Poezii frânte

E

E azi, și mâine, și mereu

E ramura ce crește gros în capul meu

E eul meu cel ancestral

E modul meu subliminal

E gândul vechi și nou și iară

E tot ce noi vedem afară

E sabia ce taie doibitoace

E modul meu de-a fi tenace

E totul scris în nori și-n stele

E lupta dintre noi și ele,

E clipa cea redusă la minut

E viața cea trăită la-nceput

E gândul scos din spuma mării

E moartea cea dată mereu uitării…

lasă-mă

Lovitură de trăsnet pe rfiul chitarei albe

Pulbere de zâne și tipar de carte

Am strigat cât am putut la tine

Lasă-mă să fiu și eu!

Lasă-mă să fiu…

tragedie

Pe geamul deschis ce se lasă în stradă

Un ghiveci uitat stă aproape să cadă,

Nimeni nu vede, nimeni nu știe

O floare va murii – ce tragedie!

te știu

Nu ne-am văzut de ani lumină

Și totuși iată-ne, șhh, muzica-n surdină,

Te văd acum, de parcă-i prima dată

Nu-mi amintesc să te mai fi văzut vreodată,

Si totuși ești, acea prezență feminină

Iar eu acea ființă androgină,

Din mine parcă ies lespezi de aur

Din tine parcă cresc ramuri de laur,

Acum îmi amintesc bine de tine

Te știu, te știu, te știu atât de bine…

uitare

Fire de grâu uscate, bătute de soare și arse de vânt

Pământul zbiară în geamuri de sticlă spartă

Iar între noi – un singur legământ,

 În ochii tăi văd revărsându-se oceanul

Iar eu, singura insulă din acest arhipelag

Pierdut printre foci și balene ucigașe

Am uitat că îmi ești, am uitat că-ți sunt drag.

suspensie

Letargie și stare de bine

Emoții amestecate în rifuri de chitări îndoliate

Ramuri de crini și flori sfârtecate

Dansuri macabre și minți obosite

Oameni frumoși și morți nedorite…

tu

Ochiul parcă îmi stă să cadă

Soarele pornește hai-hui prin văzduh, iar tu

Ascunsă printr-un nor ca de pluș

Îți arde de joacă.

Alerg după tine până în tindă

Încerc disperat să te prind

Dar tu ești prea alunecoasă

Degeaba încerc să mă mint…

final

Să intre cineva în această minte a mea

Să scoată la suprafață

Tot ce e verde și de gheață

Iar tot ce-i uscat și de foc să-l arunce în văzduh

Căci inima chiar de mi-e vie

Sufletul mi-e dus.

primele mele poezii

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s