O viziune patologică asupra omului

              Dacă omul era ființă spirituală, el nu trebuia să aibă origini animalice. Din moment ce ne reproducem precum animalele, și ne comportăm chiar mai rău decât acestea, orice fel de spiritualitate, de însuflețire și de misticism dispare. Teoria evoluționistă (deși nu sunt un mare fan al ei) explică mult mai bine originea vieții decât o fac orice fel de carte de religie și misticism. Suntem animale! Suntem ființe venite din spațiu! Suntem praf de stele (și asta nu trebuie să ne facă să credem că suntem cumva superiori), suntem rezultatul a 13 miliarde de ani de evoluție și încă evoluăm. Peste un miliard de ani omul nu va mai arăta cum arată azi, evoluția nu s-a încheiat. Evoluția continuă, pentru că evoluția este strâns legată de factorii de mediu. Ființele vii se adaptează la condițiile de mediu. Dacă pe pământ va fi timp de un miliard de ani numai frig precum la polul nord, organismele vii se vor adapta și probabil omul va deveni un animal păros, organele interne i se vor dezvolta atlfel, va avea o inimă mai mare care să pompeze mai mult sânge, va depune mai multă grăsime pentru a nu muri de firg, și astfel va cântări peste 200 de kilograme, sau cine știe, dacă timp de un miliard de ani va fi numai căldură de 50 de grade, omul se va transforma în alt fel, nu va mai avea păr deloc, și nu va mai avea nici un pic de grăsime. Musculatura se va modifica și ea la fel și organele interne pentru a se adapta condițiilor de mediu. Orice este posibil.                                                                                          evolitio

             Noi pe această planetă suntem extratereștrii. Dacă ai ocazia să observi o naștere în regnul animal, vei rămâne șocat. Un individ care să conțină un alt individ. Nașterea în regnul animal este de domeniul filmelor science-fiction. Este incredibil cum se petrece aceasta. Un om poartă un alt om în el, iar acesta se hrănește în organismul gazdă până când se dezvoltă, într-o relație de perfectă simbioză. Nu înțeleg cum unii oameni văd în asta cel mai frumos lucru de pe pământ, nașterea unui om ceva frumos…nu știu despre ce frumusețe vorbesc, dar pentru mine este ceva care are legătură mai degraba cu seria filmelor Alien. Eu îmi reneg originea de om născut din om. Eu vreau să fi fost creat dintr-un amestec mistic de cenușă și pământ, așa precum primul om, Adam. Ceva care să aibă o mai mare legătura cu spiritualitatea. Nașterea unui copil nu are nici o legătură cu spiritualitatea la care unii dintre noi tindem. Nu este nimic spiritual aici, nici un fel de foc albastru, sclipiri de stele și zâne, energie vie sau mai știu eu ce. Nu, totul este animalic, totul este carnal, o îngrămădire organizată de organe într-un pachet de piele și carne, ăștia suntem. Și totul pleacă de la un spermatozoid și de la un ovar. Ouă și organsime microscopice. Spermatozoidul intră în ou, îl fecundează și așa apare fătul. Când mi se prezenta asta la ora de biologie, la sfărșitul orei mă duceam la baie să vomit. Din această cauză, eu nu mă voi reproduce niciodată și probabil nu mă voi căsători niciodată, pentru că din punctul meu de vedere este imposbil și împotriva naturii să stai împreună cu o femeie pentru tot restul vieții. Nu ai cum. În primii cinci ani, dacă ai noroc, totul va fi bine și de vis, dar în următorii treizeci sau până la sfârșitul vieții, totul se va transofrma într-o luptă continuă împotriva naturii, împotriva propriilor instincte de animal, pe care ambii parteneri le au. În natură nu există nici un animal care să rămână alături de partenerul de reproducere pentru tot restul vieții. Nu. În natură totul curge, în natură există un ciclu care trebuie urmat. În natură animalele își aleg partenerul de reproducere, se reproduc, și merg mai departe, continuând ciclul, întotdeauna cu alt partener. De ce? Pentru a creea diversitate! Ei bine, cineva a spus că omul nu este animal și că el trebuie să întemeieze familii, și să se reproducă cu același partener pentru tot restul vieții, ceea ce este împotriva naturii, și oamenii au numai de suferit. Un sfat am pentru adepții sfintei familii – imaginați-vă partenerul vostru peste treizeci de ani. Imaginați-vă că pentru tot restul vieții veți sta lângă această persoană, de câtă bucurie și fericire credeți că veți avea parte? Aspectul fizic se va degrada pe zi ce trece, caracterul la fel, căci odată cu înaintarea în vârstă oamenii devin mai răi și mai posaci. Știu, salvarea voastră sunt copiii, care nu sunt cu nimic mai diferiți decât niște animăluțe drăgălalșe când sunt mici, și niște fiare sălbatice când sunt mari. Eu zic să vă mai gândiți…

Human ñ business evolution

               Trebuie să ne înțelegem odată pentru totdeauna statutul de animale reproducătoare. Acesta este rolul nostru în natură, nu de a întemiea familii. Pe lângă rolul de a ne perpetua specia, omul mai trebuie să își conserve și mediul în care trăiește. Nici un alt animal nu este atât de distrugător pentru mediul înconjurător precum este omul. El este precum un virus, unde se așează, folosește până la epuizare toate resursele naturale pe care i le oferă natura, iar când nu mai are resurse, se mută în alt loc. El nu are cultura conservării mediului și a resurselor naturale. Ce ușurare pentru biata natură când mai moare câte un om. Fiecare om mort însemnă o gură mai puțin de hrănit, însemnă un virus mai puțin pentru planetă. Natura are și ea metodele ei de apărare împotriva virusurilor. Imaginați-vă planeta pământ ca un mare organism viu. În el trăiesc tot felul de viețuitoare, la fel ca în corpul uman. Unele viețuitoare sunt necesare pentru buna funcționare a planetei, altele sunt nocive, sunt precum niște viruși, acești viruși suntem noi, oamenii. Planeta își ia măsuri de precauție împotriva acestor viruși, și astfel, din când în când, de nicăieri apar cataclisme, cutremure, furtuni, erupții vulcanice, uragane. Aceștia sunt, să spunem, sanitarii planetei. Ei se ocupă de eliminarea virusurilor, adică a oamenilor. La fel cum omul are celule care luptă împotriva virusurilor scăpate de sub control la fel și planeta are mijloacele ei de apărare. Unele cataclisme sunt produse în mod deliberat de către om (ceea ce arată gradul ridicat de imbecilitate al acestei specii), dar altele sunt reacțiile planetei la acțiunile distrugătoare ale oamenilor. Omul nu are nici un rol și nici un scop pe pământ. El nu aduce nimic bun naturii, ci doar o distruge sistematic în scop propriu.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s