Reflecție

                Ce rost au toate astea? Îți propun să faci un exercițiu de imaginație. Gândește-te acum, brusc, că ești muritor. Și ai să vezi cum totul în calea ta se năruie. O pocnitură din degete și totul a dispărut. Efemeră…ce misterioasă e viața. Am uitat cu toții de misterul vieții, am intrat cu toții într-o rutină care ne omoară mai rău decât moartea. Ce se întâmplă acum e mai rău decât moartea. Mă minunez de oameni, mă minunez de viață, cum mă minunez de moarte. Sunt curios și în același timp îmi este teamă, nu, nu îmi este teama, îmi este frică. Aș vrea măcar pentru o secundă să ies din sinele meu, să pot să mă privesc în ansamblu. Să pot să privesc viața detașat, ca și când aș fi doar spectator, lumea să fie jucăria mea, iar eu să fiu cel care se joacă cu ea. Recunosc, mă gândesc uneori la suicid dar atât de conștient încât să îmi dau seama că nu aș putea să mă anihilez singur niciodată. Mă gândesc uneori la retrgere din lume, mă gândesc uneori cum e dincolo? Sau poate că nu e un dincolo, ci e un dincoace, poate moartea nu e privirea dincolo de…ci dincoace, cum spunea Nae Ionescu despre metafizică, că e privirea îndărăt, nu privirea înainte.                                                                                        Dacă te gândești în fiecare zi la moarte, uiți să mai trăiești, sau te obișnuiești cu gândul acesta și îți dispare teama. Murim! Aduceți-vă aminte. Moartea e un subiect epuizat. Să vorbești acum despre moarte este ridicol. Lumea are alte treburi mai importante de făcut. Cât exercițiu îți trebuie pentru a muri cum trebuie. Toată lumea ne învață cum să trăim, dar nimeni nu ne învață cum să murim. Și aceasta este o problemă. Știm să trăim, dar nu știm să murim.

CE

Ce plictis, ce durere,

Ce chin, ce adiere,

Ce toamnă târzie,

Ce viață hazlie,

Ce oameni, ce țară,

Ce lume hilară,

Ce sunt și ce ești?

Ce vrei, ce dorești?

Ce rău, dar ce bine,

Ce am, ce-i cu mine?

           Filozoful/metafizicianul nu este un om cu capul în nori, ba din contră, este un om cu capul în pământ, el nu este un cosmonaut cum spune simțul comun, ci un muncitor la lopată. Filozofia este cel mai pământesc obiect de studiu, filozofia este telurică nu este solară, filozoful este un om murdar, este mai murdar decât un miner, căci el sapă, și tot sapă în străfundurile ființei umane. DA! Filozoful este un miner, el caută printre nămolul si mizeria condiției umane, acel metal prețios care este înțelepciunea. Da, acesta este filozoful, un salahor al existenței ființei.

(…)

Parcă-s intrat în transă,

Nimeni nu mi-a dat vreo șansă,

Dar lasă…

Ajung eu acasă,

Dar nu știu unde mi-e casa,

Și sunt sătul de lume, cum e Harap-Alb de Cenușăreasa.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s