Nichita Stănescu despre perfecțiune

Sentimentul scrisului l-am avut odată și l-am părăsit, și am să vă mărturisesc de ce am părăsit sentimentul scrisului. Prefer nopți îndelungi să gândesc versuri și după aceea să le dictez soției mele, brusc. De ce? Pentru că Guttenberg a repezit toate cuvintele pe un plan, ori cuvintele sunt în spațiu. Exact ca Niels Bohr care a desenat schema atomului pe un plan dar atomul este în spațiu, cuvintele sunt spațializate, ele nu sunt ca acestea moarte, ele sunt vi, între mine și tine, între mine și tine, între mine și tine. Ele au viață, ele sunt spuse, se spațializează și sunt receptate. Evident după ce cuvântul mi-l scrie soția mea mă uit cu ochiul rece și-l îndrept. Dar nu îl scriu cu ochiul rece pentru că știu de șapte ori limba română, sunt poliglot de limba română, și știu de douăzeci de ori limba poezească și am tendința de a o perfecționa, de a o face lucioasă, de a o face perfectă. Ori perfecțiunea nu are de a face cu arta. Am și scris odată, că după ce faci un cub perfect trebuie să-i zdrobești un colț ca să se mire toți de ce nu e perfect acel cub, ce perfect ar fi el dacă nu ar avea zobit un colț. Căci dacă el ar fi perfect nimeni nu l-ar băga în seamă. Perfecțiunea nu atrage atenția!

Cât adevăr spune Nichita aici, perfecțiunea în artă nu atrage atenția, și nu numai în artă, în tot. Poezia lui Nichita este imperfectă, și tocmai această imperfecțiune atrage atenția cititorului. Apologet al poeziei fiind, Nichita folosește meta-limbajul nu numai în poezie ci în toate scrierile sale. Îl apreciez nespus pe Nichita pentru libertatea limbajului, îl apreciez nespus pe Nichita pentru atitudinea dezinteresată cu privire la norme, poezia sa, gândirea sa, este liberă, cuvintele sale sunt libere. La Nichita 1+1 nu fac 2, la Nichita cuvântul poate fi disecat, poate fi descompus la fel cum se descompun atomii. El m-a făcut să mă gândesc, oare dacă alfabetul ar fi avut 100 de litere am fi fost mai inteligenți? Mai există oare cuvinte care nu au fost inventate? Mai există oare cuvinte care nu au fost spuse? La Nichita totul este metafizic. El lucrează cu meta-cuvintele, cu meta-limbajul, nu mai la el găsim meta-metafora, meta-epitetul, meta-comparația, meta-hiperbola. Nimeni nu s-a gândit vreodată în toată istoria literaturii române să facă asocierile de cuvinte pe care le face Nichita. Pentru că la Nichita limbajul circulă liber, nu este limitat, pentru că la Nichita cuvintele sunt în spațiu și nu în plan. Nichita este un fizician al cuvintelor, un matematician al poeziei, un demiurg al limbajului. Poezia sa, scrierile sale, te răvășesc, el poate să te facă să zâmbești atunci când crezi că ai înțeles sensul cuvintelor sale sau poate să te indispună pentru că nu înțelegi ce a vrut să spună. Pe Nichita fie îl accepți fie nu, nu există cale de mijloc. Dacă vrei să îl înțelegi pe Nichita trebuie să renunți la tot ce cunoști, la tot ce ai învățat. Când îl citești pe Nichita trebuie să fi ca o coală albă de hârtie. În fața poeziei lui Nichita, între un câștigător de premiu Nobel pentu literatură și un țăran murdar de pământ pe mâini nu este nici o diferență, în fața poeziei sale toți suntem egali. Nichita nu folosește alfabetul, el folosește meta-alfabetul. Sinceritatea sa este uluitoare. El nu se forțează, nu se străduie să creeze, la el creația este ceva natural. Nichita a fost genial și nu talentat. El nu a avut talent, el a avut geniu, pentru că ne spune Schopenhauer, ,,talentat ești atunci când rezolvi ce alții nu pot rezolva, dar genial ești numai atunci când vezi ce alții nu pot să vadă”.

 

1405525375_286

Anunțuri

3 gânduri despre “Nichita Stănescu despre perfecțiune

    • Te rog să îmi atragi atenția când vezi greșeli de ortografie în postările mele, auzi la mine, am scris demirug în loc de demiurg, am corectat, nu sunt deloc atent, mereu găsesc câte o greșeală. Dar cine știe, poate sunt și eu un inventator de cuvinte precum Nichita:)

      Apreciat de 1 persoană

      • Ee, pe astea le descoperi tu la o (re)recitire a textelor tale. Te vei intoarce mereu la ele, ai sa vezi. Si mereu gasesti cate ceva de corectat imediat dupa publicare. De aceea se spune ca trebuie sa scrii astazi un text, dar sa il publici abia maine, dupa o reevaluare. Ar fi rau sa gresesti in promovarea unor idei aiurea, dar asa.. E ok. 🙂

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s