Între divinitate și pseudoștiință

10338397_690046227733851_410160000831426993_o

Știința este condamnată la eșec. Nu vom putea ajunge niciodată să cunoaștem misterele universului, misterele lumii în care trăim, sau misterul vieții. Nu vom fi decât tot timpul pe drum, tot timpul în căutare, o muncă de Sisif. Nu vom găsi niciodată acea particulă primă, acel primum movens. Este cu neputință. Cel mai bine este să nu ne gândim la acest lucru și vom trăi fericiți. Iar, și mai fericiți vor fi cei care se vor îndrepta spre religie, spre spiritualitate. Căci în religie adevărul este revelat. Chiar dacă acest adevăr este posibil să nu existe, la fel ca și divinitatea, este recomandat să credem, este recomandat să ne ducem singuri de nas, să ne mințim, să ne concentrăm pe autosugestie și să credem cu toată ființa noastră în ceva. Cel ce nu crede în nimic, doar în propriul eu, este un om pierdut. La fel și cel ce crede în știință, tot un om pierdut este. Adevărații oameni de știință trăiesc un adevărat coșmar, se află, precum unii filozofi, într-o continuă stare de neliniște, de angoasă, de frământări interioare, caută neîncetat un tipar, caută o constantă, caută un sens în acest univers haotic. Când ajungi în stadiul în care mintea ta încearcă să cuprindă tot universul într-un singur cuget, într-o singură frază, acesta nu poate fi decât Dumnezeu. Iar când nu îl ai pe Dumnezeu, te afunzi în haos. Vei căuta degeaba, nu vei găsi niciodată stabilitate, liniște interioară, vei fi tot timpul frământat. Dumnezeu este cel ce face lumină în întunericul minții tale. Dacă însă haosul a pus stăpânire pe tine, cu greu te vei redresa. Mi se pare absurd să crezi în haos, să crezi în dezordine. Tuturor ne place să vedem în lume o ordine bine stabilită, să știm cu toții încotro ne îndreptăm, să trăim în ordine, în limpezime. Știința nu oferă nimic din acestea. Știința este plină de teorii ale unor fenomene care se petrec în jurul nostru, explicații aparent logice, dar care nu se aplică tot timpul și tuturor lucrurilor. Știința evoluează continuu, ea nu oferă stabilitate. O teorie valabilă acum 100 de ani, nu va mai fi valabilă peste 50 de ani. Pentru că natura este într-o continuă schimbare. Acest lucru nu l-au înțeles oamenii de știință. Toate teoriile fizicii, toți algoritimi matematici, toate formulele chimice, nu sunt constante. De aceea putem spune că nu vom înțelege niciodată lumea în care trăim. Nu vom putea niciodată să afirmăm cu tărie că am găsit o constantă. Azi, în secoul XXI, se pune la îndoială viteza luminii, care după cum știm este o constantă, 300000 de km pe secundă. Azi, teoria gravitației a lui Newton este și ea pusă la îndoială. S-au descoprit materiale care au proprietăți non-newtoniene, la fel cum, acum mai bine de un secol s-au pus la îndoială teoriile din matematică și geometrie ale lui Euclid, și au fost descoperite noi teoreme, non-euclidiene. Peste 50 de ani vom avea nevoie de o nouă fizică, de o nouă matematică, de noi științe exacte. Știința nu este exactă! ,,Nimic nu se pierde, nimic nu se câștigă, totul se transformă!,, – Antoine Lavoisier. Și deși Lavoisier făcea această afirmație cu privire la energie, eu cred că se poate aplica întregului univers. Totuși Lavoisier, spune că termodinamica este constantă înca de la începutul universului. Aceeași energie care a animat Big Bangul, animă în continuare întregul univers, ea nu s-a pierdut, nu a câștigat, nimic în plus sau în minus, doar s-a transofrmat în alte forme de energie. Eu însă consider că tot ce înseamnă natură, univers, energie, teorii, științe, întreaga cunoaștere umană, trebuie pusă sub semnul transformării și al inconstanței. Din moment ce ceva suferă o transformare putem spune că este insconstant. Cu alte cuvinte, există o energie primordială, o singură energie și numai una. Din această energie primoridală a luat naștere universul. Această energie primoridală s-a transformat în urma Big Bangului în alte forme de energie prin interemediul miliardelor de particule, atomi, electroini, neutorni, bosoni, neutrino, quarquri etc. Cantitatea de energie a rămas aceeași, energia însăși a rămas aceeași, dar sub alte forme. Ce caută oamenii de știință din ziua de azi? Acea energie primordială. Ei speră să găsească acea energie primoridială sub forma diferitelor particule, pentru că energie netransformată nu mai au cum să mai găsească. Dar se spune că ei caută cea mai mică particulă. Ciocnesc doi atomi de electroni cu aproape viteza luminii, pentru a depista particula primă, care se crede că sta la baza întregii materii. Tot ce ne înconjoară ar trebui să aibă la bază acea particulă. În fond, ce caută ei, energia primordială sau particula primă? Din moment