Miserupismul și părelnicia – două maladii contemporane

             Omul, pe lângă bolile trupului, mai suferă și de unele maladii ale spiritului, despre care a vorbit Noica mult mai pe larg în cartea sa – Șase maladii ale spiritului contemporan. Un alt filozof român, Petre Tuțea, spunea deasemenea că ar putea scrie o lucrare de doctorat pe tema datului cu părerea la români. Menționez că textul de mai jos nu are și nici nu își propune să aibă vreun substrat filozofic. Eu aduc în discuție două maladii care în zilele noastre au început să se răspândească cu repeziciune, și pentru care nu se întrevede vreun leac – miserupismul și părelnicia. Mai întâi voi analiza pe scurt, prima mare maladie care amenință cu extincția specia umană – miserupismul. Ce este el, cum se manifetsă și cum se tratează. Miserupismul reprezintă o maladie care are legătură directă cu statutul social al bolnavului. Practic statutul social dictează debutul maladiei. Odată ce individul trece de la un statut social mediocru, la unul superior, prin diferite mijloace, atunci miserupismul își face brusc apariția. Este o boală care nu necesită internare, ea se poate duce pe picioare chiar și toată viața, ceea ce este cel mai grav lucru. Cele mai afecatate categorii sociale de această maladie sunt parlamentarii și interlopii. Bolnavii de miserupism cronic, pot fi recunoscuți ușor pe stradă sau la televizor, ei au tendința să nu se supună nimănui, nici măcar legii. Pot fi recunoscuți ușor în trafic, unde îi vedem parcându-și bolizii de sute de mii de euro fie pe trecerea de pietoni, fie în locuri rezervate persoanelor cu handicap, fie în zone interzise, ba trecând pe culoarea roșie a semaforului, ba sfidând oraganele de poliție și alți participanți la trafic. Trebuie menționat faptul că bolnavii de miserupism nu circulă niciodată pe jos, ei se protejează astfel de a nu fi contaminați cu bun simț de restul lumii. Își petrec o bună parte din timp în mașini care de regulă sunt de fabricație germană, și care pot fi recunoscute după o literă din alfabet plus o cifră – X5, X6, M5, M6, A6, A7, A8, S600, etc. Bolnavii de miserupism sunt foarte violenți, și au trecut cel puțin odată în viață pe la Parchet, DNA, etc. Deasemenea, toți bolnavii de miserupism au condamnări la activ, de regulă cu suspendare, și conturi grase în străinătate, pentru care nu au nici o justificare. Cercetătorii încă încearcă să găsească un leac pentru această maladie, dar deocamdată singurul remediu care pare să funcționeze este izolarea între cinci și zece ani, deși unii bolnavi de miserupism, au dovedit contrariul, și după cinci ani de izolare au ieșit la fel de bolnavi cum intraseră. Miserupismul este caracterizat de o sfidare totală fața de tot și toate – față de alți oameni, față de natură, față de bunuri, fie ele materiale sau spirituale, față de legi și reguli, față de toate acestea un bolnav de miserupism va spune senin – mi se rupe!

            Despre părelnicie se pot spune multe, este o maladie mult mai subtilă decât miserupismul, și mulți oameni sunt afectați fără să își dea seama. Diferența dintre miserupism și părelnicie rezidă în faptul că părelnicia poate afecta orice om, indiferent de statutul social. Părelnicia cu timpul poate să se acutizeze, chiar mai rău, să se cronicizeze. Bolnavii de părelnicie cronică sunt de regulă invitații permanenți, sau realizatorii de emisiuni tv. Boala se caracterizează prin dorința nebună de a-ți da cu părerea despre absolut orice și oricine, de cele mai multe ori în necunoștință de cauză. Bolnavii de părelnicie au o plăcere nebună de a-și etala maladia în absolut toate mediile și cercurile. Aproape că nu există om care să nu fie afectat, procentul este covârșitor. Cel mai sigur remediu pentru părelnicie este cultura, cultura de calitate. Bolnavul de părelnicie trebuie să cultive în mod consecvent modestia, înțelepciunea și dragostea de adevăr. Din păcate, pentru unii oameni este prea târziu și dorința de a-și da cu părerea despre absolut orice, i-a făcut bolnavi incurabili. La fel ca și miserupismul,  părelnicia este o maladie care poate fi dusă pe picioare de către bolnav, și de multe ori îți cauzează o stare de bine, aici intervine paradoxul. Este foarte greu să tratezi, ca medic, o boală de care pacientul tău se bucură din plin, practic pacientul nu vrea să fie tratat, fiind ferm convins că nu suferă de nimic, spune un medic generalist.

                Cele două maladii contemporane au apărut în țara noastră pe fondul unei igiene morale precare, a lipsei de cultură din alimentația spiritului, și a mediocrității ridicată la rang de artă de către marele manipulator de opinie publică, mass-media. Eu unul sunt adeptul remediilor naturiste și în cazul bolilor trupești și ale celor spirituale. Recomand tuturor bolnavilor de miserupism și părelnicie, vizite periodice la bibliotecă, ședințe prelungite de lectură, și cură de autoeducare. Însănătoșire grabnică tuturor!

Acest text este un pamflet, și trebuie tratat ca atare, orice asemănare cu realitatea nu este pur întâmplătoare.

pe subiectul ăsta ar trebuii scrisă o carte

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s