Domnilor, e timpul…

               Domnilor, este timpul să stârpim această rasă de oameni, omul a dat greși, civilizația a dat greși, suntem un eșec al creației. Nu mai avem nici un sens în această lume, nu am avut niciodată. Unii dintre noi am vrea să terminăm odată cu acest plictis generalizat care este viața, dar atunci când mintea noastră strigă – moarte! corpul nostru strigă – viață! Singurii oameni care au atins cel mai înalt grad de iluminare sunt cei care s-au sinucis, căci au reușit să  subordoneze dorința de viață a acestei bucăți de sânge și carne care este omul, dorinței de neființă. Despre ei se poate spune cu adevărat – mintea a învins materia. Atâta timp cât suntem în viață, acceptăm dominația materiei asupra minții, asupra spiritului. De accea dacă te consideri ființă spirituală, și crezi că ești mai mult decât carne și oase, atunci datoria ta de ființă superioară este să te sinucizi, pentru a-ți demonstra ție și tuturor că ești mai presus de materie. De aceea sinucigașii sunt spirite care au învins materia. Noi, restul care ne încăpățânăm să rămânem în viață, pentru a mai trăi încă o zi, nici noi neștiind pentru ce, ar trebuii să ne plângem de milă că suntem incapabili să facem ca ei. A spus-o bine Cioran, cel mai bun lucru pe care îl poți face în viață este să te sinucizi, dar în final degeaba o faci pentru că oricum va fi prea târziu. Și de ce a zis el că va fi oricum prea târziu? Ar trebuii să ne gândim la ce a spus Seneca, că omul trebuie să își pună capăt zilelor din primul moment în care simte că nu mai are vreun rost pe acest pământ, fără să stea prea mult pe gânduri. Dar sinucigașul mai stă pe gânduri, el mai șovăie, nu știe sigur dacă vrea să facă asta, el încă mai speră că poate va găsii ceva de care să se agațe, care îl va salva. Cel puțin sinucigașul într-un final se va sinucide, pentru că din moment ce ai gândurile acestea, există 75% șanse să o și faci. În schimb cei care nu se gândesc la suicid, dar în schimb nu au găsit nici un sens vieții (adică 99% din populația acestei planete), trăiesc în imponderabilitate, trăiesc suspendați între viață și moarte, trăiesc ca și cum nu ar trăii, sunt morți vii, se regăsesc într-o stare de mediocritate fără margini, sunt pe acea cale de mijloc lipsită de orice fel de sens. Sunt plictisiți de viață, dar în același timp nu ar vrea să se termine vreodată această plictiseală, pentru că le este frică de ce ar putea însemna moartea. Dar cum te poți oare teme de ceea ce nu cunoști? Și astfel ne învârtim în cerc, acest dute-vino, acest a fi sau a nu fi, aceasta o numim noi viață. Și de ce toate astea, pentru că refuzăm în mod categoric să acceptăm nimicul. Să acceptăm că viața nu are nici un sens, că tot ce facem în această viață este lipsit de sens, lipsit de orice fel de scop, că Nimicul guvernează pretutindeni.

                       Ne-am înmulțit precum șobolanii, sub paravanul protector al sfintei familii și al împlinrii în și prin familie. Omul nu trebuia niciodată să fi ieșit din peșteră! Evoluția hominizilor trebuia să se fi oprit la omul cavernelor. Tot ce a urmat după, a fost haos, căruia i-am spus evoluție. Nu există nici o evoluție, nu există nici o civilizație, nici o societate, nici un stat, nici o rasă, nici o știință, nici o religie, niciun Dumnezeu! Nu suntem nici ființe superioare, nici spirituale, nici materiale, suntem Nimic. Nimicul guvernează în această lume, și în tot universul acesta care nu are sfârșit, pentru că mintea și imaginația noastră nu au sfârșit. Putem studia universul cât vom dorii, nu-i vom găsi finitudinea, pentru că o limită a unviersului există doar în mintea noastră, deși paradoxal, mintea noastră nu poate concepe finitul.  Ne învârtim în cerc, și pe mine cel puțin a început să mă ia amețeala. Domnilor, este timpul să ne oprim, nu pentru o clipă, ci pentru totdeauna, domnilor este timpul pentru suicidul în masă, singura soluție care merită aleasă. Omenirea ar fi trebuit să dispară după prima conflagrație mondială, ar fi trebuit ca atunci, fiecare om să ia pușca în mână și să omoare pe cel de lângă el, și la rândul lui să se sinucidă, astfel încât să nu mai rămână nimeni în viață, pentru că războiul devenit mondial, adică omul împotriva omului, înseamnă eșecul exhaustiv al civilizației. Omenirea nu a învățat nimic nici din a doua conflagrație mondială și probabil nu va învăța nimic nici din a treia, dar cine știe, pote că a treia va fi cu noroc și va duce la nimicirea totală a umanității, unii dintre noi încă mai speră.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s