem și noi gândurile și ideile noastre. Chiar dacă nu ne specializăm în cultură, e bine măcar să gustăm din ea.

      Apreciat de 1 persoană

  2. Ideile pot sa provina din carti aleatorii. Sa iti impui sa citesti culturi spunand ca nu ai timp sa te „lamentezi” citind carti, e o constrangere si face ca actul cititului sa devina unul controlat, planuit, ordonat. Cititul devine atunci un studiu. Libertatea de a corela idea lui Platon cu cea a lui Noica, nu poti sa o ai atunci cand te specializezi in culturi pentru ca va trebui sa alegi intre Platon si Noica. Si atunci avem timp sa ne „lamentam” in a citi toti prietenii lui Planton renuntand la Noica? Nu ar fi pacat? E o alegere. Oricum, daca exista ceva pt care nu avem timp, acel ceva este sa nu citim.

    Apreciat de 1 persoană

  3. Cred că există două soluții pentru problema noastră – fie să ne specializăm în cultură așa cum recomandă Noica, citind în mod sistematic autori și nu cărți (plănuit, controlat, ordonat, făcând din citit un studiu, cum ai spus și tu), fie să urmăm exemplul criticului literar Dan C. Mihăilescu, și să citim la metru, adică tot ce ne cade în mână 🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s