ce nu mai putem găsi energie primoridială nealterată, este posibil să o găsim în interiorul acestor particule. Dar uitați-vă în jurul vostru. În natură găsim acea energie primordială, cum spunea Lavoisier. Peste tot în natură. Dar omul vrea să poată manipula această energie. Aici este problema. Energia primordială este peste tot în natură dar omul nu o poate manipula. Nu o poate controla. Mă întreb ce se întâmplă dacă adăugăm la teoria lui Lavoisier o inconstantă? Nimic nu se pierde, nimic nu se câștigă, totul se transformă și totul e inconstant. Putem spune că există o transformare inconstantă a energiei.Energia primordială nu s-a răspândit uniform în tot universul. De aici rezultă o inconstanță. Această transformare a energiei este continuă, la fel și inconstanța sa. Ce înțelegem în fond prin inconstanța transformării energiei? Înțelegem că energia primordială se transformă tot timpul inconstant? Adică poate uneori să sufere o transformare mai puternică alteori mai slabă? S-au această transforamre inconstantă s-a petrecut de la început și nu poate să se mai schmibe? Apare un paradox. Deși energia primoridală nu se pierde și nu se câștigă, dar se transformă în mod inconstant încă de la începtul universului, ea este constantă în inconstanță. Constanța sa rezultă din inconstanță. Avem de a face cu un haos constant, dacă vedem în inconstanță un haos. Energia tot timpul este într-un proces de transformare, acest proces de transformare este o constantă încă de la Big Bang, dar răspândirea energiei primordiale în univers se face și acum în mod inconstant. Cu alte cuvinte, singurul lucru care nu este o constantă din energia primordială este răspândirea ei în univers. Putem deduce astfel că o anumită parte din univers conține mai multă energie decât alta? Pentru a ne pronunța, trebuie mai întâi să cunoaștem forma și întinderea universului. Asupra formei sunt unele teorii, dar asupra întinderii nimeni nu cunoaște acest lucru, și probabil nu îl vom cunoaște, din moment ce noi, pentru a cunoaște universul ne raportăm la cantitatea de lumină care ajunge pe pământ și momentul când aceasta ajunge pe pământ. Universul poate fi infinit. Dacă universul este infinit, atunci, energia primordială trebuie să se fi răspândit și ea infinit, căci fără energie primordială nu poate să existe nimic. Dacă universul este încă în expansiune, atunci înseamnă că și cantitatea de energie rezultată în urma Big Bangului, *enegie primordială, se află și ea în expansiune. Universul nu se poate răspândi decât dacă există o anumită cantitate de energie care să îl animeze. Dacă nu există energie, universul nu se extinde. Atunci ne putem întreba, s-a sfârșit oare Big Bangul? Asta nu o putem cunoaște decât atunci când vom descoperi marginile universului, care până la urmă nu cred că sunt decât marginile minții omenești. Universul se sfărșește acolo unde mintea omului nu mai poate să pătrundă. Atunci când mintea omului devine copleșită de amploarea universului, se oprește din contemplare, este un mijloc prin care creierul se protejează. Cât de profund poți să gândești? Cât de profund poți să contemplezi universul, cât de adânc poți să pătrunzi în meandrele cunoașterii umane? Există o limită, peste care dacă se trece, omul se pierde în haos, el devine atât de copleșit de măreția universului încât dacă ar ajunge în stadiul acela fie și pentru o singură secundă, s-ar autodistruge, toate funcțiile vitale ale creierului s-ar opri, el ar deveni o gaură neagră, s-ar distruge precum o stea neutronică, prin implozie. Există într-adevăr anumiți oameni, asceți, care intră deliberat într-o transă și o stare de meditație profundă, care le permite să se detașeze complet de limtele impuse de corpul fizic, și ajung cu mintea în planuri metafizice. Astfel se explică cum aceste persoane, ajung să nu mai aibă nevoie de hrană, și chiar de apă. Se hrănesc cu energie primoridială, manipulează într-un fel această energie pe care oamenii de știință încearcă să o descopere. Totuși noi studiem doar efectul Big Bangului, și ce a rezultat în urma lui, energia și particulele care au rezultat în urma lui. Dar trebuie să ne gândim la cauză nu la efect. Ce a declanșat Big Bangul? Big Bangul reprezintă fără îndoială doar denumirea unei explozii de proporții apocaliptice care a dat nașterii universului. Ea însă nu explică în nici un fel starea inițială, ce a fost înainte de Big Bang? Mergând însă cu un astfel de raționament, ne îndepărtăm atât de mult de o înțelegere coerentă a universului, încât ne afundăm din ce în ce mai mult în întuneric. La fel se întâmplă și în religie, cum a fost creat Dumnezeu, cine l-a creat pe el, a existat din totdeauna, este infinit? Mereu căutăm să ajungem