Frânturi despre conștiință

                Am auzit de curând, în urma unei discuții foarte interesante cu o bună prietenă, povestea unui tip, care mergând într-o zi pe stradă și observând foarte atent arhitectura clădirilor pe lângă care trecea, a avut un moment de profundă conștientizare a tot ceea ce îl înconjura, astfel încât și-a dat seama, pentru prima dată, că este în viață – am simțit cu adevărat că trăiesc. Cum poate oare cineva să spună că a simțit că traiește cu adevărat într-o zi când se uita la niște clădiri? Care este legătura dintre clădirile observate de tânărul din povestea de mai sus, și conștientizarea propriei existențe? Am stat puțin pe gânduri, defapt puțin mai mult, și am reflectat la spusele amicei mele. Și mi-am zis –  să ști că tipul ăsta are dreptate, momentul lui de conștiință merită analizat în profunzime, pentru că are un fundament filozofic, și mai mult decât atât, este unul din acele momente cu care unii dintre noi s-au mai întâlnit de-a lungul vieții; preț de câteva clipe și noi am trăit astfel de emoții, dar probabil nu am știut să le traducem într-un limbaj corespunzător, care ne-ar fi permis să înțelegem însemnătatea evenimentului, și astfel momentul respectiv l-am lăsat să treacă pe lângă noi, fără să tragem nici o concluzie.

               Așadar, despre conștiință trebuie să vorbim, căci aceasta este forma superioară de înțelegere a existenței umane. Prin intermediul ei, noi oamenii, ne diferențiem în mod categoric și absolut de restul speciilor care posedă creier (adică rațiune, inteligență) în speță, de regnul animal (deși, s-a demonstrat în unele experimente că și regnul vegetal este animat de o oarecare inteligență). Conștiința, în limbaj filozofic, înseamnă, conform dexului, sentiment, intuiție pe care ființa umană o are despre propria existență, cunoaștere intuitivă sau reflexivă pe care o are fiecare despre propria existență și despre lucrurile din jurul său, înțelegere. Trebuie să înțelegm că, conștiința este superioară rațiunii, căci, rațional poate fi și un câine, dar conștient poate fii doar omul. Și de ce spun poate fi, adică sub formă de probabilitate și nu de certitudine; pentru că omul, singurul care posedă această capacitate a intelectului (sau mai degraba a spiritului), nu este întotdeauna conștient, defapt el este în cea mai mare parte a existenței sale inconștient. El există, trăiește, se descurcă în viață, dar nu este conștient de nici un aspect din care este alcătuită cu adevărat viața.

                În viața unui om, să zicem normal, aproape că nu există nici măcar un moment în care el să fie conștient de propria existență sau măcar de ceea ce îl înconjoară. Trăiește din instinct, trăiește pentru că corpul lui este programat să trăiască. De când ne naștem, corpul nostru intră în programul de supraviețuire, și atât, nu de conștientizare. Corpul nostru nu are nevoie de conștiință, el are nevoie doar de rațiune, de inteligență care să-l ajute să-și sadisfacă nevoile de hrană, adăpost, reproducere, odihnă, etc. Rațiunea ne poate ajuta să ne găsim un partener de viață, să zburăm pe Marte, să cultivăm legume, sau să rezolvăm o problemă de matematică, dar ea nu ne ajută să înțelegem viața în profunzime, rațiunea nu ne face conștienți! (rațiunea ne face raționali, inteligența ne face inteligenți, conștiința ne face conștienți, la fel cum zahărul ne face grași și televizorul ne face proști). Tocmai de aceea, principalul rol al rațiunii este de a asigura funcționarea organelor vitale ale omului, nu de a contempla viața. De contemplarea vieții se ocupă conștiința, cu alte cuvinte suntem conștienți doar atunci când suntem în starea de contemplare, de reflexie asupra existenței la fel cum s-a aflat și tipul care privea clădirile. Rațiunea este o facultate a creierului, în schimb, consider că, conștiința este o facultate a spiritului, a corpului ca întreg, a corpului ca și microcosmos.

              Conștiința este o vibrație; pentru a atinge un nivel ridicat de conștiință, trebuie să fim într-o anumită stare, într-o anumită vibrație față de lucrurile care ne înconjoară, într-o profundă stare de contemplare, dar în același timp să fim perfect treziți, ceea ce în filozofia japoneză se numește Zen. Trebuie să înțelegem că viața are o anumită tonalitate, iar noi trebuie să ne acordăm după această tonalitate, căci astfel riscăm să fim dezacordați, și nimănui nu-i place cum sună un instrument dezacrodat, nu? Dar un om dezacordat oare ne place cum sună? Cu toții suntem dezacordați în raport cu viața, unii mai mult, alții mai puțin, ceea ce trebuie să înțelegem este că numai un nivel ridicat de conștiință, nu de inteligență, ne poate acorda pe același ton cu viața. Lumea în care trăim are nevoie de oameni conștienți, nu numai inteligenți. Este foarte bine să fii rațional și inteligent, dar și mai bine este să fi și conștient. Școala pregătește oameni inteligenți, dar din păcate foarte puțini sunt și conștienți. Problema este că spre desoebire de rațiune, de gândirea științifică, conștiința nu se predă în școală.

              Și nu pot să închei acest text fără să nu redau următoarele cuvinte ale lui Constantin Noica:

Gândul școlii, al celei unde să nu se predea nimic, mă obsedează. Stări de spirit, asta trebuie dat altora, nu conținuturi, nu sfaturi, nu învățături. De aceea nici nu trebuiesc lecții. Chiar unui om care te întreabă, nu ai nevoie să-i dai lecții. O carte pe care o scoți din bibliotecă, un Preludiu de Bach pe care-l pui seara sau un exemplu de seninătate intelectuală sunt mult mai educative decât o lecție. Oamenii aceia tineri văd că vrei să incorporezi o idee și încep să incorporeze și ei una (…) Cred că școala asta trebuie făcută. (C. Noica, Jurnal filozofic, pp.9-10, extras din, G. Liiceanu, Cearta cu filozofia, p.39).

            Îmi vine în minte acum întrebarea pe care profesorul meu de istoria artei și filozofiei, obișnuia să o pună la ore – ce este filozofia? Răspundeam de fiecare dată – un exercițiu de gândire. Acum îmi dau seamă că defapt răspunsul nu era corect în totalitate, pentru că filozofia este mai mult decât un exercițiu de gândire, este un exercițiu de conștiință. 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s