la sursa primă căutăm să ajungem la acea energie primordială, acel element primordial, care să explice tot, dar este o muncă de Sisif, pentru că niciodată nu vom ajunge să înțelegem universul, și asta pentru că, undeva în creierul nostru există o malformație, care ne împinge tot timpul să căutăm mai departe și mai departe, tot timpul în căutare, tot timpul pe drum, niciodată găsind ceea ce dorim, mereu nemulțumiți de propriile noastre năzuințe. Și tot timpul ne vom întoarce de unde am plecat, de la nimic. Mergem de la nimic către nimic. Creierul nostru refuză cu vehemență să accepte ideea că ceva poate lua naștere din nimic. Omul fără o cauză este pierdut. El dacă nu găsește o cauză pentru tot ce se întâmplă atât în lume cât și în univrers, este complet debusolat. Totuși, această atitudine nihilistă trebuie înțeleasă mai bine, și acceptată, pentru că este singura constantă pe care o avem. Nimic nu se poate naște din nimic. Si cu toate acestea iată-ne aici. Deci trebuie să avem o cauză, și chiar daca am descoperi acea cauză (religia ne-a oferit cauza, Dumnezeu), omul tot va continua să se întrebe și să caute dincolo de cauza descoperită. Și va merge în felul acesta până la autodistrugere. Foarte ușor îți poți pierde mințile când nu înțelegi nihilismul. De aceea, cel mai bine pentru sănătatea noastră mintală, este să ne îndreptăm spre religie, spre spiritualitate, spre o viață sufletească liniștită, să acceptăm o filozofie sau o teologie cu care să mergem în viață netulburați. Aici intervine credința. Credința este cea mai puternică arma pe care omul o are. Ea este capabilă să vindece cele mai cumplite boli, ea poate să ne aducă pace și acceptare, poate să ne transforme complet. Însă și credința nu trebuie înțeleasă ca o îndobitocire în masă, ci mai degrabă ca o cale, o metodă de bunăstare trupeasca și sufletească. La fel cum la indieni, yoga nu este o religie, ci o metodă, o tehnica, la fel și în religia creștină, credința trebuie să fie calea spre propășire spirituală. Mai există însă și calea de mijloc. Mediocritatea fără margini, în care nu ești nici pe calea spiritual-religiasă, dar nici pe cea științifică. Aici avem de a face cu ignoranța. Într-adevăr, Buddha a spus să alegem calea de mijloc pentru că așa ne va fi cel mai bine. Și este adevărat, un om care nu se află în nici o extremă, va trăi mult și bine. El nu își bate capul decât cu problemele de zi cu zi, să mănânce, să doarmă și să se reproducă. Ce fericiți sunt aceștia.                                     Omul trebuie să se adapteze mediului înconjurător. Și asta a și făcut destul de bine, de-a lungul mileniilor. A căutat întotdeauna constanța, a căutat întotdeauna ordinea într-un aparent haos. Și-a făcut viața mai bună? Categoric. Fără atâția oameni de știință, și gânditori, lumea ar fi intrat într-un haos desăvârșit, nebunia ar fi pus stăpânire pe mintea oamenilor. Dar toată cunoașterea umană, este condamnată la pieire. Această cunoaștere este temporală, ea ne ajută să ne descurcăm în această viață, dar nu ne va putea ajuta să vedem mai departe de atât. Tocmai de aceea, este imposibil ca omul sa înțeleagă cum funcționează universul din moment ce el se bazează pe teorii care nu sunt făcute pentru a fi raportate la universalitate, pentru că ele nu sunt universale. Nu poți explica universul cu o știință temporală. De aceea, pentru a înțelege universul în mod fundamental, ne trebuiesc alte mijloace științifice, alte teorii, alți algoritmi, o altă fizică, o altă matematică. În ultimul secol, omenirea a âncercat sî treaca de la fizica calsică, newtoniană, la cea cuantica. Este un pas important, pentru că putem observa cât de ciudată este fizica și mecanica cuantică. Este într-adevăr o știință de la care se poate pleca. Dar în același timp putem observa că de ceva vreme se bate pasul pe loc. Raportat la dorința de cunoaștere a universului de către om, fizica cuantică, poate fi considerată litera A, dintr-un nou alfabet al cunoașterii. Mai avem un drum atât de lung încât nu știu dacă se va sfârși vreodată. Tot ce am cunoscut până la fizica cuantică poate fi considerat pe bună dreptate pseudoștiință. Dacă Dumnezeu există, el a dat fără îndoială o mică scânteie din cunoașterea divină omului deabia cu mecanica și fizica cuantică. Când omul va înțelege pe deplin fizica și mecanica cuantică atunci va putea spune că a învățat alfabetul cu care poate fi tradus universul. Dar din moment ce cuantica are la bază principiul inconstanței, răspunsul la originea și sensul universului este compromis. Într-adevăr, ne-au trebuit 13,8 miliarde de ani de evoluție, ca să ne dăm seama că totul în univers este inconstant.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s